Din Constituție au fost eliminate articole care protejau drepturile fundamentale ale oamenilor, potrivit unei narațiuni false promovate de propaganda suveranistă. Narațiunea pleacă de la renumerotarea – nu eliminarea – unor articole ale Constituției în urmă cu 23 de ani.
ȘTIRE: Atenție!art 48 și 148 din constituția României din 1991 au fost scoase, tocmai pentru a putea să ne încalce drepturile!!
NARAȚIUNE: Constituția României a fost modificată pentru a suprima drepturile populației.
OBIECTIVE: Subminarea încrederii populației în autorități, promovarea narațiunilor conspiraționiste și autovalidarea propriului discurs, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Articolele privind drepturile cetățenilor nu au fost eliminate din Constituție, ci renumerotate în urma revizuirii din 2003
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Narațiunea pleacă de la o comparație între Constituția României din 1991 și Constituția revizuită în 2003. Articolele 48 și 148 din textul din 1991, primul privind drepturile persoanelor vătămate de autoritățile publice, iar cel de-al doilea limitele în care Constituția poate fi revizuită, au fost renumerotate în 2003. Articolul 48 din se regăsește, cu modificări, în articolul 52 din forma revizuită, iar articolul 148 din 1991 se regăsește în articolul 152 din textul din 2003.Textul oficial al Constituției României chiar precizează că, în urma revizuirii din 2003, textul legii fundamentale a fost republicat „cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare”.
În forma inițială, articolul 48 se intitula „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică” şi prevedea că persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, putea obține recunoașterea dreptului, anularea actului și repararea pagubei. Tot acolo era prevăzută răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
În Constituția republicată după revizuirea din 2003, dispoziția apare la articolul 52, cu aceeași denumire: „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”, iar textul a fost chiar extins, formularea „într-un drept al său” devenind „într-un drept al său ori într-un interes legitim”. Așadar, în loc ca garanția să fie eliminată, textul constituțional a fost reformulat astfel încât să includă și interesul legitim. De asemenea, au fost modificate și dispozițiile privind răspunderea statului pentru erorile judiciare, iar forma din 2003 a introdus explicit referirea la condițiile răspunderii și la răspunderea magistraților în anumite situații.
Similar, articolul 148, intitulat „Limitele revizuirii” a devenit articolul 152, cu aceeași denumire. În Constituția din 1991 acesta prevedea că nu puteau face obiectul revizuirii dispozițiile referitoare la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului; forma republicană de guvernământ; integritatea teritoriului; independența justiției; pluralismul politic şi limba oficială. Totodată, Constituția interzicea orice revizuire care ar fi avut ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora. Revizuirea era, de asemenea, interzisă în timpul stării de asediu, al stării de urgență sau al războiului.
În 2003, articolul menține interdicția modificării prin revizuire a dispozițiilor referitoare la caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială. De asemenea, păstrează interdicția ca revizuirea să ducă la suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale sau a garanțiilor acestora, dar şi pe cea a revizuirii în timpul stării de asediu, al stării de urgență și în timp de război.
Constituția din 2003 extinde drepturile cetățenilor și ancorează România în spațiul euro-atlantic
CONTEXT: Revizuirea din 2003 a modificat substanțial Constituția din 1991 în numeroase domenii, în special în perspectiva aderării României la NATO și Uniunea Europeană. Au fost introduse prevederi constituționale privind integrarea României în Uniunea Europeană și aderarea la NATO, inclusiv posibilitatea transferării unor competențe către instituțiile europene și recunoașterea priorității normelor europene obligatorii față de legile interne contrare. Mandatul prezidențial a fost mărit de la patru la cinci ani, iar regimul proprietății a fost modificat, inclusiv prin recunoașterea dreptului cetățenilor străini și al apatrizilor de a dobândi terenuri în anumite condiții.
Au fost extinse și unele drepturi politice și civile, printre care dreptul cetățenilor Uniunii Europene de a participa la alegerile locale din România și obligația statului de a asigura egalitatea de șanse între femei și bărbați în ocuparea funcțiilor și demnităților publice. În domeniul justiției, au fost modificate substanțial prevederile privind Consiliul Superior al Magistraturii, statutul judecătorilor și procurorilor și organizarea instanței supreme.
Revizuirea a schimbat, de asemenea, raporturile dintre autoritățile statului, a introdus reguli mai precise privind ordonanțele de urgență ale Guvernului, a consolidat principiile descentralizării și autonomiei locale și a modificat mai multe prevederi referitoare la Parlament, Președinte și Guvern.
Contestarea legilor şi a deciziilor autorităților prin orice mijloace nu reprezintă o formă de rezistență, ci subminarea statului
Narațiunile conspiraționiste pornesc adesea de la neîncrederea în instituțiile statului și transformă această neîncredere într-o explicație generală pentru evenimente politice, sociale sau juridice. În acest tip de discurs, instituțiile publice, autoritățile și regulile statului sunt prezentate nu ca mecanisme imperfecte, care pot fi criticate și corectate, ci ca părți ale unui sistem ascuns care urmărește în mod deliberat să ascundă adevărul de populație.
Un mecanism frecvent utilizat de conspiraționişti este reinterpretarea sau contestarea unor documente oficiale fără prezentarea unor dovezi care să susțină alternativa propusă. Dacă un document contrazice narațiunea, autenticitatea lui este pusă la îndoială, prevederile sale sunt scoase din context sau se afirmă că există o versiune „adevărată” care ar fi fost ascunsă. În alte cazuri, sunt inventate documente, citate, declarații sau pretinse modificări legislative care nu pot fi regăsite în sursele oficiale. Astfel de narațiuni funcționează printr-un mecanism dificil de infirmat. Absența dovezilor este prezentată la rândul ei ca dovadă a conspirației. Dacă o informație nu apare în documentele oficiale, se poate afirma că autoritățile au ascuns-o. Dacă documentele oficiale spun contrariul, acestea sunt declarate falsificate sau manipulate. În acest fel, orice probă care contrazice narațiunea poate fi reinterpretată astfel încât să devină, aparent, o confirmare a acesteia.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
