Administrația Trump a avut primele tatonări cu Rusia înainte de ceea ce ar putea fi convorbiri mai consistente legate de pacea din Ucraina și nu numai. În ciuda asigurărilor pe care unii (dar nu toți!) oficili americani le-au dat cu o jumătate de gură Kievului și europenilor că vor fi implicați, pare destul de probabil ca respectivele convorbiri – și deciziile care vor fi luate în urma lor – să fie bilaterale. Pe fondul disponibilității administrației Trump de a negocia cu Rusia pacea în Ucraina, China caută să se erijeze din nou în rolul de mediator și s-a oferit să găzduiască un summit Trump – Putin. Beijingul a încercat să joace rolul de pacificator al acestui conflict încă din primăvara lui 2023, dar planul său de pace nu a fost luat în serios din cauza lipsei sale de imparțialitate și a faptului că prelungirea războiului îl avantajează. China nu este nici acum un actor imparțial atât din cauza parteneriatului său cu Rusia, cât și al intereselor sale economice în Ucraina.
Care sunt interesele economice ale Chinei în Ucraina?
Înainte de începerea războiului, Ucraina era cel mai mare exportator de cereale în China. Investițiile Chinei în agricultura ucraineană au fost semnificative în ultimul deceniu, având că scop asigurarea securității alimentare a Chinei și consolidarea prezenței sale economice în Europa de Est. În 2013, compania chineză Xinjiang Production and Construction Corps a încheiat un acord pentru a prelua controlul asupra a aproximativ 9% din terenul arabil al Ucrainei, echivalentul a 5% din suprafața totală a țării, printr-o concesiune pe 50 de ani. Nu este clar dacă acest acord a intrat în vigoare, dar mari suprafețe de teren agricol sunt gestionate de companii înregistrate în Uniunea Europeană, Statele Unite și Arabia Saudită: Kernel – Luxemburg – 360.000 Ha, UkrlandFarming – Cipru – 460.000 Ha, MHP – Cipru – 300.000 Ha, TNA Corporate – SUA – 200.000 Ha, NCH Capital – SUA – 200.000, PIF – Arabia Saudită – 200.000, Industrial Milk Company – Luxemburg – 120.000 (prin comparație, Insula Mare a Brăilei are 71.000 Ha.)
Un alt jucător important în agricultura ucrainiană este Turcia, care pe lângă terenuri agricole achiziționate și investiții în sistemele de irigații, are multe silozuri și a investit de asemenea în instalații de încărcare a navelor cu cereale în vederea exportului. Cu alte cuvinte, o fi China cel mai mare importator de cereale ucrainiene, dar aici sunt prezenți și alți mari jucatori de pe piața mondială a cerealelor.
De asemenea China a a avut, înainte de război, proiecte în Ucraina legate de infrastructurile de transport și telecomunicații.
Înainte de război, Ucraina era un furnizor important de tehnologie militară pentru China, inclusiv motoare de avion și de nave.
În sfârșit, tot în plan economic, Ucraina este pe unul din traseele proiectului Belt and Road, noul Drum al Mătăsii, către Europa Centrală și de Est. Drumul Mătăsii trebuie să faciliteze comerțul Chinei și să permită, tototdată, proiectarea puterii Beijingului.
Metalele rare mențin Ucraina în atenția administrației Trump. Cereri inacceptabile pentru Kiev
Poate cea mai importantă economică în ceea ce privește Ucraina o reprezintă însă resursele sale, iar dintre acestea contează enorm rezervele neexploatate de metale rare. Rusia caută (și reușește în bună măsură)să captureze aceste zăcăminte, Donald Trump a spus că le vrea pentru Statele Unite și, cu siguranță, China a pus ochii pe ele. Beijingul este deja cel mai mare jucător global pe zona de extracție și prelucrare a metalelor rare, iar accesul la zăcămintele ucrainene i-ar consolida semnificativ poziția.La mijlocul lui februarie 2025, Trump a afirmat că a avut o convorbire telefonică ”lungă și productivă”
Trump spune că dorește să pună capăt rapid războiului dintre Rusia și Ucraina, mai ales că sumele de bani pe care SUA le-au alocat Ucrainei sunt mari (Trump trece peste faptul că o parte considerabilă din sumele respective s-au întors tot în economia americană, banii americani plătind arme și echipamente produse de companii americane). Aflat întotdeauna în căutarea unui deal, Donald Trump s-a și gândit cum să recupereze banii dați Kievului și spune că Statele Unite ar trebui să obțină acces la resursele minerale ale Ucrainei, inclusiv la metalele rare utilizate în industria electronică: „Vreau să recuperez acești bani, cel puțin nu ne-am simți niște idioți!” a declarat Trump, care a precizat și suma la care se gândește – 500 de miliarde de dolari. Trump nu s-a limitat doar la vorbe, ci l-a trimis pe secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, la Kiev cu un acord prin care Ucraina ar ceda drepturile de exploatare pentru jumătate din zăcămintele sale de metale rare.
Kievul se arătase anterior dispus să acorde acces la metalele rare în schimbul unor garanții de securitate și a menținerii. Or acordul pus pe masă de Bessent nu includea și garanții de securitate – așa cum a spus Trump, obiectivul americanilor e doar să recupereze banii pe care i-au pierdut până acum. Zelenski s-a văzut nevoit să respingă propunerea Washingtonului. Deocamdată.
Războiul din Ucraina, un cadou pentru China, care poate urmări obiective strategice multiple
China a încercat să mențină o poziție aparent neutră în conflictul dintre Rusia și Ucraina, păstrând relații diplomatice bune cu ambele părți. Totuși, Beijingul este perceput ca un aliat tacit al Rusiei, datorită parteneriatului lor „fără limite” și sprijinului indirect oferit Moscovei, inclusiv prin furnizarea de componente tehnice cu aplicabilitate militară, dar și sprijin economic, după 24 februarie 2022.
Beijingul vede conflictul din Ucraina ca pe o oportunitate de a diminua influența globală a Statelor Unite și NATO. Totodată, o criză ucrainiană prelungită îi permite Chinei să se concentreze pe prioritățile sale regionale și aici ne referim în special la Taiwan.
Este posibil ca Xi să nu-și dorească sfârșitul războiului pentru a nu slăbi relația strânsă a Chinei cu Rusia, relație care îi aduce un mare profit. Totuși, sprijinul Beijingului pentru Rusia a produs un scepticism profund cu privire la intențiile sale, fiind clar că Beijingul se simte confortabil cu un conflict prelungit care îi slăbește puterea lui Putin și care drenează SUA și Europa de resurse militare și adâncește dependența Rusiei de Beijing dar și care îndepărtează atenția, armata și muniția Statelor Unite de un potențial conflict China - Taiwan.
În actualul context însă, în care americanii și rușii par gata să negocieze o pace, China vrea să fie văzută la masa negocierilor. Acest lucru ar putea-o ajuta și să evite un atac economic mai mare din partea americanilor. N-ar fi exclus nici ca Beijingul să ia în calcul că ar putea, ca mediator, să se ofere la un moment dat să acționeze ca „garant” prin trimiterea de trupe de menținere a păcii în regiune, ceea ce nimeni nu își dorește, și în special Kremlinul.
Problema cu oferta de mediere a Chinei este că, și dacă s-ar ignora cumva interesele sale specifice legate de acest conflict, tot nu poate fi privită ca un actor imparțial. Democrațiile liberale, spre care tinde și Ucraina, sunt un adversar ideologic natural al Chinei, ceea ce face din autocrații ca Rusia un partener mult mai tentant.
De când Xi Jinping a fost uns lider al Chinei în 2012, el și președintele rus Vladimir Putin s-au întâlnit de peste 40 de ori.
China este o dictatură comunistă, în timp ce Federația Rusă este aceeași dictatură sovietică și revizonistă, care nu se mai poate deghiza după 24 februarie 2022. Ambele contestă ordinea internațională gândită de Occident după cel de-Al Doilea Război Mondial și consolidată odată cu sfârșitul Războiului Rece. Împreună domină BRICS, un bloc economic care caută să schimbe actuala ordine globală și să creeze instituții internaționale alternative la cele existente și acceptate de democrațiile liberale.
Administrația Trump, virulentă la adresa UE, dar dispusă la dialog bilateral cu Rusia, cum vrea Putin
Donald Trump a avut mereu o abordare diferită față de politica externă și relațiile internaționale, inclusiv în ceea ce privește Rusia și Ucraina.
După discuția telefonică dintre Trump și Putin deducem că președintele american are un stil propriu de negociere, preferând negocierile directe și bilaterale, crezând că poate obține înțelegeri mai bune prin conversații unu-la-unu. Adevărul este că această abordare îi convine și lui Putin, care a căutat să o impună și în relațiile sale cu membrii UE. Trump este destul de sceptic față de aliați și instituțiile internaționale, fiind critic la adresa NATO și UE și considerând că SUA suportă prea multe costuri pentru securitatea Europei, ceea ce este adevărat.
Atitudinea administrației Trump s-a văzut clar vineri, 14 februarie, la Conferința de Securitate de la München, unde vicepreședintele Vance a schițat poziția SUA pentru negocieri și a lansat un atac virulent la adresa UE, căreia i-a spus că pericolul nu vine de la China sau Rusia, ci de la propriile sale politici și măsuri, inclusiv izolarea extremiștilor din AfD în Germania, „cenzura” online – în fapt reglementările contra discursului de ură – anularea alegerilor din România sau toleranța față de migrație. Cu alte cuvinte, europenii au cam fost puși la colț pentru ca marile puteri să discute între ele.
Nu ne rămâne decât să vedem cât de curând se va ajunge la compromisuri în care se pare că Uniunea Europeană și Ucraina ar sta pe tușă în negocierile de pace și care vor fi aceste compromisuri bănoase pentru Statele Unite.
