Am întâlnit, la Hora Unirii, printre adepții lui Călin Georgescu, un amestec de misticism naționalist, teorii ale conspirației, narațiuni false rusești și credința că „președintele ales” e un soi de figură mesianică ce va transforma România într-un Dubai.
Marea Horă a Unirii Neamului și pogorârea lui Călin Georgescu printre români
În timp ce toată lumea se îngrozea de învestirea lui Donald Trump din Statele Unite și de ascensiunea extremei drepte globale, Călin Georgescu i-a chemat pe români să încingă o horă. „Să simțim împreună Unitatea, Armonia și Comuniunea dintre noi! (...) Voi fi acolo unde ne vom uni cu pace”, a descris acesta protestul cu dans și muzică din 24 ianuarie.
Încă din noiembrie, de când Călin Georgescu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, România s-a împărțit în cel puțin două tabere. Cei care „își vor țara înapoi”, pe de-o parte, și cei cărora le e teamă că-și vor pierde libertatea, de cealaltă parte.
Călin Georgescu a ajuns să fie acest erou nesperat al oamenilor dezamăgiți de sistem. Le-a identificat temerile și neîncrederea în sistem și le-a exploatat până la absurd. Formula a fost folosită cu succes, și de Diana Șoșoacă și George Simion, cu ani de zile înainte ca Georgescu să fie transformat dintr-un personaj relativ marginal în marea speranță a suveraniștilor. O diferență dintre aceștia și Georgescu e că unul dintre ei se prezintă elegant, încearcă să pară coerent și nu urlă pe live-uri de TikTok.
Populismul nu merge însă doar de la distanță; politicienii care și-au asumat salvarea neamului trebuie, că vor sau nu vor, să fie și văzuți în mijlocul poporului. Iar „Marea Horă a Unirii Neamului” e un prilej numai bun să te pogori printre români.
@Ariana Coman
„Proști suntem, bă!” Hora care n-a mai fost
Am ajuns în Parcul Tineretului cu puțin înainte de ora 13, când trebuia să înceapă evenimentul. Eram deja intrată în atmosferă mulțumită șoferului de Bolt, care tot drumul a stat cu un ochi în tableta pe care curgea transmisia live de la Realitatea TV. Aproape de Palatul Copiilor, circulația era deja îngreunată. Am coborât la trecerea de pietoni și am mers spre mulțime.
Din boxe se auzea o variantă a melodiei „Acasă-i România” a Laurei Olteanu. În jurul Monumentului „Eroilor militari români căzuți la datorie” și pe treptele Palatului Copiilor se înghesuiau oameni de toate vârstele: de la bătrâni în baston, până la copii înfășurați în steagul României. La intrare, cineva scrisese pe un afiș „Un neam, o țară, un hotar”. Puțin mai încolo, se făceau și bani din vânzarea de vuvuzele.
Din mulțime ieșeau steaguri tricolore, fluturate frenetic în aer și, în momente de neatenție, în oamenii din jur. În așteptarea lui Călin Georgescu, oamenii scandau „Georgescu” și „Turul doi, înapoi!”. Câțiva căutau să urce cât mai sus ca să-l vadă pe „președintele ales”. Unii pe monument sau pe treptele Palatului Copiilor, alții pe un bloc din apropiere.
Pe monument a urcat și omul cunoscut drept „Stegarul Dac” – un bărbat de 57 de ani, cu barbă lungă și căruntă, care apare pe la mai toate protestele de extremă dreaptă. Flutură mereu un steag lung și urcă pe cele mai înalte suprafețe pe care le găsește. La începutul lunii ianuarie s-a urcat pe clădirea Universității din București și a alarmat toată Poliția Capitalei.
@Ariana Coman
În repertoriu a fost și „Hora Unirii”. Din mulțimea înghesuită pe o porțiune mai mică decât sala de concerte din Control, un organizator ne-a îndemnat prin portavoce: „Intrați în horă”. În timp ce oamenii se îngrămădeau ca să se prindă în dans, aceeași persoană avertiza: „Nu vă împingeți, intrați în horă. Vreau horă cât de largă. Vă rog frumos nu vă înghesuiți!”
Din mulțime ieșeau încă steaguri și pancarte pe care erau scrise numele județelor din care s-au adunat oameni. În stânga monumentului vedeai până la Bacău. În dreapta, până la Alba Iulia și Sebeș. Din loc în loc, cei mai resemnați se plângeau de organizare. Lângă mine, o persoană și-a rezumat experiența: „Proști suntem, bă! Proști suntem până la capăt!”
„Atingerea îngerilor”, „votul poporului”, valul suveranist și secretul lui Emmanuel Macron
Curând, muzica s-a oprit și oamenii, unii încă prinși cu mâinile de alții, s-au liniștit. Au început din nou să scandeze „Georgescu” și „Turul doi înapoi”.
„Îmi permiți să presupun că nu ai mai trăit momentele astea de Hora Unirii niciodată, în care să se bucure poporul în felul ăsta”, mi-a spus o femeie după ce m-a certat că am numit evenimentul „protest”. Am găsit-o lângă monument, după ce mulțimea de oameni plecase în marș și blocase câteva străzi ca să ajungă la Piața Victoriei, în ciuda cerințelor sindicaliștilor care deja protestau acolo.
De aceeași părere a fost, mai mult sau mai puțin, și Alexandru. „Am venit să ne bucurăm împreună în această zi minunată. Și să simțim entuziasmul. Valul ăsta de entuziasm ne-a chemat de fiecare dată.”
Are 55 de ani și a venit din Constanța ca să participe la hora pe care a descris-o drept „o atingere a îngerilor” – o expresie pe care o știa dintr-o carte. „Când te atinge o dată, este ceva atât de discret care vrei să se repete, să nu se mai termine”, a explicat el. Acest entuziasm i-ar fi adus pe oameni la manifestație: „A fost o chemare. Și la chemările lui [Călin Georgescu] o să vedeți cum o să răspundă tot mai mulți.”
Și-a dorit să transmită și un mesaj către putere cu ocazia asta: „Nu stați în fața acestui val. Respectați votul poporului.” Mi-a spus că e suficient să se anunțe pe grupuri și oamenii vin, de oriunde ar fi. „Și nu pot ei să ne blocheze cât putem noi să fim uniți într-o horă.”
Crede că o Românie bine făcută e una care ține cont de interesele poporului. Care-i dă speranță și nu mai e „obedientă”. Mi-a spus că oamenii asta văd în Călin Georgescu: „un lider care i-a trezit, care i-a înviat și care i-a făcut să-și identifice valoarea și demnitatea”. Și odată ce au descoperit așa ceva, nu mai pot fi opriți, a continuat el.
Înainte să ne despărțim, mi-a povestit și de alte țări. „În Franța pică Macron pe niște informații care au ieșit de curând că soția lui e un el. În Germania, o să iasă un partid de asemenea suveranist. Cine nu vede lucrurile astea e un orb. Astea-s valurile care vor forma viitorul.”
@Ariana Coman
„Colonia occidentală” România se va salva aplicând „modelul Georgescu”, cum a făcut și Dubaiul
Toți oamenii cu care am vorbit sunt convinși că salvarea de care au nevoie este Călin Georgescu. „Are coloană, are curaj, a spus ce se întâmplă”, mi-a explicat o femeie în vârstă, care s-a retras în parcul de lângă monument după manifestație. Mi-a spus și că nu-l place pe Orban al Ungariei neapărat, dar îi place că se bate pentru țara lui, la fel ca și „polonezul” Fico.
Și-ar dori un președinte care să meargă la liderii marilor puteri și să negocieze de la egal cu ei. Mi-a spus că tot discursul lui Călin Georgescu e despre „pace, fără violență”, spre deosebire de ceilalți politicieni de la care aude doar „minte-l p-ăla, lovește-l p-ăla”. „Noi mai avem câțiva ani, dar nu învățați să trăiți în minciuna asta, în ură și în dezinformare.”
@Ariana Coman
O altă femeie, care are în jur de 70 de ani, tot pentru tineri ar fi venit. „Doamne ajută, să schimbăm ceva pentru voi.” Pe bancă, lângă ea, stătea un copil de vreo 9 ani. Femeia arăta adesea spre el când mi se plângea de ce se întâmplă în România: de la „pedofilii din justiție” și până la problema „mai multor sexe”.
Își dorește un viitor mai bun pentru următoarea generație: să poată rămâne în țară, să aibă salarii mai bune și să fie mulțumiți de locurile de muncă. Crede însă și că tinerii sunt „îndoctrinați de universități”.
Și pe ea o supără, la fel ca pe Alexandru și cealaltă femeie, „obediența” românilor. „Ne-au ținut austriecii ca pe niște tâmpiți când au negociat ăștia pentru Schengen”.
@Ariana Coman
Narațiunea că „România e o colonie occidentală”, condusă și jefuită de străini, a fost rostogolită de extremiști și nostalgici comuniști încă din primii ani de după Revoluție și a fost preluată ulterior și de suveraniști. Culmea coincidenței, exact asta e una din narațiunile principale promovate de propaganda rusă și de pro-ruși în mai toate țările ex-comuniste și ex-sovietice, dar și în Occident; doar că în țările alea nu poți să zici că-s colonii occidentale, că ar suna bizar chiar și pentru conspiraționiști, așa că zici că sunt controlate de Bruxelles sau de Soros.
E tipul de narațiune căreia nu-i trebuie mult ca să prindă la oameni, mai ales în România. Lucrurile merg prost, iar reacția umană e să dai vina pe cineva sau pe ceva.
În aceeași idee, o tânără, brunetă și foarte vehementă, mi-a zis că în alte țări se poate: sunt și suverane, și cu bani.
Mi-a dat ca exemplu o vacanță pe care și-a făcut-o la Dubai, „deci cealaltă putere mondială, nu NATO, America”, a completat ea. A descoperit acolo o altă lume. „Nu există om sărac, fără casă. Fiecare copil care se naște e deja bogat. Toată lumea are un loc de muncă și toată lumea e fericită și toată lumea are case și toată lumea este relaxată și se distrează.”
A observat și că petrolul e „20 de bani”, iar „apa nu costă nimic”. Electricitatea ar fi și ea gratuită. „Cum se poate? După modelul lui Georgescu. Că el știe foarte bine. Și-au îmbogățit toată populația, toată lumea e fericită și de-aia au bani cu toții și sunt happy happy, joy, joy. Se poate!”
