Donații
Veridica.md
Rolul culturii și al literaturii în Republica Moldova, integrarea europeană a acesteia și relațiile cu România sunt printre temele abordate în interviul acordat lui Matei Martin, pentru Observator Cultural, de președintele Maia Sandu. Republica Moldova este țară invitată de onoare la ediția din acest an a Bookfest.
Cum poate literatura să consolideze legăturile culturale dintre România și Republica Moldova?
Literatura consolidează în modul cel mai firesc legăturile culturale dintre țări și societăți. Scriitorii din Republica Moldova apar la edituri prestigioase din România, scriitorii români sînt mîndri să apară la edituri din Republica Moldova, iar cartea circulă liber în ambele direcții. „Bookfest” de Chișinău ia amploare cu fiece an și iată că, la acest sfîrșit de mai, Republica Moldova este Oaspete de Onoare la „Bookfest” București. FILIT – cel mai mare festival de literatură din România – a trecut și el Prutul, iar în cadrul Campaniei Naționale de Promovare a Lecturii, zeci de scriitori din România și Republica Moldova și-au dat întîlnire cu tinerii lor cititori de la Călărași, Edineț, Bălți, Cantemir sau Dubăsari. Mi-aș dori ca acest proces să fie unul continuu, ca fiecare copil și adolescent din Republica Moldova să aibă acces la literatura română contemporană și să fie conectat la ea. Din păcate, deocamdată, doar școlile mari își permit fonduri actualizate de carte. Școlile mici încă nu pot face prea multe achiziții noi, aici totul se ține, cumva, pe entuziasmul profesorilor și al părinților. Dacă acesta există.
Ce măsuri considerați că ar trebui luate pentru a-i promova pe scriitorii din Republica Moldova pe piața de carte internațională?
Mulți dintre scriitorii noștri sînt traduși în limbi de circulație internațională. Cărțile Tatianei Țîbuleac au apărut în circa 20 de limbi și s-au vîndut în tiraje impresionante în Europa și America Latină, iar textele lui Dumitru Crudu au apărut în 13 limbi. Iulian Ciocan are și el numeroase traduceri în cehă, olandeză, franceză, italiană etc., Emilian Galaicu-Păun a apărut recent în SUA, iar Oleg Serebrian este prezent în librăriile din Germania și Polonia. Valentina Șcerbani are cronici foarte bune în Spania, iar Lorina Bălteanu – în Franța. Deci, există o anumită mișcare a literaturii noastre în afara granițelor ei lingvistice. În acest an, Ministerul Culturii a lansat și primul Program de Traduceri. Nu are un buget mare, e vorba de 1 milion de lei moldovenești, dar este pentru prima dată cînd Statul își îndreaptă atenția către promovarea scriitorilor săi în spațiu internațional. Sigur, e nevoie să participăm, ca țară, la tîrgurile importante de carte, să deschidem rezidențe pentru traducători și scriitori, să colaborăm activ cu agenții literari internaționali – într-un cuvînt, să ne facem vizibili. Și trebuie să începem să credem în noi. Calitatea unei literaturi nu este direct proporțională cu suprafața unei țări. Și țările mici pot da scriitori mari care să îmbogățească literatura lumii.
Ce rol joacă educația în formarea unei conștiințe naționale în contextul actual din Republica Moldova?
Deși politicienii pro-Kremlin au încercat zeci de ani să manipuleze oamenii, inoculîndu-le un soi de moldovenism pseudopatriotic, în școală s-a studiat limba română începînd cu 1989, la fel și istoria românilor, iar scriitorii din România sînt prezenți în manuale alături de cei din Moldova. Poate, pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor și a unei mai bune așezări în spațiu și timp, este nevoie ca, pe lîngă istoria mare, să se studieze și istoria mică. Istoria fiecărui sat, a fiecărei familii, cu deportații ei, cu morții de foame organizată, cu mînarea în colhozuri cu patul puștii, cu toate ororile prin care au trecut nu oameni abstracți, ci chiar părinții, bunicii și străbunicii fiecăruia dintre noi.
În altă ordine de idei, observ acum mai frecvent, la întîlnirile pe care le am aproape săptămînal în sate și orașe, o mai mare doză de mîndrie de țară atît la tineri, cît și la maturi, cei trecuți prin multe încercări, avînturi și dezamăgiri repetate. Sportivii noștri nu mai spun „Să dea Dumnezeu să scoatem măcar un egal” înainte de meci, ci urcă mîndri pe podiumuri și aduc acasă titluri mondiale. Artiștii noștri cuceresc scenele lumii fără a se rușina că sînt din Republica Moldova, cei plecați și deveniți diaspora sînt conectați la tot ceea ce se întîmplă acasă și promovează cu mîndrie țara noastră.
[…]
Care credeți că e legătura între educație și spirit civic?
Una directă. Unui cetățean educat îi pasă în ce lume, în ce țară și în ce casă trăiește, un cetățean educat înțelege lucrurile și fenomenele din jur, știe să le pună într-un context, este mai greu de manipulat. Este mai greu de spălat pe creier. Educația este un pericol pentru dictaturi. Sigur, sînt și minți cultivate care nu-și asumă o poziție civică, afirmînd că sînt apolitici, dar astăzi nu poți crea sau trăi într-un vid informațional, totul ne afectează și ne influențează și e crucial căror influențe cădem.
Cum vedeți evoluția relațiilor dintre România și Republica Moldova în contextul mai larg al integrării europene?
Relația dintre țările noastre este mai strînsă ca niciodată, România ne sprijină activ pe calea europeană. Vă sîntem foarte recunoscători pentru această susținere și prețuim eforturile pe care le faceți, mai ales în actualul context regional destul de dificil pentru noi.
România este legătura noastră nemijlocită cu Uniunea Europeană. Prin urmare, împreună cu Bucureștiul, ne dorim să accelerăm integrarea Republicii Moldova în spațiul comunitar, economic și politic, armonizînd legislația noastră cu cea a UE, interconectînd rețelele noastre energetice, construind noi poduri și autostrăzi peste Prut, modernizînd căile feroviare ce ne leagă, atrăgînd tot mai multe investiții românești în economia noastră și consolidînd relațiile noastre comercial-economice. România a devenit și un contribuitor important la dezvoltarea sustenabilă a Republicii Moldova, prin finanțarea unor proiecte importante destinate îmbunătățirii infrastructurii sociale și economice din satele și orașele noastre. Pentru aceste proiecte, România ne-a acordat un ajutor nerambursabil de 100 de milioane de euro, pe care dorim să-l valorificăm pe deplin în următorii ani, astfel încît cetățenii noștri să simtă beneficiile palpabile ale integrării cu Uniunea Europeană, implicit cu România.
Ce rol are cultura în acest proces al integrării europene?
Precum am mai zis, artiștii și oamenii de cultură sînt adevărații noștri ambasadori ai integrării europene. Violoniști extraordinari ca Patricia Kopatcinskaja, Alexandra Conunova, Ilian Gîrneț, Ionel Manciu, voci superbe ca Valentina Nafornița, Tatiana Lisnic, Natalia Tanasiiciuc, Irina Mușurova, Mariana Bulicanu, Liliana Istrati, Mefodie Bujor, Dumitru Mîțu, pianiști virtuozi ca Stanislav Jar, Laura Balicov, Alexandru Palei, Mark Zeltser, țambalagiul Alexandru Șura și acordeonistul Radu Rățoi – sînt atîtea și atîtea nume pe care le-a dat Moldova lumii întregi. Și ei sînt nu doar artiști cu o carieră internațională de succes, ci și imaginea țării care i-a crescut și format.
Și în interiorul țării, scriitori, regizori, artiști vizuali, cîntăreți și artiști plastici au ales să vorbească, fiecare cu audiența sa și în limbajul artistic pe care îl posedă, despre importanța integrării europene ca singura șansă de a fi departe de dictatură și de întoarcere într-un medievalism odios. E prea mare miza pentru a sta astăzi deoparte, crezînd că alții o să ne facă treaba.
[…]
Cum vedeți viitorul limbii române în Republica Moldova în fața globalizării și a influențelor externe?
Limba română este la ea acasă în Republica Moldova și limba română este o cale de integrare a țării noastre în Uniunea Europeană. Acesta este și unul dintre motivele pentru care cursurile de limbă română pentru alolingvi sînt atît de populare acum printre tinerii din autonomia găgăuză sau din regiunea transnistreană, care văd deja un avantaj pentru carieră și pentru integrare în societate prin cunoașterea limbii române. Ziua de 24 februarie 2022 a schimbat mult percepția privind necesitatea de a cunoaște limba română și în rîndul oamenilor de afaceri alolingvi, care au înțeles că trebuie să-și reorienteze businessurile către alte piețe. Într-un sfîrșit, după mai mult de 30 de ani de speculații politice, inflamări și călcare pe propria coadă, limba română este înscrisă cu acte în regulă și în Constituția Republicii Moldova.
Citiți interviul integral în Observator Cultural
