Donații
Veridica.md
Invazia Rusiei în Ucraina a fost în general condamnată în Europa și în afara ei. Cu toate acestea, au existat și câteva excepții, iar Serbia, principalul aliat al Moscovei în Balcani, este una din ele. În discursul oficial, Belgradul s-a declarat în favoarea integrității Ucrainei, însă a respins sancțiunile și s-a ferit să condamne în termeni duri acțiunile Moscovei. Mai mult decât atât, presa, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul și influența autorităților, și-a exprimat fără vreo ezitare sprijinul pentru Putin.
Poziția oficială: sprijin pentru integritatea Ucrainei, însă nu în detrimentul relației cu Rusia
Războiul cu Ucraina a început săptămâna trecută. Este singurul subiect despre care se vorbește în presă. Deși Serbia urmează să organizeze alegeri parlamentare și prezidențiale peste o lună, acest lucru nu mai interesează pe nimeni.
Președintele Serbiei a declarat că Serbia respectă cu fermitate integritatea teritorială a Ucrainei, și că ce a făcut Rusia este o greșeală. Belgradul chiar a votat rezoluția în cadrul Adunării Generale a ONU prin care Rusiei i se cere să își retragă toate trupele din Ucraina. Totuși, Serbia nu poate impune sancțiuni Rusiei pentru că acest lucru nu numai că ar afecta relațiile bune dintre cele două țări, ci și ar crea consecințe economice majore, de vreme ce Serbia este complet dependentă de importurile de gaze din Rusia. Rușii și ucrainenii sunt popoare înfrățite cu Serbia, a spus președintele Vučić. Dar, dacă ne uităm la prima pagină a ziarelor de scandal controlate de guvern, atunci vom vedea că doar rușii sunt frații sârbilor, în timp ce ucrainenii sunt neofasciști care trebuie alungați.
Pentru presa sârbă, Putin este eroul
Prima pagină a gazetelor senzaționaliste este inundată de poze cu Vladimir Putin, arme rusești și războiul din Ucraina. Acțiunile războinice ale lui Vladimir Putin și intenția lui de a cuceri Kievul sunt lăudate în fiecare zi. Cei care nu citesc cu regularitate cotidienele sârbe ar putea fi șocați de titlurile din prima pagină, însă aceste lucruri nu reprezintă decât un efect firesc al propagandei care domină Serbia de ani de zile. Doar două cotidiene (Nova și Danas) nu se află sub controlul autorităților; restul sunt sub influența directă sau indirectă a partidului de guvernare.
Acestea sunt doar o parte din titlurile care țin prima pagină a ziarelor din Serbia zilele acestea: „Rusia nu se va opri până nu va învinge neofasciștii” (Serghei Șoigu, Vecernje Novosti), „Putin atacă Moldova” (Telegraful sârb), „Ofensivă rusă” (Kurir), „5 zile de iad” (Alo), Campanie împotriva Serbiei (Actualitatea), Putin va călca Kievul în picioare (Informatorul), „Putin nu dă deloc înapoi” (Informatorul), „Euromaidanul se va repeta în Serbia dacă nu impuneți sancțiuni împotriva lui Putin” (Telegraful sârb), „Cele trei condiții ale lui Putin pentru pace în Ucraina” (Politica), „Putin e gata de război nuclear” (Informatorul), „Amenințările NATO îl înfurie pe liderul rus” (Informatorul), „Kremlinul ia în serios noile amenințări ale Occidentului” (Vecernje Novosti).
Presa din Serbia încearcă fie să glorifice acțiunile lui Vladimir Putin, fie să relativizeze întreaga situație, creând un fir narativ în care Ucraina este de vină pentru tot ce se întâmplă acum. Situația în Serbia este una deosebită, astfel încât reportajele presei pro-guvernamentale nu empatizează deloc cu suferința poporului ucrainean. Nu a existat o condamnare clară a atacului Rusiei asupra Ucrainei, în timp ce redactorii acestor organe de presă laudă invazia Rusiei. În fiecare zi, televiziunile îi întreabă pe cetățeni pe stradă ce cred despre invazia rusă, iar până acum nimeni nu a condamnat invazia. Nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere că atitudinea cetățenilor reflectă efectul a zecilor de ani de propagandă pro-rusă răspândită de presa sârbă, fără a supune vreodată relațiile ruso-sârbe unei analize critice.
Frustrările vizavi de bombardamentele NATO din 1999 în Serbia se resimt în indiferența față de calvarul din Ucraina
Pare că frustrările publicului și ale presei de scandal cu privire la bombardamentele din Serbia din 1999 depășesc ca intensitate orice empatie pentru evenimentele actuale din Ucraina. Există un curent puternic care vede Serbia drept victima politicilor occidentale în Balcani, și o convingere că tot ce se întâmplă în Ucraina acum este același lucru pe care Occidentul l-a făcut în Serbia. Este unul din narativele promovate de presa sârbă vizavi de criza din Ucraina. Astfel, războaiele din anii 1990 și nedreptățile pe care Serbia le-a îndurat sunt reanimate. Chestiunea Kosovo este una dintre cele mai mari traume legate de identitatea sârbă. Presa de scandal din Serbia se bucură de războiul din Ucraina în ideea că a venit și vremea ca Occidentul să simtă pe propria piele tot ce a simțit Serbia în 1999. Cu toate acestea, ziarele senzaționaliste sârbe nu iau în considerare respectul față de integritatea teritorială a Ucrainei, ceea ce contrazice poziția pe care o asumă când vine vorba de necesitatea respectării integrității teritoriale a Serbiei. Rusia este de ani de zile prezentată ca un apărător al intereselor Serbiei în fața puterilor occidentale, și de aceea a fost inventat narativul despre apărarea intereselor Rusiei.
Acest lucru este cel mai bine ilustrat de datele puse la dispoziție de Radio Europa Liberă, potrivit cărora în 2017, cel puțin 895 de articole au fost dedicate Rusiei în cinci cotidiene (Informatorul, Alo, Kurir, Blic și Večernje novosti), în vreme ce Vladimir Putin a apărut pe prima pagina a cotidianului Informatorul de cel puțin de 90 de ori. În contextul în care Serbia și-a declarat, cel puțin la nivel oficial, aspirațiile de a adera la Uniunea Europeană, apare întrebarea de ce presa de scandal, afiliată autorităților, a inventat un astfel de narativ în favoarea Rusiei.
Dacă Serbia aparține Europei din toate punctele de vedere iar țările europene sunt din ce în ce mai apropiate de Serbia, te întrebi ce face Rusia să fie atât de atractivă în ochii cetățenilor sârbi, mai ales că mulți nu au vizitat vreodată Rusia și știu foarte puține lucruri despre această țară. Deși nu este total reprezentativ, răspunsul la această întrebare se regăsește în concluziile unui studiu potrivit căruia țările cu o populație majoritar ortodoxă, sau țările care fac parte din grupul țărilor cu origini salve, au șanse mai mari să beneficieze de o imagine pozitivă în Serbia. Cercetarea în cauză mai arată și că puterea militară și percepția liderului țării în cauză sunt mai importante pentru cetățenii sârbi decât puterea ei economică. În concordanță cu răspunsurile înregistrate, este foarte posibil ca Rusia și președintele ei să corespundă acestui profil, luând totodată în considerare toate legăturile istorice și culturale dintre cele două națiuni.
Narativul pro-rus, o născocire a presei din Serbia
Un lucru care sare în ochi atunci când analizezi conținutul presei locale este superficialitatea abordărilor și a relatărilor. La fel se poate spune și despre reportajele despre Rusia și relațiile sârbo-ruse, care nu oferă nicio analiză profundă sau vreo argumentare analitică, în timp ce majoritatea declarațiilor oficiale ale politicienilor sunt transmise cu scopul de a crea titluri și povești adresate amatorilor de senzațional. Interesant este că niciunul din articolele pe care le putem citi în presă zilele acestea nu prezintă vreo critică la adresa relațiilor sârbo-ruse, nici măcar la adresa Rusiei, în timp ce Occidentul nu apare descris într-o lumină pozitivă aproape deloc.
Ai impresia că, prin această abordare, redactorii și jurnaliștii cotidienelor din Serbia crează o retorică pro-rusă, mai exact că această retorică vine din Serbia, nu din Rusia. Comparând articolele despre Rusia din presa sârbă cu cele publicate de portalul Sputnik, este evident că relatările despre Rusia și relațiile sârbo-ruse din presa locală sunt mult mai senzaționaliste, mai subiective și cu o mai mare încărcătură emoțională decât cele publicate de Sputnik.
Dacă se adeverește că există o astfel de politică editorială în Serbia – nu există dovezi că rușii finanțează direct vreuna din aceste instituții de presă, deși nu exclud această posibilitate – atunci se pune problema cum pot influența autoritățile elaborarea unui discurs pro-rus cu privire la războiul din Ucraina. Jurnaliști sârbi cu experiență sunt de părere că Rusia nu poate reprezenta un subiect de relevanță, nici măcar contra cost, atâta timp cât subiectul în sine contrastează poziția oficială a guvernului. Cum autoritățile sârbe controlează toată presa de scandal și posturile de televiziune cu audiență națională, este greu de crezut că există vreo influență străină în presa locală.
Jurnaliștii independenți cu care am avut ocazia să stau de vorbă mai cred și că chestiunea influenței ruse în presa sârbă este supraevaluată și că, mai degrabă, presa locală este putinofilă. În Serbia, aproape că nu vezi articole critice la adresa regimului lui Vladimir Putin și a politicilor actuale ale Kremlinului, în timp ce politicile editoriale ale mai multor instituții de presă sunt ghidate de o atitudine favorabilă lui Vladimir Putin, politicianul cel mai apreciat de Serbia, deși este președintele unei țări străine.
Ca motiv pentru atitudinea deosebit de tolerantă vizavi de Rusia, cotidienele de multe ori susțin că astfel de povești și titluri despre Vladimir Putin fac vânzare, având în vedere că opinia publică din Serbia este oricum pro-rusă. Este interesant de observat că, în marea ei majoritate, presa scrisă din Serbia nu publică reportaje despre Rusia, ci despre președintele ei, Vladimir Putin. Mai mult decât atât, atitudinea binevoitoare a cotidienelor la adresa Rusiei poate fi corelată cu numulțumirile și frustrările unei părți a populației legate de politicile Occidentului vizavi de Serbia.
Iubire neîmpărtășită? Presei ruse nu pare să-i pese prea mult de Serbia
Publicul din Serbia nu știe cum este prezentată țara lor în Rusia, potrivit unui fost corespondent la Moscova, care susține că Serbia apare în presa rusă doar atunci când sunt în joc interesele Rusiei, un lucru normal pentru o putere mondială precum Rusia. Presa rusă nu descrie relațiile sârbo-ruse într-o lumină la fel de impresionantă cum o face presa din Serbia. Mai degrabă, este o situație în care sârbii pro-ruși încearcă să se autoconvingă de iubirea Serbiei pentru Rusia, în timp ce Rusia se comportă ca o superputere care își vede de propriile interese.
Având în vedere că peste o lună urmează alegeri în Serbia, guvernul cu siguranță își va dubla eforturile pentru a tolera și alimenta narațiunile pro-ruse, astfel încât să-și poată mențină poziția în sondaje. Guvernul din Serbia duce o campanie patriot-naționalistă, în timp ce atitudinea presei vizavi de Rusia este tolerată în baza atitudinii predominante a populației.
Poate cel mai important factor care explică existența narativului pro-rus în presa cotidiană este nevoia actualului regim de a se sprijini pe o parte din cetățenii cu viziuni pro-ruse pentru a rămâne la putere.
