Donații
Veridica.md
Criza recentă a gazelor din Republica Moldova a arătat încă o dată că pe lângă succesul istoric repurtat de forțele pro-europene de la Chișinău este nevoie și de a strategie reală și voință politică pentru a face față șantajului energetic constant pe care Rusia îl practică în raport cu statele care sunt dependente de livrările sale de gaze.
Deși finalizat în această vară și ajustat la începutul lui octombrie, gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, care racordează de facto Republica Moldova la sistemul energetic european via România, și-a dovedit mai degrabă ineficiența. Prețul ridicat al gazelor pe piețele internaționale a făcut imposibilă achiziționarea de către Republica Moldova a unor volume de gaze din Europa care să fie aduse prin intermediul acestei conducte.
Republica Moldova privește acest gazoduct doar prin prisma raționamentului comercial și nu și prin cel politic. Cu alte cuvinte, gazoductul va rămâne doar o plasă de siguranță, care nu va fi folosită decât în cazul puțin probabil în care gazele venite dinspre România vor fi mai ieftine decât cele achiziționate de la Gazprom.
„Dacă gazele care vin din România au un preţ mai bun decât cele care vin din Rusia, atunci vom folosi gazoductul să aducem gaze până la Chişinău”, a spus ministrul infrastructurii și dezvoltării regionale de la Chișinău, Andrei Spânu, care a mai menţionat că tot necesarul de gaze al Republicii Moldova pe timpul verii ar putea fi asigurat de Iaşi-Ungheni.
De altfel, gazoductul este proiectat pentru și mai mult și ar putea acoperi lejer consumul Republicii Moldova, dacă nu includem și regiunea separatistă transnistreană. Capacitatea maximă de livrare dinspre România spre Republica Moldova se ridică la 5.076.000 milioane de metri cubi zilnic, ceea ce înseamnă circa 1,85 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Republica Moldova, fără regiunea transistreană, consumă, în medie, circa 1,1 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Diferența până la aproape trei miliarde o constitutie Transnistria, mai precis centrala termo-electrică de la Cuciurgan, care produce energie electrică prin arderea gazelor.
Gazoduct decorativ?
Este foarte foarte greu de crezut că Gazprom nu va da gaze mai ieftine decât oricare alt concurent în Moldova, în condițiile în care această poziție de furnizor a companiei îi oferă Moscovei pârghii de influență politică. Acest lucru va face din gazoductul românesc de 150 de kilometri, pentru care care Transgaz România a plătit circa 150 de milioane de euro, doar un obiect folosit ocazional.
„În privința acestui gazoduct, noi ne-a făcut datoria să existe această posibilitate. Republica Moldova își va găsi gaze acolo unde este mai avantajos pentru ei, nu există nicio obligativitate să cumpere din România”, a declarat pentru Veridica.ro, președintele Transgaz, Petru Văduva.
El a explicat că faptul că în acest moment conducta nu e folosită ține doar din considerente comerciale.
„Dacă va exista cerere [dinspre Chișinău], noi putem să livrăm. Noi suntem transportatori, dacă cineva dorește gaz și cumpără din România sau din altă parte prin tranzit prin România, noi putem să-l transportăm. Noi putem să livrăm gaz și acum, nu este neapărat despre viitor. Când va exista cererea comercială din acest punct de vedere, noi vom putea duce gaz acolo [în Republica Moldova]”, a explicat oficialul Transgaz.
Petru Văduva a dat asigurări că gazoductul poate funcționa la capacitate maximă și nu există în prezent nicio problemă tehnică legată de acest obiectiv.
În ceea ce privește posibilitatea evocată de autoritățile de la Chișinău, de a stoca pe viitor gaze în depozite din România sau Ucraina, Petru Văduva a explicat că România poate asigura acest lucru.
„Sigur că putem stoca gaze pentru Republica Moldova. La noi depozitele nu sunt la capacitate maximă. Este din nou o chestiune comercială. Conform legii oricine poate să facă asta. Locația rezervorului nu contează, este pur și simplu legea fluidelor. Atâta timp cât există gaz în conductă, automat poate să fie și în Timișoara acest depozit. Dacă există o cerere, gazul poate fi livrat oriunde”, a insistat oficialul Transgaz.
Negocieri bizare pentru gaze și dezvoltarea infrastructurii energetice. România, sărită de la contracte în ciuda investițiilor făcute până acum
Cu alte cuvinte, România are pregătite toate pârghiile pentru a ajuta Republica Moldova să-și asigure securitatea energetică, dar deocamdată problema rămâne în preț. Cât timp Chișinăul preferă să evite achizițiile de pe piețele libere, unde gazele sunt mai scumpe, decontează politic în fața Moscovei.
Acest lucru s-a văzut din plin la ultimele negocieri, acolo unde Republica Moldova a fost atrasă într-un contract pe cinci ani cu preț flexibil care, sub pretextul secretului comercial, nu a fost făcut public.
Pe de altă parte, la prețul oricum exorbitant de 400-450 de dolari pe mia de metri cubi pe care Republica Moldova îl plătește în prezent la Gazprom (Serbia plătește 270 de dolari preț fix), actuala guvernare de la Chișinău va plăti din bugetul de stat către cetățeni care primesc compensații, circa 10 miliarde de lei (500 de milioane de euro) pentru perioada rece.
Combinând prețul de achiziție de 400-450 de dolari de la Gazprom cu compensațiile de la stat, la care se mai adăugă și dificultățile impuse de o negociere slabă cu plata la zi pe 20 ale lunii, obținem o formulă de preț care s-ar putea să fie mai costisitoare pentru Republica Moldova decât dacă ar fi achiziționat gazele de pe piețele libere și le-ar fi transportat apoi prin gazoductul Iași-Chișinău.
Mai mult, asta ar fi pus într-o dificultate majoră Rusia care ar fi trebuit să livreze separat în Transnistria prin subsidiara sa de la Chișinău, denumită Moldovagaz, asta în condițiile în care transnistrenii nu mai plătesc niciun ban pentru gazele rusești de 15 ani, ceea ce a dus la acumularea unei datorii istorice care se ridică deja la circa 8 miliarde de dolari și pe care Moscova o impune mai mult sau mai puțin tot Chișinăului.
Conform contractului încheiat de vicepremierul Andrei Spânu pe 29 octombrie la Sankt Petersburg, Chișinăul nu doar că plătește la zi gazele, dar mai și dă o parte din bani anticipat, în timp ce Tiraspolul continuă să fie scutit. Cu toate acestea, Spânu a negociat un volum combinat de gaze pentru ambele maluri ale Nistrului de circa 3,3 miliarde de metri cubi. Conform contractul, Republica Moldova este obligată să achiziționeze acest volumul de gaze cu o deviere nu mai mare de 5%.
Cu toate acestea, într-un interviu recent oferit postului Europa Liberă, vicepremierul Spânu a explicat că Republica Moldova se gândește ca de anul viitor să nu mai depindă 100% de livrările de energie electrică de la Cuciurgan din Transnistria și să reducă acest procent pe la 70%. Celelalte 30% ar putea fi achiziționate din Ucraina.
Totuși, Spânu nu a evocat și un asemenea scenariu de apovizionare cu 70% de la Gazprom și 30% din România, situația pe infrastructură fiind asemănătoare. Ucraina are dezvoltată o rețea în nordul Republicii Moldova pe unde poate furniza energie, în timp ce România poate livra dinspre vest spre centru gaze Republicii Moldova.
Mai mult, în același interviu Andrei Spânu spune că va face tot posibilul să interconecteze Republica Moldova cu România cât mai rapid, dar în același timp oferă contractul pentru construcția liniei Vulcanești-Chișinău unei companii indiene, deși la licitație a participat și o firmă din România care a avut o ofertă aproape similară cu cea a indienilor, diferența fiind, conform surselor consulate de Veridica.ro de 30.000 de euro.
Cu alte cuvinte, după ce România a facilitat construcția gazoductului de 150 de milioane de milioane de euro, linia aeriană de transport de energie electrică care va conecta Republica Moldova cu UE via România, în valoare de 260 de milioane de euro, este dată unei companii indiene asupra căreia se presupune că s-au făcut multe derogări.
De astfel, compania românească care a participat la licitație nici măcar nu a fost anunțată de autoritățile de la Chișinău că ar putea să-și facă anumite modificări minore la ofertă pentru a nu fi descalificată din cursă, conform surselor Veridica.ro.
Vicepremierul Spânu a spus pe 15 noiembrie că motivul excluderii firmei din România a fost că nu a prezentat un document conform cerințelor, e vorba de o garanție financiară. „Îmi pare rău, dar asta este situația”, a declarat el.
Spânu nici nu a făcut deplasarea în vizita recentă a Maiei Sandu la București, deși era anunțat pe lista oficialilor din Repubica Moldova, acolo unde Republica Moldova a ridicat problema stocării unor volume de gaze în depozite din România.
Improbabilități și mulți de „dacă”
Experții consultați de Veridica.ro la Chișinău, au confirmat că gazoductul Iași-Ungheni are mai degrabă rolul de a crea o pârghie de negociere cu Gazpromul, decât de a aduce efectiv gaze din Europa.
„Scopul acestei conducte este sa consolideze securitatea energetică și să elimine vulnerabilitatea Moldovei de a se alimenta doar dintr-un singur coridor de gaz. Prima funcție a acestui gazoduct este securitatea. Asta înseamna că el nu trebuie neapărat să fie umplută cu gaz în permanență […] Este un principiu la fel ca la armată și cheltuierea banilor pentru ea. Ea trebuie să asigure securitatea nu să lupte permanent în războaie”, a declarat fostul consilier prezidențial și expertul în energie, Sergiu Tofilat.
El a explicat că un astfel de sistem cu un gazoduct de negocieri funcționează și în Lituania, acolo unde în 2014 s-a dat în exploatare la Klaipeda un terminal de gazele lichefiate - LNG.
„El nu este folosit, sau mai bine zis foarte puțin, doar la nivelul minim tehnic necesar, dar acest terminal le-a permis țărilor baltice să rupă un preț cu 30% mai jos de la Gazprom”, explică el.
Tofilat este de părere că existența gazoductul Iași-Chișinău i-a permis Republicii Moldova să obținută un preț mai mic la gaze în negocierile cu Gazprom.
Fostul consilier prezidențial a explicat că gazoductul Iași-Chișinău ar putea fi folosit atunci când, de exemplu, Republica Moldova găsește volume de gaz la un preț mai convenabil ca al Gazpromului.
„Eu cred că cineva, iarna, nu poate oferi un preț mai bun decât Gazprom. Când va fi un surplus de gaze pe piața europeană, atunci ne putem aștepta”, a concluzionat el.
La rândul său, expertul în energetică de la Chișinău, Ion Munteanu, a declarat pentru Veridica.ro că gazoductul a fost conceput din start ca să servească drept soluție atunci când apar probleme legate de aprovizionarea cu gaze naturale și securitatea energetică.
„Era clar că scopul lui este mai mult de a face față unor probleme de securitate energetică, decât unul comercial care să vină cu oferte, cel puțin pe termen mediu […] Observăm ceea ce se întâmplă în România, de exemplu această țară are conexiuni cu statele vecine membre ale Uniunii Europene. Acest lucru s-a încercat și încearcă să se facă și în Republica Moldova, stat care este membru al Tratatului Comunității Energetice”, a declarat Munteanu.
El a precizat că, în opinia sa, cel mai mult la ultimele negocieri dintre Andrei Spânu și șeful Gazprom, Alexei Miller a contact situația din regiunea transnistreană.
„În negocierile cu Gazprom cred că mai mult a contat în negocieri partea transnistreană, în situația în care era evident că o eventuală sistare a gazelor naturale pentru malul drept ar însemna și afectarea directă a consumatorilor din stânga Nistrului, precum și a Centralei Termoelectrice Moldovenești de la Ciurciugan care este controlată tot de o companie rusească (InterRao). Cred că mai mult aici s-a jucat [la] negociere și anume Transnistria”, a declarat el.
Munteanu a mai explicat că în prezent există în proces de consultare un nou proiect de lege care vine să modifice legea gazelor naturale și se propune anume ca prin lege să fie obligat furnizorul de ultimă instanță – adică Moldovagaz – să aibă rezerve de gaze naturale care ar asigura necesarul de consum pe parcursul a două luni de iarnă.
„Mai mult ca atât, acum când avem această interconexiune cu România, posibilitatea de a identifica sau contracta rezerve de capacități de stocare este mai diversă ținând cont că, de fapt, și Ucraina oferă posibilitatea de stoca gaze naturale. De aceea este o idee absolut sănătoasă”, a conchis el.
