Întreaga infrastructură de transport a României, inclusiv portul Constanța, este folosită de Ucraina în dauna intereselor economice românești, la ordinul UE, potrivit propagandei suveraniste.
ȘTIRE: Fraților, vă salut! Tot ceea ce se întâmplă acum, această nebuloasă politică, nu face decât să creeze cadrul necesar ca portul Constanța să fie anexat intereselor Ucrainei. Acest hub logistic, iată, guvernat de către nelegitimul de la Cotroceni și de către nelegitimul de la Palatul Victoria, nu face decât să fie anexat intereselor Ucrainei, interese care par să nu se mai sfârșească în doctrina politică a celor care ne conduc. Pe lângă toate astea, toată infrastructura, și rutieră și feroviară, a României este pusă la dispoziție Ucrainei, bineînțeles pe nimic sau poate chiar gratis, doar pentru a deservi pur și simplu Marii Porți. Marii Porți europene, doamnei Ursula, lu' domnu' Macron și a tuturor celor care, iată, latură progresistă, nu fac decât să îngenuncheze această Europă.
NARAŢIUNE: Uniunea Europeană a obligat România să-și cedeze întreaga infrastructură de transport Ucrainei.
OBIECTIVE: Amplificarea sentimentelor antiucrainene şi antieuropene, promovarea discursului „suveranist”, scăderea încrederii în autorități, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Tranzitul de mărfuri nu presupune cedarea infrastructurii de transport
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Un fost coprezentator de emisiuni la Antena Stars, postul TV cunoscut pentru materialele sale din lumea mondenă, susține într-un clip postat pe propriul cont de Facebook că actuala criză politică din România ar avea drept scop „anexarea” portului Constanța intereselor Ucrainei. Mesajul continuă cu afirmații potrivit cărora întreaga infrastructură rutieră și feroviară a României ar fi pusă la dispoziția statului ucrainean „pe nimic sau chiar gratis” (pleonasmul îi aparține autorului), în timp ce liderii politici de la București, Paris și Bruxelles ar acționa împotriva intereselor României. Analiza afirmațiilor lui Ștefan Manolache arată însă că discursul său amestecă fapte reale cu interpretări personale, generalizări și afirmații pentru care nu sunt prezentate dovezi.
Astfel, nu există vreo informație oficială și niciun document public care să indice că portul Constanța urmează să fie transferat, cedat sau administrat de Ucraina. Narațiuni false legate de Portul Constanța circulă de ani de zile în spațiul public, ele afirmând ba că Olanda s-a opus intrării României în Schengen deoarece portul Constanța amenință supremația portului Rotterdam, ba că, în contradicție cu narațiunea analizată astăzi, aceeași Olanda a complotat împreună cu Ucraina pentru a distruge portul Constanța. În realitate, cel mai mare port la Marea Neagră este și rămâne un obiectiv strategic aflat în proprietatea statului român și administrat de autoritățile române. Nici guvernul României, nici instituțiile europene și nici autoritățile ucrainene nu au anunțat vreun proiect care să modifice acest statut. Afirmația folosește termenul „anexare” într-un sens metaforic, însă îl prezintă ca și cum ar descrie o situație reală. În limbaj juridic și politic, anexarea presupune preluarea controlului asupra unui teritoriu sau a unui bun strategic. În cazul portului Constanța, un asemenea proces nu există.
Este adevărat că, după invazia rusă din 2022, portul Constanța a devenit unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru exporturile și importurile Ucrainei, însă acest lucru s-a întâmplat deoarece Uniunea Europeană a creat Coridoarele de Solidaritate pentru a compensa blocajele provocate de război asupra transportului maritim ucrainean. Acestea cuprind părți importante de infrastructură de transport nu doar din România, ci și din Polonia și Germania. A utiliza un port pentru tranzitul mărfurilor nu înseamnă însă că acel port aparține sau este controlat de statul care îl folosește.
În continuarea mesajului, Manolache afirmă că „portul este guvernat de către nelegitimul de la Cotroceni și de către nelegitimul de la Palatul Victoria”, deși în practic nicio țară din lume administrarea unei companii cu capital de stat, indiferent de obiectul său de activitate, nu intră în atribuțiile președintelui sau premierului. În plus, mai mult sau mai puțin subtil, fostul bucătar matinal de la Antena Stars, își prezintă propriile opinii drept fapte, omițând să ofere vreun argument juridic pentru calificativul „nelegitim” și ignorând cu bună știință faptul că într-un stat de drept, legitimitatea instituțiilor este stabilită prin Constituție, legislație electorală și hotărâri ale instanțelor competente, nu prin opinii politice. Folosirea repetată a termenului „nelegitim” are rolul de a decredibiliza instituțiile statului înainte ca publicul să analizeze argumentele prezentate. Este o tehnică retorică frecvent utilizată în discursurile politice polarizante.
Și așa ajungem la afirmația care pretinde că „toată infrastructura rutieră și feroviară a României este pusă la dispoziție Ucrainei”, o exagerare evidentă, bazată pe adevărul factual că România permite tranzitul mărfurilor ucrainene prin infrastructura sa de transport. În schimb, afirmația că „toată infrastructura” este pusă la dispoziția Ucrainei este o generalizare care nu corespunde realității. Drumurile naționale, căile ferate, porturile și punctele de frontieră continuă să deservească economia românească, transportul intern, comerțul internațional și circulația cetățenilor. Tranzitul mărfurilor ucrainene reprezintă doar una dintre utilizările acestei infrastructuri. Prin folosirea expresiei „toată infrastructura”, autorul creează impresia că interesele României au fost abandonate în favoarea Ucrainei, fără să ofere date care să susțină această concluzie. Mai mult, pentru susținerea veridicității expresiei pleonastice „totul se face pe nimic sau chiar gratis”, autorul nu prezintă nicio dovadă că serviciile logistice oferite pentru tranzitul mărfurilor ucrainene sunt gratuite. Transportul prin porturi presupune taxe portuare, servicii de manipulare, contracte comerciale și costuri operaționale. În mod similar, transportul feroviar implică tarife și contracte între operatori etc. De asemenea, Uniunea Europeană a finanțat proiecte pentru extinderea capacității infrastructurii utilizate în cadrul Coridoarelor de Solidaritate, tocmai pentru a acoperi costurile generate de creșterea traficului și pentru a îmbunătăți conexiunile logistice. Afirmația că totul este oferit gratuit rămâne, deci, o simplă presupunere în lipsa unor documente sau date financiare care să o susțină.
În mod similar, referințele la „Marea Poartă europeană, doamna Ursula și domnu' Macron”, precum și a „laturii progresiste” (!!), care „nu fac decât să îngenuncheze această Europă”, sunt de asemenea opinii, nu afirmații verificabile factual. În acest caz avem de-a face cu interpretarea „suveranistă” privind rolul liderilor europeni și al politicilor comunitare care știrbesc profund independența și suveranitatea României, parte a metanarațiunii de proveniență rusească ce pretinde că statele din Europa de Est sunt supuse unui proces de colonizare de către Occidentul colectiv.
Dincolo de conținutul propriu-zis, mesajul utilizează mai multe tehnici de persuasiune întâlnite frecvent în dezinformare. Prima este folosirea unui limbaj puternic emoțional. Termeni precum „anexare”, „nelegitim”, „îngenunchează Europa” sau „interese care nu se mai sfârșesc” sunt aleși pentru a provoca indignare și teamă înainte ca publicul să verifice informațiile. A doua tehnică este transformarea unor opinii în certitudini. În loc să spună că „există suspiciuni” sau că „în opinia sa”, autorul afirmă direct că anumite lucruri se întâmplă, fără a prezenta documente, statistici sau declarații oficiale care să le susțină. A treia tehnică este generalizarea excesivă. Formulări precum „toată infrastructura”, „pe nimic” sau „doar pentru Ucraina” simplifică o realitate complexă și elimină orice nuanță. Nu în ultimul rând, discursul pornește de la un fapt real (creșterea rolului portului Constanța în tranzitul mărfurilor ucrainene) și construiește în jurul acestuia o concluzie mult mai amplă, pentru care nu sunt furnizate niciun fel de dovezi.
„Prințișorul taxiurilor”, de la bucătar monden la „investigații jurnalistice” în publicații de mult apuse
CONTEXT: Ucraina și lupta sa pentru SUVERANITATE continuă să ocupe poziții centrale în cadrul dezbaterilor din spațiul media românesc, invadat de propaganda suveranistă de inspirație moscovită. Principalele narațiuni dezvoltate în acest sens vizează „prigoana” la care sunt supuși românii ce trăiesc pe teritoriul Ucrainei, ajutorul pe care autoritățile de la București îl acordă Kievului în susținerea efortului de război. Mai mult, Ucraina este considerată vinovată pentru majoritatea problemelor economice cu care se confruntă în prezent România, narațiunile mergând până la a pretinde că destinul țării este decis la Kiev, puternic susținut de „oculta globalistă” cu sediul la Bruxelles.
Fost personaj al lumii mondene locale, în cadrul căreia era cunoscut drept „prințișorul taxiurilor” (familia sa deținea/deține o populară companie de taxi în Iași), Ștefan Manolache a cochetat cu jurnalismul acum câțiva ani, prezentând rețete culinare în cadrul unei emisiuni matinale la Antena Stars, ulterior reprofilându-se în „jurnalist de investigații” al unor publicații între timp dispărute (roreport.ro sau glasulmunteniei.ro). Numele său a fost asociat și cu un site agregator de știri – gazetarie.ro, deși nu este clar ce rol a avut în cadrul acestuia și nici ce investigații jurnalistice de succes a publicat de-a lungul timpului. Tatăl său, Mircea Manolache, este consilier județean la Iași, ales pe listele PSD. În 2025, Ștefan Manolache a scăpat de condamnare într-un dosar de trafic de droguri, prin prescripție, după ce dosarul a stat 5 ani la DIICOT și 3 ani în instanță. Probele aduse de procurori indicau însă vinovăția sa, așa că judecătorii au dispus confiscarea de la acesta a sumei de 13.500 de lei, bani obținuți din comercializarea de cannabis.
Actualul său cont de Facebook a fost creat în iunie 2024, iar la început Manolache se recomanda „candidat la postul de deputat”, fără a preciza dacă o eventuală candidatură va fi pe listele unui partid sau ca independent. Trei luni mai târziu, „candidatul” a devenit „consultant politic”, iar din această poziție a criticat puternic, în preajma alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2024, atât AUR, cât și USR, formațiune pe care susținea că a votat-o la alegerile locale din 2024. Despre AUR, Manolache afirma că este „suma mizeriilor întâmplate în 35 de ani în politica românească”, iar despre președintele formațiunii, George Simion, spunea că este „cel mai murdar animal politic pe care România l-a avut de la Iliescu încoace”. În 2024, același Manolache susținea că atunci „când mă uit la susținătorii AUR mă duc singur și mă bag în închisoare și mă leg acolo și nu mai ies niciodată”, și îndemna electoratul să voteze doar „un independent”. Ulterior anulării alegerilor prezidențiale din 2024, Manolache s-a poziționat tot mai clar în tabăra susținătorilor lui Călin Georgescu, despre care spune că are „discurs cu prestanță prezidențială”. Odată cu „adeziunea” la curentul georgist, Manolache a început să transmită tot mai des mesaje „suveraniste” și antiUE. Într-o serie de intervenții pe tema așa numitei „legi Vexler”, „prințișorul taxiurilor” a dat glas și mai multor „considerații” antisemite, îndemnând populația la revoltă în stradă pentru a nu fi „asuprită” de evrei, „așa cum s-a întâmplat și în perioada interbelică”. De asemenea, el a acuzat cenzura rețelelor sociale, care i-ar suprima libertatea de exprimare în complicitate cu elitele globaliste. În mod normal, discursul său nu putea ocoli nici Ucraina, țară pe care o consideră a fi vinovată și de problemele economice ale României și, totodată, de faptul că refuză pacea, în varianta ei rusească.
În fine, deși se recomandă creștin ortodox practicant în cel mai pur spirit românesc, Ștefan Manolache a fost recompensat, pentru „dăruirea și slujirea aduse în folosul Bisericii, al comunității și al semenilor”, cu o Diplomă de Vrednicie, de către Asociația Biserica Creștină Ortodoxă Valahă – ABCOV, o structură independentă de Biserica Ortodoxă Română, care nu se află în comuniune canonică cu BOR și nici cu principalele biserici ortodoxe canonice recunoscute la nivel mondial. Înființată de un preot caterisit de BOR pentru „imoralitate și comportament violent”, organizația și-a construit propria structură ierarhică (sinod, episcopi, mitropolit etc.), în încercarea de a provoca o ruptură în BOR și a crea o Biserică paralelă. Presa anilor 2000 numea această organizație „Biserica KGB”, în baza legăturilor pe care fondatorul să, Ioan Preoteasa rebotezat Ioan Valahul, le-ar fi avut cu mai multe organizații religioase din Ucraina și Rusia sau cu persoane asociate fostelor structuri sovietice.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
