Atacarea unui convoi palestinian de salvatori de către armata israeliană a dus la o serie de dezinformări și narațiuni false. O altă narațiune falsă a săptămânii spune că CIA ar fi știut că Adolf Hitler a scăpat, de fapt, din Germania și a fugit în America de Sud.
Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Masacrul paramedicilor din Gaza – demontarea unei minciuni israeliene
În zorii zilei de 23 martie, o ambulanță cu însemnele Semilunii Roșii care se îndrepta spre orașul Rafah din Gaza pentru a acorda ajutor răniților unui bombardament este atacată de armata israeliană. Doi paramedici sunt uciși. Câteva ore mai târziu, un convoi format din ambulanțe, o mașină de pompieri, vehicule ale ministerului Sănătății și Organizației Națiunilor Unite, trimis la locul incidentului pentru a recupera cadavrele victimelor, este la rândul lui atacat. Două vehicule ale ministerului Sănătății reușesc să treacă, dar pierd legătura cu restul convoiului, în timp ce două ambulanțe sunt date dispărute. A doua zi, accesul în zonă este blocat de armata israeliană. În 26 martie, un alt convoi cu oficiali ai Agenției Națiunilor Unite pentru Afaceri Umanitare încearcă, fără succes, să ajungă la fața locului. Pe traseu, echipajul ONU asistă la scena împușcării din spate a unei femei palestiniene, glonțul lovind-o în cap. Un bărbat care încearcă să o salveze este și el împușcat. Cadavrul femeii este recuperat și transportat la bordul unui vehicul al Națiunilor Unite.
În 27 martie, mașinile organizației internaționale reușesc să ajungă în locul atacului asupra convoiului de ambulanțe. După trei zile, angajații ONU anunță descoperirea unei gropi comune în care identifică cadavrele a opt salvatori de la Semiluna Roșie, a șase agenți ai Apărării Civile și ale unui angajat ONU, împreună cu resturile contorionate ale unei ambulanțe și ale mașinii de pompieri. Într-un videoclip filmat la locul masacrului, Jonathan Wittall – responsabilul agenției mondiale pentru Palestina – spune că paramedicii și salvatorii au fost împușcați „unul câte unul”, fiind apoi îngropați într-o groapă comună acoperită cu nisip de buldozere. În 31 martie, într-o primă reacție, armata israeliană neagă că atacul asupra convoiului ar fi fost unul arbitrar, poziție reluată o zi mai târziu de șeful diplomației israeliene.
Gideon Saar, ministrul de Externe al Israelului:
„Sâmbăta trecută au fost identificate mai multe vehicule deplasându-se dezordonat și avansând în mod suspect spre pozițiile armatei israeliene, fără să aibă farurile sau luminile de semnalizare aprinse. Militarii noștri au deschis focul asupra vehiculelor suspecte.”
În 1 aprilie, un legist de la spitalul la care au fost aduse cadavrele constată, așa cum probează imaginile de la fața locului, că unele dintre victime aveau mâinile sau picioarele legate, ceea ce sugerează că ar fi fost împușcate când se aflau în captivitate. Ipoteza este susținută și de un consultant criminalist, care a spus că dispunerea și aspectul rănilor sunt specifice, în unele cazuri, execuțiilor cu sânge rece de la mică distanță. În 3 aprilie, un purtător de cuvânt al armatei israeliene anunță că incidentul va fi investigat, dar insistă – fără să prezinte dovezi - că în ambulanțe s-ar fi aflat teroriști.
În 4 aprilie, perspectiva asupra sângerosului eveniment se schimbă radical. Cotidianul american The New York Times publică o filmare obținută de pe telefonul mobil găsit asupra unuia dintre paramedicii uciși. În imagini se vede limpede coloana de ambulanțe inscripționate ca atare, deplasându-se cu luminile și girofarurile aprinse. Atunci când observă pe marginea drumului ambulanța pe care o caută, paramedicii – purtând echipament reflectorizant și neînarmați – se grăbesc spre vehiculul despre care bănuiesc că a avut un accident. Sunt întâmpinați cu un tir intens de către militarii israelieni. În afară de rafalele armelor automate, tot ce se mai aude timp de cinci minute sunt rugăciunile salvatorilor îngroziți. Ultimele cuvinte înregistrate pe telefon îi aparțin paramedicului Rifat Radwan, victima care a filmat întreaga scenă șocantă până la ultima sa suflare:
„Iartă-mă, mamă, asta-i calea pe care am ales-o, să ajut oamenii. Iartă-mă, mamă, jur că am ales drumul acesta doar ca să ajut oamenii.”
Autenticitatea imaginilor extrem de revelatoare a fost verificată de jurnaliștii de la The New York Times și televiziunea britanică Sky News și confirmată de singurul supraviețuitor al atacului. Publicarea clipului i-a silit pe responsabilii armatei israeliene să facă un pas înapoi și să admită că vehiculele din convoiul de ambulanțe nu aveau luminile stinse, așa cum declaraseră inițial. Ei au pus informația falsă pe seama rapoartelor primite de la soldații de la fața locului, dar au refuzat să facă publice imaginile filmate de drona care a alertat trupele de la sol privind deplasarea convoiului. Totodată, armata a explicat că, potrivit procedurilor, a îngropat în nisip corpurile celor uciși pentru a le proteja de animalele sălbatice din zonă, dar nu a motivat îngroparea vehiculelor distruse. Pe de altă parte, israelienii au reafirmat, din nou fără probe, că, dintre cei uciși, cel puțin șase ar fi fost teroriști Hamas și au promis că vor relua întreaga investigație.
Este însă de așteptat ca, în lipsa unei anchete independente, cerute de reprezentanții ONU și ai mai multor țări, masacrul de lângă Rafah să se adauge pe lista mult prea lungă a cazurilor neelucidate susceptibile a fi încadrate în categoria crimelor de război.
Falsul supraviețuirii lui Adolf Hitler în Argentina
După declasificarea documentelor americane din dosarul asasinării președintelui John Fitzgerald Kennedy, care a reaprins teoriile conspirației, un nou val de dezinformare se concentrează acum pe moartea lui Adolf Hitler. Urmând același tipar, anunțul din 24 martie al președintelui argentinian Javier Milei privind desecretizarea arhivelor legate de instalarea naziștilor în Argentina a fost urmat de mai multe postări online care pretind că Adolf Hitler a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial și s-a mutat în țara sud-americană în1955.
Unul dintre principalii promotori ai teoriei este emisiunea Redacted distribuită pe Youtube de către Clayton și Natali Morris, cunoscuți pentru răspândirea conspirațiilor legate de asasinarea lui JFK și de presupusele dâre chimice lansate de avioane. În ediția din 30 martie, cuplul american a difuzat un videoclip în care pretinde că Hitler nu s-a sinucis în 1945 într-un buncăr din Berlin la apropierea Armatei Roșii, ci ar fi fugit din Germania cu săptămâni înainte, folosindu-se de o rețea de tuneluri subterane și mai multe submarine, după care ar fi trăit aproape două decenii în Argentina, înconjurat de mai mulți membri fideli ai celui de-al treilea Reich.
Clayton și Natali susțin că dezvăluirile lor au la bază documente publicate de autoritățile argentiniene, deși operațiunea de desecretizare promisă de președintele Milei nici măcar nu a început. Cu toate că soții Morris nu aduc nicio probă, extrase din videoclipul lor au fost rapid preluate de mai multe conturi conspiraționiste de pe platforma X, adunând peste 15 milioane de vizualizări. Cel mai „harnic” s-a dovedit titularul contului cu orientare rasistă și neo-nazistă „1776Zoomer”, care posta în 1 aprilie un document descris ca fiind confirmarea de către Agenția americană de Informații a fugii lui Hitler din Germania.
Și totuși, documentul prezentat nu oferă nicio dovadă tangibilă. Căutarea inversă a imaginii pe Internet ne conduce la documentul original, arhivat pe site-ul CIA și publicat deja în urmă cu opt ani. În captura de ecran postată de Zoomer sunt evidențiate două propoziții: relatarea „confidențială” din 1963 a unui fost soldat SS, pe nume Phillip Citroen, potrivit căreia „Hitler nu a murit” și „a părăsit Columbia, îndreptându-se spre Argentina în ianuarie 1955”. Așa-zisa mărturie a lui Citroen invocă „surse anonime”, dar „de încredere”. Informația ar fi ajuns ulterior la un agent CIA identificat cu pseudonimul CIMELODY-3, și apoi la agentul David N. Bixnor, autorul raportului. Potrivit acestuia, Hitler ar fi fost convins că faptele sale s-au prescris după 10 ani și că nu mai poate fi urmărit penal – un argument fals, fără nicio bază juridică. În fine, Citroen susține că deține o fotografie în care apare împreună cu dictatorul nazist. Credibilitatea poveștii este șubredă, dat fiind numărul mare de intermediari anonimi invocați între presupusa dezvăluire și consemnarea acesteia în raport. În același timp, în chiar primul rând al raportului se precizează că „nici agentul care a trimis raportul, nici cel care l-a redactat, nu pot face o evaluare pertinentă a conținutului”.
Altfel spus, înșiși autorii documentului admit că nu pot verifica autenticitatea acestuia. În ceea ce privește fotografia atașată raportului, aceasta este de proastă calitate încât este imposibil de stabilit dacă bărbatul cu mustață este Hitler. Pe de altă parte, alte două rapoarte din același dosar CIA consideră povestea fie „fantezistă”, fie lipsită de șanse să ducă la ceva concret și recomandă abandonarea ei.
Confruntat cu amploarea răspândirii acestei teorii a conspirației, Muzeul Holocaustului din Buenos Aires a reacționat oficial, dezmințind speculațiile. Specialiștii muzeului au profitat de ocazie pentru a explica originea acestor teorii, care continuă manipulări istorice.
Într-adevăr, după ce sovieticii au confirmat moartea lui Hitler, Stalin l-a însărcinat pe un ofițer din subordinea mareșalului Jukov să inițieze o campanie de dezinformare, menită să epuizeze resursele serviciilor de informații occidentale în căutarea zadarnică a lui Hitler. „Aceasta a fost o strategie de diversiune din partea Moscovei", mai explică experții muzeului din capitala Argentinei. Circulă însă și teza potrivit căreia, prin această diversiune, Stalin dorea să sugereze o legătură între liderii occidentali și nazism, insinuând că aceștia l-ar fi ajutat pe Hitler să supraviețuiască.
