Întâlnirea de la Washington a miniștrilor de externe danez și groenlandez , Lars Rasmunssen , respectiv Vivian Motzfeldt, cu secretarul de stat Marco Rubio și vicepreședintele JD Vance a fost cerută de Copenhaga pe fondul declarațiilor din ce în ce mai agresive venite de la Casa Albă. Cum era de așteptat, a fost doar o întrevedere în cursul căreia ambele părți și-au expus poziția față de insula înghețată atât de râvnită de administrația Trump. „Nu am reușit să schimbăm poziția SUA”, spune ministrul danez, în timp ce solicită respectarea liniilor roșii daneze privind suveranitatea teritorială. Șeful diplomației daneze a explicat că a cerut această întrevedere pentru a discuta direct cu americanii evitând astfel speculațiile care ar fi putut să apară în presă. La Washington, Rasmussen a reiterat faptul că nu există amenințări imediate din partea Chinei și Rusiei pe care Danemarca și Groenlanda și aliații lor nu le pot gestiona. Rasmussen a afirmat încă o dată cât de neobișnuit este pentru el să se confrunte cu presiunea SUA, spunând că președintele american a formulat lucrurile „destul de diferit față de cum aș fi făcut eu însumi”, dar spune că, în general, este de acord cu preocupările lui Trump legate de securitate.
Rasmunssen: „Nu am reușit să schimbăm poziția SUA”
Ministrul danez de externe a spus că există „cu siguranță o nouă situație de securitate în Arctica” și că „dividendul păcii” s-a încheiat, dar a notat că SUA a fost cea care a decis să își reducă dramatic, de-a lungul anilor, numărul personalului american cu baza în Groenlanda de la 10.000 la 200. Concluzia acestei întâlniri este că se va crea un grup de lucru la nivel înalt pentru a explora dacă cele două puncte de vedere pot fi convergente.
Grupul se va concentra pe preocupările legate de securitatea SUA în zona arctică, respectând în același timp liniile roșii daneze, și se va întâlni prima dată „în câteva săptămâni”.
În măsura în care dreptul internațional mai contează, preluarea insulei înghețate nu e atât de simplă pe cât pare. Complexitatea juridică este fără precedent pentru că vorbim de un tablou juridic ce conține multe intersecții, iar interpertarea lor nu poate fi exactă. Dacă ne referim la Carta ONU, care teoretic ar trebui să continue să ghideze lumea, atunci prin articolul 2, alineatul 4 interzice achiziționarea de teritorii prin forță sau amenințarea cu forța. Ce se întâmplă însă atunci când amenințarea e însoțită, de pildă, de presiuni economice? Care e limita de la care coerciția economică, oricât de severă ar fi, poate constitui „agresiune armată” în sensul cadrului de autoapărare al Cartei.
Tratatul Organizației Atlanticului de Nord, adică NATO, prevede la rândul său, în articolul 1, soluționarea pașnică a disputelor, dar nu spune nimic despre modalitățile de răspuns atunci când un aliat amenință integritatea teritorială a altuia. Membrii fondatori ai Alianței nici măcar nu au luat în calcul un astfel de scenariu.
Tratatul UE prevede ajutorul și asistența reciprocă („prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite”). Juriștii europeni se întreabă însă cum poate fi aplicat acest articol teritoriului autonom Groenlanda care se află în afara domeniului de aplicare teritorial al UE. Însuși statutul insulei complică lucrurile și mai mult pentru că legea autoguvernării din 2009 recunoaște Groenlanda ca popor cu dreptul la autodeterminare. Conform dreptului constituțional danez, orice cesiune teritorială ar necesita respectarea procedurilor pentru amendamente constituționale și, eventual, referendumuri conform Constituției daneze, deși cerințele precise rămân supuse interpretării, având în vedere statutul unic de autoguvernare al Groenlandei.
Un eventual transfer teritorial ar fi un coșmar juridic
Admitem că se ajunge la o înțelegere privind cedarea insulei, fie contra cost (e vehiculată suma de 700 de miliarde pusă în joc pentru teritoriul înghețat), fie prin altă formă agreată, alta decât cea militară, ei bine, în acest scenariu apar întrebări fundamentale cu privire la al cui consimțământ este necesar din punct de vedere legal pentru transferul teritorial, dacă autodeterminarea permite transferul teritorial către un stat terț, mai degrabă decât doar independența (sau continuarea asocierii cu Danemarca) și modul în care astfel de revendicări interacționează cu principiul integrității teritoriale și interdicția consimțământului forțat.
Pe 13 ianuarie, republicanii au introdus în Camera Reprezentanților un proiect de lege, numit „Make Greenland Great Again”. Este vorba despre un text de lege, are, dacă va fi aprobat, îi va permite lui Donald Trump să încerce să inițieze negocieri cu Danemarca pentru achiziționarea Groenlandei. Cu o zi înainte, congresmanul Randy Fine a introdus și el un proiect de lege numit „Legea privind anexarea și statul Groenlandei” care este axată pe asigurarea intereselor strategice de securitate națională ale Americii în Arctica și contracararea amenințărilor tot mai mari reprezentate de China și Rusia. Dar în egală măsură, două proiecte legislative bipartizane au fost introduse în Congres ale căror texte ar urma să îi interzică lui Donald Trump să anexeze Groenlanda, să ocupe sau să controleze în orice mod teritoriul unui stat aliat NATO.
Groenlanda, după cum spun autoritățile de la Nuuk, nu e de vânzare și dacă ar fi să aleagă între SUA și Danemarca ar alege regatul. O declarație care l-a înfuriat pe Donald Trump, care l-a batjocortit pe premierul groenlandez spunând că „nu știe cine este această persoană” sau că securitatea insulei e asigurată „de două sănii trase de câini”.
Goana administrației Trump după metale rare
Retorica deloc prietenoasă care susține dorințele fierbinți ale lui Donald Trump lovește și în aliații NATO în ansamblu. „Statele Unite au nevoie de Groenlanda în scopul Securității Naționale. Este vitală pentru Golden Dome pe care îl construim. NATO ar trebui să ne deschidă calea pentru a-l obține. DACĂ NU O FACEM, RUSIA SAU CHINA O VA FACE, IAR ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA! Din punct de vedere militar, fără vasta putere a Statelor Unite, o mare parte din care am construit-o în timpul primului meu mandat și pe care o duc acum la un nivel nou și chiar mai înalt, NATO nu ar fi o forță eficientă sau un factor de descurajare - Nici pe departe! Ei știu asta, și la fel și eu. NATO devine mult mai formidabil și mai eficient cu Groenlanda în mâinile STATELOR UNITE. Orice mai puțin de atât este inacceptabil”, a scris Trump pe rețeaua sa socială cu puțin timp înainte ca miniștrii de externe danez și groenlandez să se întâlnească la Washington cu secretarul de stat Marco Rubio și vicepreședintele JD Vance.
Golden Dome este un sistem de apărare antirachetă multistrat propus de Statele Unite, destinat detectării și distrugerii rachetelor balistice, hipersonice și de croazieră înainte de lansare sau în timpul zborului. Sistemul ar folosi o constelație de sateliți echipați cu senzori și interceptori spațiali, dar și bazele de la sol. În acest sistem este inclus și scutul de la Deveselu, din România. Prin urmare, aceste ultime argumente invocate de Donald Trump, pică.
Este însă vorba într-adevăr de securitatea SUA? Că dacă da, este de neînțeles de ce NATO nu îi este util liderului de la Casa Albă. În fond sistemul „santinela” testat cu succes de aliați și în Țările Baltice și în flancul estic, și propus deja de NATO sub numele de „santinela Arctică” nu ar funcționa? SUA au o bază militară în Groenlanda, tratatul încheiat în 1951 este încă în vigoare, iar Danemarca și Groenlanda și-au arătat deschiderea spre o cooperare militară intensă cu SUA. Regatul se înarmează și își dezvoltă constant capabilitățile militare. Pe de altă parte, dacă adevărata miză o reprezintă mineralele rare după care administrația Trump umblă ca în „Goana după aur” ar fi de înțeles cerbicia cu care Donald Trump VREA Groenlanda. Toată bunăvoința UE, Danemarcei și Groenlandei încurcă de fapt planurile MAGA-rdarilor din proximitatea președintelui american. Și asta îl poate face să ducă Strategia de securitate națională, în care UE este dușmanul Americii, la capăt apăsând pe accelerație pentru că nu mai are timp. Mai sunt zece luni și jumătate până la alegerea de la jumătate de mandat pe care Donald Trump știe că le va pierde. Și mai știe că a doua zi după ce noul Congres va intra în pâine se va declanșa procedura de destituire a sa. A spus-o el însuși.
Trebuie să înțelegem că aici nu e vorba numai de Donald Trump. El este vârful de lance al unei structuri, pe care acum o numim MAGA, care întoarce banii cu lopata. Super PAC-ul primar al președintelui Donald Trump a strâns peste 102 milioane de dolari în a doua jumătate a anului 2025, aducând un buget de sute de milioane de dolari până la alegerile de la jumătatea mandatului. Această sumă masivă, combinată cu o strângere de fonduri și mai mare în prima jumătate a anului și cheltuieli minime pe parcursul anului 2025, lasă PAC-ul cu aproximativ 300 de milioane de dolari în numerar, poziționându-i pe aliații președintelui să exercite o influență masivă asupra alegerilor de la jumătatea mandatului.
Așadar, orice evaluare a implicațiilor juridice ale unei potențiale anexări de către SUA trebuie să înceapă cu statutul Groenlandei în temeiul dreptului internațional, dreptul UE și dreptul constituțional danez. Cât despre dorințele lui Donald Trump...acestea ar trebui să se supună voinței Congresului, adică a poporului american!
