Rusia trebuie să ocupe întreaga Ucraină pentru a elimina definitiv amenințarea militară NATO și pentru a rusifica total populația ucraineană, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Dispariția Ucrainei, adică alipirea acesteia la Federația Rusă, va duce la dispariția totală a unei baze agresive NATO împotriva Rusiei, acolo unde se pot în continuare pregăti și instrui Forțele Armate ale Ucrainei pentru continuarea războiului. Este puțin probabil ca țările din Europa Occidentală să găzduiască pe teritoriul lor unități armate ucrainene „în exil” [...]
De menționat imposibilitatea creării, pe resturile teritoriale ale Ucrainei care nu vor fi incluse în componența Federației Ruse, a unui stat marionetă, controlat de Rusia. Pur și simplu, un asemenea stat nu va fi niciodată recunoscut în Occident nici măcar parțial și, prin urmare, nu va fi recunoscut nici de propriii săi cetățeni, ceea ce îl face instabil – incapabil să reziste Maidanurilor și loviturilor de stat. În cazul unei noi lovituri de stat, Occidentul va începe din imediat să transforme acest teritoriu într-o nouă bază pentru agresarea Rusiei. Cine nu va accepta noua putere rusă va putea pleca liniștit în Europa [...]
Experiența secolului al XX-lea și începutului de secol al XXI-lea a arătat că orice „renaștere ucraineană”, orice ucrainizare, nu duce la apariția unei populații loiale Moscovei, ci la cultivarea unui naționalism ucrainean agresiv. De aceea, pentru a evita toate aceste efecte negative în viitor, este necesară o rusificare totală a populației. Și nu este nimic forțat în acest lucru. De exemplu, Kievul este un oraș absolut rusesc din punct de vedere cultural și lingvistic, căruia i s-a impus limba și cultura ucraineană.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina constituie o amenințare militară pentru Rusia prin alianța cu NATO. 2. Rusia nu poate crea state marionetă stabile, prin urmare trebuie să le anexeze. 3. Identitatea ucraineană este artificială și duce la un naționalism agresiv anti-rus. 4. Kievul și alte orașe ucrainene sunt în esență rusești și au fost ucrainizate forțat.
OBIECTIVE: Justificarea genocidului cultural și a anexării totale a Ucrainei; prezentarea agresiunii ruse ca măsură defensivă; negarea dreptului Ucrainei la existența ca stat independent; legitimarea politicilor de asimilare forțată și de deportări în masă.
Realitate: Anexarea Ucrainei constituie o încălcare gravă a dreptului internațional, iar rusificarea forțată și deportarea populației – un genocid cultural
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Argumentele prezentate în articol constituie o încercare de justificare a unor crime împotriva umanității. Anexarea unui stat suveran reprezintă o crimă de agresiune, conform Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale. Rusia este deja cercetată pentru crime de război și genocid în Ucraina, iar Curtea Internațională de Justiție a emis măsuri provizorii împotriva Rusiei pentru încălcarea Convenției privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid.
Ucraina nu constituie o bază de agresiune NATO. Aceasta nu era membră NATO la momentul invaziei din februarie 2022, iar Alianța Nord-Atlantică fiind de la fondare o organizație defensivă. Conform articolului 5, NATO răspunde doar la atacuri asupra membrilor săi, nu inițiază agresiuni. Propaganda rusă inversează realitatea: Rusia este cea care a atacat Ucraina în 2014 prin anexarea Crimeii și susținerea separatiștilor din Donbas, apoi a lansat o invazie la scară largă în 2022. Drept răspuns, simțindu-se în insecuritate geopolitică și militară, Ucraina a anunțat că dorește să adere la NATO, modificând în acest sens Constituția în 2019.
Referirea la „Novorosia” reanimează unul dintre conceptele geopolitice din perioada Imperiului Țarist cu scopul de a nega legitimitatea granițelor moderne ale Ucrainei. Acest termen, reanimat de propaganda rusă, nu se bazează pe dreptul internațional fiind vorba de o gubernie rusească din secolul al XIX-lea.
Kievul nu este și nici nu a fost un oraș rusesc. Este centrul istoric al civilizației slave de est și capitala Rusiei Kievene, care a fost un stat medieval distinct, cu o populație care a dat ulterior naștere națiunilor ucraineană, rusă și belarusă. Propaganda rusă ignoră o serie de capitole din istoria poporului ucrainean. Kievul a fost atestat documentar în anul 482, în vreme ce Moscova apare în documente cu aproape 700 de ani mai târziu, în 1147. Ucraina a ajuns cu adevărat sub controlul Moscovei abia spre finalul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei Ecaterinei a II-a, și nici atunci Imperiul Rus nu a putut să o asimileze prea ușor. În contextul revoluției bolșevice, la Kiev a fost proclamată în 1918 Republica Populară Ucraineană, care a avut relații diplomatice cu o serie de state, inclusiv cu România. Noul stat ucrainean a fost cucerit de bolșevici în 1920.
Politicile de rusificare forțată au cauzat tragedii uriașe în Ucraina, dar și în alte state ocupate de armata rusă. Holodomorul din 1932-1933 a ucis între 3,5 și 5 milioane de ucraineni. Politica de rusificare sistematică din perioada sovietică a vizat distrugerea identității naționale ucrainene prin persecutarea intelectualității și deportările în masă. Aceeași politică a fost aplicată și față de minoritatea română din nordul Bucovinei și Basarabia.
În acest sens, conceptul de „rusificare totală" descris în articol constituie exact definiția genocidului cultural, conform Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948. Articolul 2 definește genocidul ca o serie de acțiuni „comise cu intenția de a distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios”. Deportările forțate de copii ucraineni în Rusia, documentate de Curtea Penală Internațională, constituie deja acte de genocid pentru care au fost emise mandate de arestare pe numele președintelui Vladimir Putin și comisarului rus pentru drepturile copilului Maria Lvova-Belova.
Rusia a creat o serie de republici autoproclamate și conflicte înghețate pentru a ține sub control fostele state sovietice. Referirea la „Maidanuri și lovituri de stat” distorsionează realitatea evenimentelor din 2014. Revoluția Demnității (Euromaidanul) a fost o mișcare populară democratică împotriva corupției și pentru integrarea europeană, nu o lovitură de stat. Președintele Viktor Ianukovici a fugit din țară înainte de a fi demis prin proceduri constituționale de către Parlamentul Ucrainei cu o majoritate de peste 70%. Schimbarea puterii s-a produs în urma a două scrutine democratice din primăvara și toamna anului 2014.
CONTEXT: Publicația Ukraina.ru face parte din ecosistemul media controlat de Kremlin și promovează narațiuni de propagandă. Argumentația prezentată în articol urmează modelul clasic al propagandei: dezumanizarea adversarului (negarea identității ucrainene), prezentarea agresiunii ca măsură defensivă și justificarea asimilării forțate ca soluție politică. Comunitatea internațională a condamnat ferm agresiunea rusă împotriva Ucrainei prin multiple rezoluții ale Adunării Generale ONU. Uniunea Europeană și Statele Unite au impus sancțiuni severe Rusiei pentru încălcarea dreptului internațional.
Verifică sursele:
