Interviuri

Generalul Cătălin Tomescu, fost comandant MNC-SE al NATO: Ucraina are nevoie de 500 de tancuri pentru a câștiga războiul cu Rusia

General-locotenent (rez.) Cătălin Tomiță Tomescu
© Cătălin Tomescu   |   General-locotenent (rez.) Cătălin Tomiță Tomescu

Daruieste Viata

Tancurile nu pot câștiga, singure, un război, dar dacă sunt în număr suficient și sunt folosite în combinație cu alte tipuri de armament, pot asigura succesul acțiunilor ofensive, consideră general-locotenent în rezervă Cătălin Tomiță Tomescu, ofițer de tancuri și fost comandant al Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), intervievat de Veridica în contextul discuțiilor privind livrarea de tancuri de luptă occidentale către Ucraina și ofensivele rusă și ucraineană din prima parte a acestui an. 

Fostul comandant NATO crede că, pentru a câștiga războiul, Ucraina ar avea nevoie de două divizii mecanizate complet echipate. Acestea i-ar permite să elibereze teritoriile capturate de Rusia, cu excepția peninsulei Crimeea, care e ușor de apărat și greu de cucerit.  

Pe de altă parte, general-locotenent Tomescu avertizează că Rusia e avantajată de resursele sale umane și materiale, superioare celor ale Ucrainei, și de faptul că liderii acesteia sunt indiferenți cu privire la pierderile uriașe pe care le înregistrează pe front, pierderi care ar fi de netolerat într-un stat NATO. 

Întrebat de Veridica dacă România poate rezista într-o confruntare ipotetică cu Rusia, generalul Tomescu a spus că, într-un astfel de scenariu, riposta NATO ar fi „zdrobitoare”, iar generalii ruși știu acest lucru. 

Tancurile nu decid, singure, câștigătorul unui război

Veridica: S-a creat imaginea, pe fondul discuțiilor privind livrarea de tancuri către Ucraina, că acestea ar fi un fel de armă-minune, care ar putea ajuta Kievul să câștige războiul. Cu toate acestea, forțele masive de tancuri nu au ajutat Rusia să câștige, în prima parte a războiului, când au fost oprite cu arme anti-tanc ca Javelinurile. De ce ar fi altfel pentru ucraineni?

Cătălin Tomescu: Tancurile nu pot fi determinante în economia mare a războiului, pentru că nu sunt suficiente. Ca președintele Volodimir Zelenski și poporul ucrainean să aibă succes și să-și atingă obiectivele, din punctul meu de vedere sunt trei mari cerințe. Prima: mijloace aeriene și anti-aeriene cu care să interzică atacurile aviației Federației Ruse. Multe le-au primit, dar încă există deficiențe întrucât doboară cam jumătate din rachetele care îi lovesc zilnic. 

A doua cerință ar fi să interzică acțiunile Forțelor Navale în Marea Neagra și in special posibilitatea de a se executa debarcare la Odesa, pentru că ar fi foarte periculos, ar însemna deschiderea unui alt front in sud, cum a fost planificat în martie anul trecut. Ar fi un dezastru pentru că ar însemna o altă reîmpărțire a forțelor ucrainene, deja destul de istovite după un an de război.

A treia cerință ar fi să aibă la dispoziție forțe și mijloace blindate, tancuri și mașini de luptă pentru infanterie, cu care să execute riposte ofensive ale apărării sau chiar să treacă ei la ofensivă acolo unde rușii sunt în apărare. 

De ce sunt importante blindatele? În primul rând, în etapa aceasta, numai ca să se apere. Nici nu discutăm de o operație ofensiva care să scoată trupele Federației Ruse de pe teritoriile pe care le controlează și de o revenirea la granițele din 2014. În situația în care le-ar veni cele trei sute de tancuri occidentale, cât spunea Kievul la un moment dat că i-ar trebui, atunci e posibil să execute și riposte ofensive cu care să poată să își atingă obiectivul de a-i da afară pe ruși de pe teritoriile celor 4 regiuni anexate în toamnă. Crimeea, din punctul meu de vedere, nu poate fi cucerită pentru simplul motiv că aceasta e separată de restul Ucrainei printr-o fâșie de pământ extrem de strâmtă, pe care, cu baraje antitanc, mine și alte mijloace, o „pânza de foc” combinată eficient, rușii o pot apăra ușor. Crimeea poate fi doar bombardata de armata ucraineană. O acțiune de cucerire terestră ar duce la pierderi imense  pe care nu cred că aceasta și le poate permite, având în vedere că pe frontiera estică au de recucerit 4 provincii.

Veridica: În timp ce Ucraina a spus că ar avea nevoie de aproximativ 300 de tancuri pentru a câștiga războiul, Occidentul a promis, până acum, undeva între 100 și 200 de tancuri de ultimă generație care ar urma să ajungă în martie – aprilie...

Cătălin Tomescu: ...iar cele americane chiar mai târziu...

Veirida: Sunt suficiente 100 – 200 de tancuri? 

Cătălin Tomescu: Doar pe o singură direcție, de exemplu în zona Donbass. Nu poți să le-nșiri pe tot frontul, care de la Crimeea până la Harkov are peste 400 de km. Pai ce să faci cu o 100 – 200 de tancuri la un front de 400 de km, sunt prea puține! 

Dar pot observa care este direcția principală de ofensivă a inamicului, axa principală de ofensivă a Federației Ruse, și acolo să le concentreze, dar nu în linia întâi. Tancurile se folosesc grupate, nu disparate. Le ții grupate în adâncimea apărării, camuflate, să nu le vadă, să nu ți le descopere, să nu te lovească, și la momentul când forțele regulate de pe linia de contact reușesc să oprească inamicul pe un aliniament, atunci dai riposta ofensivă și treci la recucerirea teritoriului.

Ucraina trebuie să folosească tancurile NATO, combinate cu mașina de luptă a infanteriei

Veridica: De ce se insista atât de mult pe faptul că tancurile occidentale sunt superioare celor de producție ruseasca, în condițiile în care atât rușii și-au gândit tancurile ca să lupte cu cele ale Vestului, cât și viceversa?

Cătălin Tomescu: Așa e. De exemplu tancul Leopard 1 a fost tancul care trebuia să se bată cu T-62 și cu T-72, în anii 75 – 80. Rușii au acum într-adevăr acel T-14, Armada,  care e un tanc foarte bun. Problema e că după ce au fost lovite două dintre ele cu Javelinuri le-au scos de teamă ca să nu piardă mai multe...

Veridica: Și au fost oricum, produse puține...

Cătăin Tomescu: Din câte știu eu n-au decât două regimente, pentru că acest tanc a fost promovat în tot felul de expoziții de tehnică militară și ei l-au făcut de fapt ca să îl vândă, exact cum au făcut cu Suhoiul 57, să câștige bani din industria de apărare.

Veridica: Și T-90?

Cătălin Tomescu: Păi T- 90 e tot la fel de performant, numai că nici pe ăsta nu l-au dus foarte mult pe front. Ei au mers cu T-72-ul modernizat, varianta 2, în cea mai mare parte ca să se bată cu tancurile ucrainiene. În situația în care ar veni Abramsuri și Leopard 2, vorbim de tancuri care sunt superioare T-72-ului, sunt chiar și peste T-80 și T-90, fiind la nivelul modelului T 14, acestea pot face diferența în favoarea forțelor ucrainiene.

Problema pe care puțină lume o sesizează este că nu contează doar tancul în sine, contează foarte mult și pregătirea echipajului care la tancuri este esențială. Nu ajunge să îți dorești un astfel de vehicul, trebuie să te antrenezi pe el pentru că este vorba de o altă tehnologie. Ne place, nu ne place, ucrainenii au avut mijloace sovietice, tehnologia cunoscută de ei, este cea care vine din spațiul Federației Ruse sau al fostei U.R.S.S. Tehnologia occidentală e alta. Sistemul de foc e diferit, sistemul de achiziționare a țintelor, managementul focului sunt diferite, mentenanța e diferită…. Aceste echipamente noi necesită timp ca să te obișnuiești cu ele, pentru că altfel nu lupți eficient.

Veridica: Dincolo de aceste caracteristici tehnice diferite, și modul de operare al tancurilor este diferit la NATO față de Rusia și oricum nu se mai poartă acum, din câte știu, acele unități masive de tancuri, se merge pe unitati mai mici, flexibile și mixte.

Cătălin Tomescu: Tancurile trebuie să le vedem în binom cu mașina de luptă a infanteriei, de aceea le dau americanii Bradley și Strykere, pentru că ele lucrează integrat. Doctrina sovietică spune că se fixează frontul cu structură de infanterie și se stabilește linia de contact, se descoperă unde e inamicul puternic și așa mai departe, după care, când s-au creat condițiile esențiale se trece la contraatac sau ofensivă din mișcare cu tancul, acestea vin din spate, se desfășoară pe niște elemente intermediare care încep de la 60 de km până la linia frontului, după care se merge concentrat pe o porțiune de teren în care se sparge apărarea, după care se manevrează dreapta stânga sau înainte, în funcție de obiectiv și de misiune. 

Ucraina, care acuma se află în postură defensivă, nu trebuie să ducă în linia întâi tancurile sale, acolo trebuie să lupte împotriva tancurilor rusești cu Javelin și cu mijloacele lor antitank. Tancurile trebuie să le folosească utilizând la maxim capabilitatea lor de manevră, de foc și de mobilitate. Astfel, când reușești să-i oprești pe ruși și informațiile spun că nu mai au rezerve cu care să susțină linia frontului, atunci treci la contraofensivă și te duci până la frontieră.

Războaiele încă mai pot fi câștigate cu atacuri în valuri umane, dacă nu contează pierderile

Veridica: Sunt relatări care vin din zona frontului despre faptul că rușii atacă în valuri umane, cam cum se întâmpla în al Doilea Război Mondial, cum au făcut chinezii în Războiul din Coreea, iranienii în războiul pierdut de țara lor cu Irakul etc. Mai pot fi câștigate războaiele prin această strategie care implică pierderi foarte mari, folosită împotriva unor armate moderne?

Cătălin Tomescu: Pentru o țară normala și civilizata nu poti să zici că dacă ai pierdut 150.000 de oameni în 3 luni de război e bine. Va dați seama dacă s-ar întâmpla așa ceva la o țară NATO, ca Franța, Marea Britanie sau Statele Unite, ar fi un dezastru colosal. Ca să vă dau un exemplu, vă aduceți aminte de primul război din Golf? Desert Storm? S-au folosit 454.000 de militari ca să se bată cu o armată irakiană care era similară cu ce au ucrainenii. Au fost 42 de zile de bombardamente aeriene, 4 zile de manevre pe uscat ca să-i scoată pe irakieni din Kuweit și din 454 000 de soldați au avut 196 de morți. 196. Punct. Gândiți-vă că aici deja am trecut de suta de mii și de o parte și de alta. Problema este că în mentalul rușilor nu contează. Ați văzut și la gruparea Wagner – e drept, aceia sunt pușcăriași, nu au etică de luptă, nu au proceduri – dar și la armata regulată. Nu poți să trimiți doar așa, carne de tun – vorbim la nivel etic și moral la nivelul secolului XXI.  Dar problema este că ei aplică această tactică de a veni în valuri. 

Veridica: Dar dincolo de considerentele etice, până la urmă și resursele umane sunt limitate. Se poate, din punct de vedere militar, câștiga un război prin asalturi cu valuri umane?

Cătălin Tomescu: Se poate, când este vorba de Federația Rusă atacând Ucraina.  Ucraina probabil că mai are, în țară, 25 de milioane 30 de milioane de persoane, de unde mai poate mobiliza militari. Gândiți-vă că Federația Rusă are în jur de 140 milioane de oameni. Mobilizarea parțială a presupus în jur de 330.000 de militari. S-a mai scris că,  fără sa se facă mare tam tam, Rusia ar urmă să mai mobilizeze aproximativ un milion și jumate de persoane. Gânditi-vă că ei pot să mai aducă încă un milion și jumătate pe care tu, Ucraina, nu poți să îi mai aduci după un an de război. Aici e problema. De aia le convine razboiul de uzură în care atacă cu bombe, cu rachete și bombardează infrasutrctura. Noroc că n-a fost iarna grea până acum, că altfel efectele acestor acțiuni și acestor lovituri erau mult mai grave asupra populației civile, nu neaparat asupra militarilor, că noi luptăm oricum, e vorba asupra populației și mă refer la femei, copii, bătrâni și așa mai departe. Deci mulțimea la ei contează. 

În al doilea rând, să luăm în calcul varianta în care ucrainenilor le vin cele 300 de tancuri. Am văzut o analiză undeva că doar tancuri T-72, variantele 1,2 și 3, rușii au 10 200, dintre care 6 000 operative. Gândiți-vă că ei pot să ia 2000 din astea să le arunce în luptă. Păi tu cu 300 ale tale ce să faci? Să zicem că un tanc produs în Occident distruge 4 rusești, înseamnă 1200 nimicite și tot rămân rușii cu 800 în plus. Ca sa concluzionez, marea nenorocire este că Federația Rusă are capabilități și tot timpul există o pușculiță de unde ei pot sa mai scoată atât oameni cât și echipamente, iar Ucraina nu are astfel de rezerve și nu pot fi sprijiniți cu trupe NATO pentru că nu sunt membri ai Alianței, iar litera de căpătâi a Tratatului Nord Atlantic este că „nu ne băgăm decât dacă suntem noi atacați” – și sunt convins că Rusia nu va face greșeala asta – și îi sprijinim cu ce putem. Au fost sprijiniți cu Javelinuri cu drone, au fost sprijiniti cu multe sisteme antiaeriene, echipamente de artilerie – nu uitați HIMARSul – adică ce s-a putut s-a făcut. Problema e că forța care vine peste tine tot are încă resurse, chiar daca forțele nu sunt super tehnologizate. Deci răspunsul la întrebarea dumneavoastră este că da, se mai pot obține victorii într-un război de secol XXI numai pe baze numerice. 

Pentru a câștiga războiul, Ucraina are nevoie de 500 de tancuri sprijinite de blindate și aviație

Veridica: Cum evaluați situația pe front acum și care credeți că sunt cele mai plauzibile scenarii pentru următoarele luni?

Cătălin Tomescu: Federația Rusă a trecut la ofensiva de contact, iar pe măsură ce sunt gata de luptă cei 200 de mii care ar mai fi la pregătire va trece și la dezvoltarea acțiunilor offensive din mișcare. Eu cred că obiectivul lor strategic este să cucerească cele patru oblasturi, provincii anexate, să ajungă la granița lor de vest. Pentru că, dacă ne uităm pe o hartă în care să se vadă linia frontului, o să vedem că regiunile respective au fost declarate de Putin că sunt ale lui, dar nu controlează niciuna dintre ele. Cu ofensiva asta de primăvară care a început mai repede, pur și simplu pentru a nu da timp forțelor ucrainene să se pregătească cu tehnica blindată care urmează să vină de la țările occidentale, să nu le dea timp să o  folosească și atunci să ajungă ei primii, să-și securizeze aceste patru provincii. Odată securizate, cred că s-ar trece într-o postură defensivă, strategică, pe aliniamente tari în teren. Se vor pregăti, de apărare și vor spune „Domnule, noi suntem gata să negociem de aici. Cu ce au acum nu au forța să desfășoare acțiuni ofensive pentru a cuceri întreaga Ucraină. 

Ucrainenii, așa cum spune președintele lor, nu renunță la ideea de a scoate trupele Federației Ruse din toate cele patru regiuni plus Crimeea și de a reveni la granițele din 2014. Din punctul meu de vedere, iar aici vorbesc ca militar, aici nu trebuie să vorbim cu sufletul și vreau să se înțeleagă bine treaba asta, nu doresc răul ucrainenilor, dar problema e că cu ce au la dispozitie acum le va fi foarte greu să-i scoată afară din țară, din toate cele patru regiuni plus Crimeea. Crimeea, cel puțin, e foarte dificil. 

Veridica: Dar de ce ar avea nevoie Ucraina pentru a câștiga acest razboi?

Cătălin Tomescu: În primul rând, ca sa îi scoți afară iți trebuie mijloace blindate, dar mult mai multe decât 300. Probabil că le-ar trebui în jur de două divizii mecanizate echipate complet. Asta înseamnă în jur de 40.000 de oameni ca personal, iar ca structuri de luptă ar trebui sa fie 4 brigăzi de tancuri, ceea ce înseamnă cam 500 de tancuri, iar mijloace de luptă infanterie chiar mai multe, deci undeva la peste o mie de mijloace. Dar asta nu este suficient întrucât, ca operațiunea terestră să aibă succes ai nevoie de sprijin de elicoptere, vorbim aici de binomul tanc-elicopter, și de aviație, ca să bombardezi în adâncimea apărării, în adâncimea inamicului, în adâncimea trupelor Federației Ruse. 

Dacă Rusia ar ataca România, riposta NATO ar fi zdrobitoare

Veridica: Războiul din Ucraina a generat îngrijorări cu privire la agresivitatea Rusiei la numeroase state din regiune, iar multe și-au reanalizat în context capacitatea de a se apăra. Cum credeți că stă România? Este pregătită ca, doar cu forțele aflate în prezent pe teritoriul său, să facă față unei confruntări? Care sunt atuurile sale?

Cătălin Tomescu: Atacul asupra unei țări NATO ar declanșa articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic, pe care șefii de stat și de guvern îl activează la notificarea țării atacate. Urmează aplicarea planurilor deja existente pentru fiecare țară și regiune de frontieră. 

Riposta ar fi zdrobitoare pentru capacitățile arătate până acum de Rusia ca tehnică, armată și aviație, iar ei știu asta. Generalii ruși nu ar recomanda vreodată un atac asupra unei țări NATO. 

Dacă, totuși, s-ar întâmpla, s-ar trece la postură defensivă pe teritoriul țării, dar dincolo de aceasta, întreaga aviație NATO ar intra în război cu Federația Rusă, și vorbim de o aviație care ar putea lovi oriunde, de la Vladivostok la Kaliningrad. În tot acest timp, forțe terestre NATO ar fi transferate către țara care este atacată.

Rusia ar putea ataca prin surprindere doar cu rachete, terestru nu se poate realiza un astfel de atac din cauza tehnologiei actuale, sateliți, avioane AWACS care monitorizează fiecare un teritoriu de 310.000 km pătrați, cât România și Bulgaria la un loc. Ca să ataci pe uscat e nevoie de forțe semnificative, iar NATO va ști dinainte, cum a știut și când Rusia pregătea războiul împotriva Ucrainei. 

Chiar și fără să fie activat Articolul 5, comandantul militar al NATO din Europa, SACEUR (Supreme Allied Commander Europe), poate poziționa forțe de orice fel când observă că începe și Rusia să o facă. Aș vrea să închei spunând, în primul rând, că marea noastră șansă în asigurarea independenței statale este faptul că suntem membrii NATO și în al doilea rând, că am speranța ca liderii țărilor implicate în conflict, împreună cu jucătorii globali, vor găsi o cale diplomatică de a pune capăt acestui conflict, extrem de sângeros, înainte de a se ajunge la situații cu deznodământ imprevizibil.

Cătălin Gomboș




Cătălin Gomboș

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 15 min
Războiul din Nagorno – Karabakh, preludiu la ieșirea Rusiei din Caucazul de Sud?
Războiul din Nagorno – Karabakh, preludiu la ieșirea Rusiei din Caucazul de Sud?

Dezmembrarea republicii Nagorno Karabakh a fost cea mai importantă schimbare din Caucazul de Sud de când Turcia a (re)devenit o putere în zonă. S-ar putea să urmeze și altele.

Diana Şanava
Diana Şanava
19 Oct 2023
INTERVIU: Dezinformările Rusiei în „sfera sa de influență” Baltică
INTERVIU: Dezinformările Rusiei în „sfera sa de influență” Baltică

Statele baltice sunt vizate de dezinformarea rusească, care folosește atât narațiuni lansate înainte de războiul din Ucraina, cât și altele mai noi.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
28 Sep 2023
Valeriu Matei: În 1991, România ar fi acceptat unirea cu Republica Moldova
Valeriu Matei: În 1991, România ar fi acceptat unirea cu Republica Moldova

Mulți deputați au votat pentru independența Republicii Moldova din frică, dar s-au opus unirii cu România, deși Bucureștiul ar fi acceptat, afirmă academicianul basarabean Valeriu Matei.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
27 Aug 2023
Ministrul apărării de la Chișinău: NATO nu e sperietoarea din propaganda rusă
Ministrul apărării de la Chișinău: NATO nu e sperietoarea din propaganda rusă

Chișinăul își întărește armata în contextul războiului hibrid purtat de Rusia împotriva sa, potrivit ministrului Apărării. Într-un interviu acordat Veridica, Anatolie Nosatîi a vorbit și despre cooperarea în domeniul militar cu UE, NATO și România.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
16 Jun 2023