Donații
Veridica.md
Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Sport, armată şi propagandă în Rusia lui Putin
ukraineworld.org / 22 feb. 2023; slidstvo.info / 21 mar. 2023
8 august 2008. În timp ce sportivii Federaţiei Ruse salută zâmbitori miliardele de telespectatori ai ceremoniei de deschidere a Olimpiadei de la Beijing, în timp ce armata Kremlinului invadează Georgia. Februarie 2014, Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci, Rusia: atleţii ţării gazdă adună medalie după medalie. La 500 de km distanţă, soldaţii compatrioţi declanşează anexarea Crimeei. Şase ani mai târziu, în 4 februarie 2022, Vladimir Putin soseşte la Beijing pentru a participa la deschiderea Olimpiadei de Iarnă, deşi - din cauza unei suspendări pentru dopaj generalizat - sportivii din Rusia nu pot concura sub culorile naţionale. În timpul defilării delegaţiei ucrainene, preşedintele rus pare să moţăie în loja oficială. O atitudine deliberat sfidătoare, s-a spus atunci, când lumea întreagă privea cu îngrijorare masarea trupelor ruse la graniţa cu Ucraina. Potrivit serviciilor de informaţii occidentale, liderul chinez l-ar fi rugat pe omologul rus să amâne invadarea Ucrainei până după încheierea olimpiadei. Ceea ce s-a şi întâmplat. În 24 februarie, la patru zile după stingerea flăcării olimpice, dar înainte de desfăşurarea Jocurilor Paralimpice dedicate sportivilor cu dizabilităţi care succed fiecare Olimpiadă, armata Moscovei începea aşa-numita “operaţiune specială”. Aparentul gest de bunăvoinţă al lui Putin pentru Xi Jinping nu a fost suficient pentru respectarea principiului “armistiţiului olimpic”, statuat prin consens de Adunarea Generală a ONU şi care prevede suspendarea conflictelor armate cu şapte zile înainte de olimpiade până la şapte zile după jocurile paralimpice. Rusia a devenit astfel singura ţară care a încălcat “armistiţiul olimpic” în epoca modernă, şi nu o dată, ci de trei ori în 14 ani. Dispreţul lui Vladimir Putin faţă de spiritul olimpic internaţional acceptat nu înseamnă că Kremlinul subestimează importanţa competiţiilor şi a sportivilor în promovarea intereselor sale politice. Dimpotrivă. Sub conducerea sa, Rusia este inegalabila “campioană” mondială la sportwashing – termenul englezesc care desemnează acea formă de propagandă menită să “spele” reputaţia compromisă a unui individ, grup sau guvern cu ajutorul sportului. Rusia a izbutit, parţial, să atenueze imaginea deplorabilă a politicii sale externe prin organizarea Mondialului din 2018. Odată cu invadarea Ucrainei şi extinderea sancţiunilor internaţionale la nivel sportiv, obiectivul Rusiei este şi mai complicat de atins. Atleţii care dovedesc loialitate necondiţionată faţă de regim s-au transformat în preţioase instrumente propagandistice.
În ultimii 20 de ani, Moscova a creat, la propriu, o adevărată armată sportivă de elită care să-i susţină docil, disciplinat şi în mod făţiş acţiunile reprobabile, fie ele interne sau externe. La fel ca în epoca sovietică, după modelul preluat atunci în ţările lagărului socialist - inclusiv la noi -, uniforma militară a devenit o a doua haină pentru majoritatea olimpicilor ruşi. În 2021, la Olimpiada de la Tokyo, 61 dintre cele 71 de medalii cucerite de delegaţia pedepsită să concureze sub egida Comitetului Olimpic Rus au revenit unor sportivi asociaţi cu forţele armate. Absenţa însemnelor Federaţiei Ruse nu i-a împiedicat pe propagandiştii pro-Kremlin să speculeze performanţa sportivă şi să forţeze un transfer de imagine pozitivă în contul unui stat opresiv larg blamat internaţional. Olimpicii ruşi militarizaţi au însă şi un foarte important rol propagandistic pe plan intern. Clubul sportiv prin care ministerul Apărării le asigură salarii consistente îi obligă prin statut pe sportivii cu epoleţi să popularizeze serviciul militar şi să convingă cât mai mulţi tineri ruşi să se înroleze în armata invadatoare din Ucraina. Pe de altă parte, cu rare excepţii, sportivii ruşi neînregimentaţi politic în armata lui Putin evită să arate cu degetul agresorul din Ucraina şi preferă echivocul pledoariilor generale pentru pace. În aceste împrejurări, maşinăria sportivă lipsită de fairplay a Kremlinului se pregăteşte pentru Jocurile Olimpice de la Paris de anul viitor, unde speră să fie admisă în condiţii similare celor de la Tokyo. Speranţa Moscovei e întreţinută de recomandarea scandaloasă a unui expert al Naţiunilor Unite care recent a sfătuit Comitetul Internaţional Olimpic să permită participarea la olimpiadă a soldaţilor ruşi combatanţi în Ucraina, dacă aceştia nu au comis crime de război. Cât despre perspectivele respectării de către Rusia a unui armistiţiu olimpic anul viitor, acestea rămân sumbre.
Armatele de hackeri ruşi şi ucraineni pe frontul cibernetic
currenttime.tv / 7 mar. 2023; bbc.com / 15 apr. 2023
La începutul lui martie, hackerii grupării Anonymus au atacat platfomele video ruseşti Wink şi IVI, înlocuind transmisiunea serialului difuzat de popularul Canal 1 cu relatările despre bombardamentele din Ucraina din programul Current time, produs de Radio Europa Liberă. Surprize similare au avut şi telespectatorii posturilor Rossia 1 şi Moscova 24. Este doar un episod recent dintr-un război cibernetic fără precedent care acompaniază discret, încă de la începutul invaziei, sângeroasa confruntare armată. Rezultatul? Site-uri web dezintegrate sau mutilate, date personale furate, comunicaţii piratate. Jurnalistul BBC News specializat în domeniu s-a deplasat în Ucraina pentru a sta de vorbă cu combatanţii de pe frontul informatic şi pentru a afla cum guvernul fiecărei tabere cooperează cu armatele de „haiduci” cibernetici - aceste forţe distrugătoare greu de controlat. A încercat să-l intervieveze pe „Killmilk”, unul din liderii Killnet, un grup cu aproape 100.000 de hackeri şi susţinători care atacă Ucraina şi aliaţii acesteia de la începutul invaziei. A refuzat, preferând să trimită, preferând să trimită un videoclip cu un mesaj arogant şi regizat teatral. Printre isprăvile cu care se laudă Killnet se numără scoaterea temporară din uz în timpul sărbătorii de Paşte a unor site-uri din ţările NATO de către o echipă autodenumită KillNATO Psychos. Nu sunt doar ruşi în grupul de hackeri. I s-au alăturat un american şi un olandez, care au lansat atacuri cibernetice împotriva unei ambasade ucrainene. Nici o ţintă nu e exclusă. Killmilk a cerut grupului să atace chiar şi reţelele spitalelor din ţările care au oferit tancuri Ucrainei. În ciuda dovezilor existente, şeful hackerilor ruşi a negat că gruparea acţionează cu sprijinul şi sub protecţia autorităţilor militare De partea cealaltă, celor 200.000 de membri ai aşa-numitei IT Army ucrinene i s-au alăturat grupuri de justiţiari precum Anonymous, care au lansat sute de atacuri asupra Rusiei. De curând, un alt grup denumit „One fist” a sabotat informatic un post de radio rusesc pe frecvenţa căruia a transmis false alarme aeriene. Un succes notabil a fost compromiterea Cestnîi Znak - sistemul unic de codare digitală a tuturor produselor din Rusia, inclusiv a alimentelor proaspete -, care a provocat importante pierderi economice. Oficial, Ucraina se apără de atacurile cibernetice cu sprijinul unor echipe de militari IT-işti occidentali şi al unor companii specializate private, finanţate din donaţii. Ca şi în cazul hackerilor ruşi, conflictul face tot mai neclară distincţia între acţiunile specialiştilor militari şi ale activiştilor clandestini. Autorităţile ucrainene spun că pericolul cel mai mare îl reprezintă nu hacktiviştii ruşi, ci specialiştii IT ai armatei Kremlinului, care îşi coordonează atacurile cibernetice cu acţiunile de pe câmpul de luptă.
(Horia Grușcă)
