Donații
Veridica.md
Alarmele aeriene s-au activat de 4000 de ori în Zaporojie în ultimii doi ani. Orașul revendicat de ruși se confruntă și cu riscul unor inundații catastrofale și a unui dezastru nuclear. Alex Craiu scrie cum arată o zi „obișnuită” în Zaporojie.
Victoria împotriva naziștilor, marcată de Rusia prin bombardarea civililor ucraineni
În noaptea de 8 mai, sunetul inconfundabil al exploziilor m-a trezit brusc. Cerul a devenit portocaliu și luminos preț de 2-3 secunde, iar la alte câteva secunde distanță am auzit sunetul celei de-a doua explozii care a zguduit orașul. Drumurile erau goale, conform restricției generale de circulație între orele 00:00 și 5:00, însă Zaporojie, orașul în care mă aflu acum, nu dormea. Oamenii priveau din nou, neputincioși din casele lor, cum orașul lor e ținta dronelor și rachetelor rusești. Atacul acesta era unul previzibil, întrucât Rusia sărbătorește pe 9 mai ziua victoriei Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste, iar Moscova marchează deseori evenimentele importante prin atacuri pe care le vede ca mici victorii în războiul cu Ucraina.
Ferestre sparte de unda de șoc provocată de o explozie produsă în centrul orașului @Alex Craiu
Conform raportului de dimineață, 76 de mijloace de atac aerian au fost trimise spre teritoriile ucrainene: drone de tip Shahed din Federația Rusă, rachete balistice lansate din Crimeea, rachete de croazieră din Marea Neagră și două rachete lansate din regiunea ocupată Zaporojie. Armata rusă se folosește de teritoriile ocupate după invazia la scară largă asupra Ucrainei pentru a lansa rachete și drone și pentru a le trimite cât mai eficient spre ținta aleasă. În Zaporojie, rachetele și dronele sunt dublate de tirurile artileriei, care bate până la sate apropiate de capitala regiunii.
Zaporojie, amenințat de bombe, inundații devastatoare și un dezastru nuclear
Zaporojie e un oraș puternic industrializat, aflat în sud-estul Ucrainei la 550 de kilometri distanță de Kiev. Mai mult de jumătate din regiunea Zaporojie se află sub ocupația Rusiei, inclusiv toate orașele și satele de pe coasta Mării Azov. Orașul de află la aproximativ 40 de kilometri distanță de linia frontului. Dincolo de bombardamentele constante ale rușilor, pericolul vine și de la barajul de pe râul Nipru, din nordul orașului. Aici se află cea mai mare centrală hidroelectrică din Ucraina, lovită cu rachete pe 22 martie.
22 martie, fumul vine din directia barajului din nordul orașului Zaporojie, care tocmai fusese bombardat @Alex Craiu
Traversez deseori barajul de pe Nipru și de fiecare dată când o fac, îmi amintesc de atacul din martie; într-o parte a podului, drumul e surpat iar circulația se face pe o singură bandă, iar în cealaltă parte zidul barajului e complet distrus pe o rază de câțiva metri buni. Obiectivul atacurilor este de a perturba sistemul energetic al Ucrainei, însă consecințele eventualei prăbușiri barajului pot fi devastatoare, similare cu cele din 6 iunie 2023, când barajul din Nova Kakhovka, regiunea Herson, a fost distrus. Zeci de mii de oameni au fost afectați atunci de inundații.
Un alt dezastru pe scară largă poate fi provocat de posibilele atacuri asupra celei mai mari centrale nucleare din Europa: centrala din Energodar, aflată la aproximativ 50 de km în linie dreaptă de orașul Zaporojie, fix în prima linie a războiului, pe malul sudic al râului Nipru. Agenția de informații militare din Ucraina a afirmat recent că trupele ruse folosesc centrala nucleară din Zaporojie ca bază militară de unde lansează drone „sinucigașe”; aceste drone zboară la altitudine joasă și sunt manevrate spre ținta aleasă. Locul de lansare este unul ales strategic, Ucraina neputând să lovească ținte la mai puțin de 1,5 km distanță de centrală.
Oamenii au ajuns să ignore sirenele și nu se mai adăpostesc, subteran pentru că ar fi imposibil ca toți să stea atât de multe ore adăpostiți, în condițiile în care uneori durata alarmelor aeriene poate fi de câteva ore în șir; pe 9 mai, de pildă, alarmele aeriene au ținut, însumat, mai bine de 9 ore.
În oraș a mai rămas un singur hypermarket, întrucât celălalt, aflat în mall, a fost nevoit să se închidă din cauza perturbărilor. Restaurante precum McDonalds nu și-au reluat activitatea din februarie 2022 în Zaporojie, însă restul restaurantelor, magazinelor, parcurile și plajele de pe malul râului rămân deschise, deși aici, spre deosebire de alte regiuni din vestul Ucrainei de exemplu, atacurile și pierderile materiale cauzate de ele nu sunt doar niște reminiscențe ale iernii trecute. Chiar în timpul redactării acestui articol am auzit o explozie puternică care a răsunat în plină zi. Copiii care se jucau în apropiere au început să strige, însă adulții care se plimbau pe străduțele dintre blocuri nu au părut să reacționeze în vreun fel. Exploziile au devenit într-un mod paradoxal un nou „normal”.
O lumină portocalie pe cer și tremurul clădirilor
Am fost printre cei care au filmat una dintre exploziile din primele ore ale dimineții de 8 mai. Sunetul exploziilor este unul inconfundabil; locuiesc în Ucraina de 7 luni și acum reușesc să îl diferențiez de oricare altul. Zgomotul unei explozii e unul înfundat, puternic, deseori însoțit de o vibrație pe care o poți simți fizic. Când oamenii spun că pereții caselor tremură se referă la faptul că unda de șoc face ca toată materia din jurul tău să vibreze, propagând astfel sunetul exploziei. În funcție de distanță, exploziile sunt ca descărcările electrice în timpul unei furtuni; cerul se luminează într-o culoare portocalie, ca și cum toate luminile stradale s-ar aprinde simultan într-o lumina orbitoare reflectată pe cer. Abia după aceea se aude și bubuitura.
Așa mi-a descris explozia si Eugenia, cu care am vorbit într-unul dintre parcurile din Zaporojie, în cursul zilei de 8 mai.
„Ne-am trezit pe la cinci și jumătate dimineața la o explozie. Și după aproximativ 15-20 de minute din nou, a fost foarte, foarte zgomotos, chiar am tresărit. E greu de descris unda șocului, trebuie să trăiești experiența. Ne-am dat seama că explozia a fost undeva în apropiere, iar când am văzut filmarea ulterior, ne-am dat seama că era lângă parcul nostru. Prietenii mei locuiesc aici și toate ferestrele au fost sparte, a fost foarte înfricoșător. De obicei, când sunt explozii, plecăm într-un loc sigur din apartament, un coridor sau o baie pentru că acolo sunt pereți care ne protejează puțin. Nu există niciun adăpost în apropiere, locuim cu toții la același etaj, așa că este pur și simplu imposibil. Încercăm să trăim între ziduri și să sperăm că se va schimba ceva”.
Oamenii fixează plăci de rumeguș presat în locul ferestrelor sparte în urma unor explozii în centrul orașului. @Alex Craiu
În parcul de lângă blocul Eugeniei, excavatoarele curăță craterul uriaș format în urma atacului, în timp ce copiii se joacă în spațiile care au rămas neafectate. Atmosfera e una apăsătoare. Muncitorii au început sa reconstruiască segmentele de carosabil afectate iar voluntarii s-au mobilizat rapid pentru a-i ajuta pe locatari să pună plăci OSB de rumeguș presat în locul ferestrelor sparte.
Viața în timp de război într-o fortăreață râvnită de Rusia
Pentru oamenii din Zaporojie, 8 mai a fost doar o altă zi de război. Ce s-a întâmplat atunci este, de mai bine de doi ani, noul „normal”.
De la începutul războiului și până acum, alarmele au sunat de peste 4000 de ori în Zaporojie, acumulând un total de 160 de zile de alarme aeriene. În primele zile de invazie, alarmele din oraș sunau continuu, fără să se oprească. În prezent, indiferent de durata amenințării, alarmele sună doar pentru câteva minute, pentru a-i avertiza pe oameni să se adăpostească, lucru pe care nu îl mai face nimeni, pentru că Zaporojie, spre deosebire de alte orașe mari, nu are o rețea subterană de metrou și nici suficiente adăposturi.
Nici navigarea prin oraș nu e ușoară; GPS-ul e bruiat în timpul alarmelor aeriene iar locația detectată de aplicații precum Google Maps e una aleatorie, care nu coincide cu realitatea. Indicatoarele rutiere au fost șterse la începutul războiului pentru a-i deruta pe ruși în cazul unei invazii terestre. Sub straturile de vopsea neagră de pe indicatoare se pot descifra numele orașelor și satelor spre care acum circulația este imposibilă.
Indicator rutier de la marginea orașului Zaporojie, șters pentru a-i deruta pe ruși. În colțul din dreapta jos apare acronimul ППНХ (PPNH), de la „Putin, pașol na hui” (Putin, du-te în p%&ă!) @Alex Craiu
Zaporojie e înconjurat de zone rurale periculoase spre care traficul civil e aproape inexistent. Aproape de locul în care regiunile Zaporojie și Dnipropetrovsk se întâlnesc în sudul Ucrainei, râul Nipru este granița naturală dintre Ucraina și teritoriile ucrainene ocupate de ruși. Plajele din satele vecine râului, cândva locuri ideale de relaxare, sunt goale. Toate satele din sudul orașului Zaporojie, chiar și cele unde oamenii au ales să rămână, sunt zone periculoase, supuse atacurilor frecvente care distrug infrastructură, case și vieți.
Orașul e o fortăreață, traficul fiind filtrat de numeroasele controale militare aflate pe arterele principale. Multe dintre drumurile secundare rurale au fost închise pentru a controla circulația civililor.
Zaporojie rămâne încă un „trofeu” dificil de obținut de Rusia care, însă, avansează foarte lent sau chiar deloc pe frontul din sud. „Ми переможемо” (în ucraineană, „Noi vom învinge”) e scris pe zidurile multor clădiri din centru. Oamenii privesc spre cer, știind totuși că speranța nu vine de acolo; pe cer sunt doar păsări, nori și drone.
