Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Ştirile false induc emoţii sincere la televiziunea rusă
1tv.ru/12 iul. 2014; novayagazeta.r/14 iul. 2014; euvsdisinfo.eu / 8 feb. 2014; 1tv.ru/15 ian. 2023; youtube.com/gur.gov.ua/19 ian. 2023; euvsdisinfo.eu/8 feb. 2023
O justificare preferată, des invocată de susţinătorii invadării Ucrainei de către Rusia, preluată din propaganda Kremlinului, este că Moscova nu a făcut decât să reacţioneze la persecuţiile, violenţele, ba chiar genocidul la care Kievul ar fi supus în ultimii zece ani populaţia rusofonă din estul ţării. Admiratorii lui Vladimir Putin continuă să ignore atât lipsa probelor în sprijinul acuzaţiilor, cât şi rapoartele documentate la faţa locului de organizaţii internaţionale precum Consiliul Europei, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului şi OSCE. Una dintre cele mai infame mistificări, dovedită ca atare imediat după lansarea ei la televiziunea de stat rusă, a rămas cunoscută în istoria falsurilor drept „crucificarea băieţelului din Doneţk”. În 12 iulie 2014, programul de ştiri al Pervâi Canal difuza un interviu cu o pretinsă refugiată din Sloviansk. Femeia, prezentată ca fiind Galina Pişniak, susţinea că naţionaliştii ucraineni ar fi ucis prin crucificare un copil de trei ani, după care mama acestuia, soţia unui luptător separatist, ar fi fost legată de un tanc şi târâtă în stare de inconştienţă în jurul pieţei oraşului, în ochii mulţimii. Povestea teribilă, puternic emoţională, reprezintă şi astăzi o culme inegalabilă a campaniei orchestrate de Kremlin de incitare la ură faţă de ucraineni. Jurnaliştii ruşi de la Novaia Gazeta s-au deplasat la Sloviansk şi au demontat falsul în mai puţin de 24 de ore. Pretinsa martoră a „răstignirii” nu era refugiată, ci o actriţă de ocazie identificată în mai multe înscenări propagandistice puse la cale de Moscova. Nu a existat nici un băieţel, nici o mamă şi nici o soţie, cum nu a existat nici o crucificare şi nici un tanc ucrainean. Deşi complet inventată, povestea cutremurătoare şi-a atins scopul, revoltându-i pe milioanele de telespectatori dependenţi de televiziunea de stat rusă.
Acelaşi tipar, cu aceleaşi mijloace - deşi nu la acelaşi nivel de ticăloşie -, se regăseşte în cazul mai multor falsuri cinice promovate de Kremlin în anul care se împlineşte în curând de la invadarea Ucrainei. Luna trecută, acelaşi post de televiziune de stat a difuzat la o oră de vârf o nouă poveste cu mare încărcătură emoţională. Ştirea descria, într-un montaj menit să sublinieze dramatismul, incendierea de către naţionaliştii ucraineni, în regiunea nord-vestică Volîn, a unei biserici ortodoxe fidele Patriarhiei Moscovei. Comentariile care au însoţit reportajul înfierau autorităţile de la Kiev, într-un stil şi pe un ton asemănătoare celor folosite la pretinsa crucificare, etichetându-i pe ucraineni ca fiind inumani sau chiar „satanişti”. Şi această pretinsă informaţie s-a dovedit întru totul neadevărată. Autorităţile locale din Volân au declarat că în regiune nu s-a semnalat niciun incendiu la vreo biserică. În scurt timp s-a descoperit că, pentru a ilustra convingător falsul, televiziunea rusă a folosit imagini încărcate pe Youtube de Serviciul Ucrainean pentru Situaţii de Urgenţă în ianuarie 2021, cu un an înaintea invadării Ucrainei şi cu exact doi înaintea presupusei incendieri. Imaginile înfăţişau un incendiu accidental în regiunea Dnepropetrovsk. Filmarea originală integrală arată pompierii ucraineni salvând icoane şi alte obiecte bisericeşti din interiorul lăcaşului în flăcări. Evident, secvenţele respective au fost omise din montajul oricum fraudulos al televiziunii ruse, pentru că ar fi probat grija ucrainenilor pentru artefactele religioase şi ar fi contrazis astfel mesajul propagandistic dorit. Analiştii euvsdisinfo.eu evidenţiază viteza de propagare a falsului, care, potrivit estimărilor, ar fi ajuns la peste o sută de milioane de persoane în doar unsprezece zile de la apariţia acestuia pe un canal Telegram aparent obscur. Traseul a urmat diverse canale Telegram cu vizibilitate sporită, platforme online cu audienţe substanţiale din Rusia şi Belarus, primul canal al televiziunii de stat, încheindu-se în paginile publicaţiei „Zvezda” a armatei Federaţiei Ruse. Ironic, ca un element de continuitate a propagandei la televiziunea de stat, minciuna incendierii bisericii ruse a fost prezentată în jurnalul de ştiri din ianuarie acest an de acelaşi crainic care în 2014 anunţa, gâtuit de revoltă, „crucificarea băieţelului din Sloviansk”.
Copiii, trimişi în „prima linie” a propagandei ruse
disinfo.detector.media/1 feb. 2023
Demontarea publică a falsului copilului crucificat în Sloviansk nu i-a descurajat pe propagandiştii ruşi lipsiţi de scrupule. La sfârşitul lunii ianuarie, un cont Twitter cu numele „Donbass Devuşca” – „Fetiţa din Donbas”, lansa în mediul online o fotografie cu o tabletă de ciocolată pe al cărei ambalaj era desenat un băieţel purtând o cască de tanchist, bordată cu negru în semn de doliu. Potrivit inscripţiei macabre de pe ambalaj, ciocolata s-ar numi „Moarte lui Alioşca”, iar stema imprimată în colţul superior sugerează că ar fi produsă în Ucraina. Explicaţia care însoţea fotografia era că denumirea proba că ucrainenii sunt capabili să urască de moarte un copil rus doar pentru că acesta se mândreşte cu ţara sa. În doar două zile, mesaje similare au fost distribuite pe reţelele sociale în limbile spaniolă, italiană, franceză şi greacă. Cine este însă Alioşca? Alexei Pavlicenko din regiunea Belgorod a apărut în spaţiul media în primăvara trecută, devenind, la opt ani, un simbol al propagandei ruse de război, o imagine arhetipală a celor lipsiţi de apărare care trebuie salvaţi de pericolul naziştilor ucraineni. Promovarea ca “erou” a lui Alioşca a avut succes, ajutată de canalele de televiziune federale şi regionale, precum şi de corespondenţii militari, şi s-a bazat pe cele mai moderne tehnici de PR. A inclus şedinţe foto în uniformă militară, mulţumiri publice din partea Ministerului rus al Apărării, un turneu prin şcolile militare şi recrutarea onorifică a băieţelului în rândul aşa-numitei Armate a Tinerilor. Imaginea lui Alioşca a fost pictată pe pereţii clădirilor, a fost desemnat câştigător al concursului “Copii eroi” şi a fost premiat de Consiliul Federaţiei Ruse. Campania a culminat cu lansarea unui lot limitat de ciocolată botezată “Alioşca”, un omagiu la adresa popularei ciocolate “Alionca” care folosea imaginea unei fetiţe în era sovietică. Guvernatorul regiunii Belgorod, Viaceslav Gladkov, l-a îmbiat cu ciocolata “Alioşca” pe însuşi preşedintele Vladimir Putin. Pe popularitea imensă a lui Alioşca au contat şi propagandiştii ruşi, convertind-o, printr-un fals rudimentar adresat credulilor, într-un val de ură la adresa ucrainenilor. Pe de altă parte, cazul lui Alioşca poate fi considerat ca o continuare logică a politicii criminale a Kremlinului de militarizare a copilăriei şi care, la rândul ei, este o componentă a cultului cvasi-religios al războiului, ominiprezent în Rusia de astăzi.
„Jorge’s team” – mercenarii dezinformării globale
derspiegel.com /16 feb.; theguardian.com / 15 feb. 2023; haaretz.com / 15 feb. 2015; bbc.com / 19 feb. 2023
Pentru toţi cei obişnuiţi să creadă că intervenţiile hackerilor în deciziile altor state, dezinformarea online a mulţimilor şi fraudarea digitală a alegerilor vin doar din partea unor „băieţi răi” care operează în umbra guvernelor cu democraţii discutabile, precum cele din Rusia, China sau Iran, dezvăluirea recentă a activităţilor de dezinformare comise de aşa numita „Jorge’s Team” a fost şocantă. Şi asta pentru că „echipa lui Jorge” – pseudonimul cu care se recomanda clienţilor Tal Hanan, fost agent operativ în serviciile secrete israeliene – oferea cu dezinvoltură prestaţiile ilicite enumerate mai sus oricui era interesat dintr-un birou discret situat în oraşul Modi’in, la 35 de km de Tel Aviv. Aşa cum arată imaginile fimate cu camera ascunsă difuzate de cotidianul The Guardian – una dintre cele 30 de publicaţii implicate în investigaţie - Tal Hanan le-a făcut jurnaliştilor sub acoperire o demonstraţie convingătoare a capacităţilor tehnologice şi a aptitudinilor echipei sale, începând cu un soft apt să spargă conturile de pe reţelele sociale ale oficialităţilor străine şi să genereze „armate” de până la 30.000 de boţi în social media. Hanan s-a lăudat în faţa celor pe care-i credea că echipa sa a manipulat cu succes 27 din cele 33 de alegeri prezidenţiale în care a intervenit în toată lumea, inclusiv în Europa. Jurnaliştii au mai aflat că „echipa lui Jorge” se află în spatele falsificării unor campanii – majoritatea dispute comerciale - în 20 de ţări, incluzând Marea Britanie, Statele Unite, Canada, Germania şi Elveţia. Despre membrii echipei sale, Tal Hanan a spus că sunt experţi în finanţe, social-media, campanii şi „război psihologic”, şi că au pregătire atestată de agenţii guvernamentale.
El a refuzat să comenteze raportul dat publicităţii, dar a negat că ar fi făcut ceva ilegal. Între timp, investigaţia a început déjà să aibă consecinţe în presa manipulată de firma israelianului. Pornind de la informaţiile divulgate de „Jorge”, popularul canal francez de televiziune BFM TV a început o anchetă internă care vizează un jurnalist proeminent, deocamdată suspendat. Printre altele, Rachid M’Barki ar fi plasat într-un jurnal de ştiri din decembrie conţinut neverificat de echipa editorială. Jurnalistul a deplâns în direct de echipa editorială de echipa editorială. Jurnalistul a deplâns în direct noul set de sancţiuni europene la adresa Rusiei, susţinând fără probe că „îngheţarea proprietăţilor oligarhilor ruşi” şi confiscarea iahturilor acestora va duce la dispariţia a 10.000 de locuri de muncă în industria construcţiei de iahturi, ai cărei reprezentanţi i-ar fi cerut Prinţului Albert să intervină în favoarea lor. Există suspiciunea că, în acest caz, jurnalistul ar fi acţionat la comanda unor grupuri de interese private. Trecut neobservat în ştirile de la miezul nopţii, comentariul său a devenit viral după ce a fost preluat pe reţelele sociale de conturile false ale echipei lui Jorge. BBC notează că prin „plantarea” unor astfel de false informaţii la televiziunile mainstream franceze, „Jorge’s Team” viza conferirea masivă de credibilitate unor simple zvonuri care altfel ar fi trecut neobservate.
Propaganda rusă: crimele de război sunt „fapte bune”
hub.conflictobservatory.org / 15 feb. 2023; euronews.com / 15 feb. 2023
Rusia a relocat mii de copiii ucraineni în tabere de reeducare unde primesc cetăţenie rusă, sunt îndoctrinaţi propagandistic şi adoptaţi forţat de familii de ruşi. Este concluzia documentată a raportului publicat săptămâna trecută de laboratorul de studii umanitare al Universităţii Yale, care a identificat cel puţin 6.000 de copiii între 4 luni şi 17 ani trimişi în astfel de tabere, deşi estimează că cifra reală ar putea fi substanţial mai mare. Potrivit experţilor în drept internaţional consultaţi de Euronews, campania sistematică susţinută de Moscova reprezintă o violare a Convenţiei de la Geneva şi, dată fiind răspândirea şi carcaterul sistematic, poate fi încadrată în categoria crimelor de război, dacă nu în cea a crimelor împotriva umanităţii. Raportul arată că în multe cazuri copiii ucraineni au fost trimişi în Rusia din zonele ocupate Zaporojia, Harkov, Doneţk şi Luhansk în 43 de tabere localizate pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse şi – cele mai multe - în Crimeea ocupată. Reţeaua pare să reprezinte infrastructura unei campanii bine ţintite şi pe termen lung a Moscovei. Minorii ucraineni sunt expuşi propagandei ruso-centriste orchestrate pe toate planurile educaţiei: academic, cultural, patriotic şi militar, obiectivul fiind negarea şi suprimarea identităţii culturale şi istorice ucrainene. Există dovezi că în două tabere cu profil militar din Cecenia şi Crimeea copiii sunt învăţaţi să manevreze echipament militar, studiază armele de foc şi deprind conducerea camioanelor. În unele cazuri, copiii au fost pur şi simplu răpiţi. În altele, orfani ucraineni au fost plasaţi spre adopţie în familii de ruşi, deşi autorii raportului susţin că nu toţii copiii erau - tehnic vorbind – orfani, mulţi provenind din familii ajunse în dificultate din cauza războiului. Numeroşi părinţi au fost constrânşi să-şi înstrăineze copiii, acceptând să semneze documente pretins legale în încercarea de a-i salva pe cei mici din zona de război şi a le da o şansă să fie hrăniţi cum se cuvine. Între timp – noteză raportul -, unii dintre copii s-au întors acasă, dar altora li s-a interzis să comunice cu părinţii, fiind împiedicaţi să revină în Ucraina. Autorii studiului spun că întreaga operaţiune este coordonată de la Moscova şi implică fiecare nivel al guvernului Federaţiei. Versiunea cinică a Kremlinului - care recunoaşte parţial relocarea copiilor ucraineni, dar neagă dimensiunea şi caracterul forţat al acesteia - este că acţiunea este un generos program umanitar destinat ajutorării copiilor abandonaţi.
(Horia Grușcă)