FAKE NEWS: Olanda se opune intrării României în Schengen deoarece portul Constanța amenință supremația portului Rotterdam

Olanda nu va accepta vreodată ca România să facă parte din spațiul Schengen, din teama că portul Constanța va deveni cel mai mare al Europei și va afecta iremediabil economia olandeză, care își bazează mare parte a bugetului pe activitatea din portul Rotterdam, potrivit unei narațiuni false promovate la București. În realitate, nici măcar nu putem vorbi despre o concurență reală între cele două porturi, portul Rotterdam fiind avantajat de poziția geografică, capacități de lucru și infrastructură.

ȘTIRE: „Presa trotinetistă susține că explicația cu portul Constanța e o teorie a conspirației. Nu e adevărat. Ne-ntoarcem încă o dată. Rotterdamul, dacă nu mă înșel, care e port la ei, aduce, nu știu, 10% din PIB-ul Olandei. De ce? Hai să luăm un exemplu: vreau să trimit de la Frankfurt, din Germania, niște produse în Georgia, care e la Marea Neagră. Pentru asta le trimit la Rotterdam, le încarcă, când le încarci iei „parale” multe, și apoi taca-taca-taca prin Dardanele, ajunge în Marea Neagră. Deci face așa vreo două săptămâni. În momentul în care noi intrăm în Schengen, poarta de intrare în Schengen e portul Constanța. Și atunci e mult mai simplu ca ăla de la Frankfurt să trimită la Constanța marfa, care la un moment dat se duce pe Marea Neagră din punctul ăsta de vedere. Și atunci, este o șmecherie a lobby-ului olandez, că avem și pe plan intern, olandezii au un lobby, paranteză: puțină lume își amintește că înainte de '89 cuibul de spioni occidentali era ambasadorul Olandei; noi fuseserăm arondați din punct de vedere informativ lui, el se ducea peste tot; și mult timp după '90 a fost. Asta este una din cauze, Schengenul nu mai înseamnă vamă.” (Ion Cristoiu, la Marius Tucă show, de la min 23:50)

NARAȚIUNE: Olanda nu va primi România în spațiul Schengen, deoarece portul Constanța va concura cu portul olandez Rotterdam.

CONTEXT/ETOS LOCAL: România și Bulgaria, ar fi trebuit să fie primite în spaţiul Schengen în luna martie 2011, conform unei înțelegeri la nivelul Uniunii Europene. Intrarea s-a amânat însă, motivele invocate de statele care se opuneau fiind corupţia şi lipsa reformelor reale în justiţie din cele două ţări. În principal, Germania, Finlanda și Austria au fost cele mai vehemente, dar şi Franţa sau Olanda manifestau o oarecare reticenţă. Surprinzător, în toamna lui 2011, Olanda și-a accentuat împotrivirea, invocând, alături de Finlanda, pericolul imigrației ilegale din Turcia prin Bulgaria și România în spaţiul comunitar. Încercările diplomatice ale Bucureștiului de a rezolva problema nu au avut succesul scontat, iar poziţia Olandei a rămas neschimbată.

Imediat, asociind informaţia cu alegerile parlamentare din 2012, Vocea Rusiei a lansat în media românească teoria intereselor olandeze cu privire la portul Constanţa şi legătura acestora cu refuzul acceptării ţării noastre în Schengen. Ea a fost rapid preluată şi diseminată de diverşi oameni politici şi experţi în transport maritim. E suficient să spunem că Vocea Rusiei este fostul nume al agenţiei Sputnik, principalul instrument de propagandă şi lansator de fake news al Rusiei, ca să avem o imagine cât se poate de clară asupra veridicităţii argumentelor care compun această teorie. De atunci, ea reapare sporadic în fluxurile de ştiri, ori de câte ori propaganda suveranistă rămâne fără subiecte actuale.

În contextul războiului din Ucraina şi amplificate de creșterea solidarității europene pe fondul crizei rezultate, şansele României de aderare la Schengen au crescut considerabil. Liderii Germaniei și Franței, precum şi instituţiile de la Bruxelles, susțin explicit acest lucru, singura opinie încă ezitantă fiind cea a Olandei. Ca urmare, tema Rotterdam-Constanţa a fost readusă în spaţiul public de Ion Cristoiu într-o serie de declaraţii făcute în emisiunile online ale unor jurnalişti cel puţin la fel de controversaţi ca şi el.

OBIECTIV: Slăbirea încrederii opiniei publice în Uniunea Europeană, subminarea solidarităţii europene, inducerea ideii că occidentul ne consideră cetăţeni de rang inferior şi că pentru drepturi egale va trebui să renunţăm la suveranitate şi  independenţă economică.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: O analiză obiectivă din care să reiasă eventualele avantaje ale unuia dintre porturi faţă de celălalt trebuie să ţină cont nu doar de poziţia geografică, ci şi de aspecte de infrastructura portuară, reţeaua terestră de căi de acces şi, nu în ultimul rând, de situaţia socio-economică şi politică a zonelor analizate. În prezent, Rotterdam este cel mai mare port al Europei, cantitatea de mărfuri ce tranzitează portul olandez fiind mai mare decât cantităţile adunate ale următoarelor două, Anvers şi Hamburg. Portul Constanţa este mai degrabă un port izolat, orice transport maritim în legătură cu acesta trebuind să treacă prin două strâmtori, fapt ce presupune costuri şi termene de livrare mai mari, precum şi unele limitări de gabarit. El devine din ce în ce mai irelevant în relaţiile comerciale cu Asia şi în special China din două motive:

1. Noul Drum al Mătăsii devine pe zi ce trece o realitate care exclude o rută maritimă prin Marea Neagră. De câțiva ani, un tren de marfă circulă direct între coasta de est a Chinei și Londra, trecând inclusiv prin Rotterdam şi Hamburg. Mai mult, infrastructura de transport terestru (căi ferate şi autostrăzi) în Europa Centrală și de Vest este mult mai dezvoltată decât în România, unde transportul din Portul Constanța spre vest reprezintă o eternă problemă. Trebuie să menţionăm totuşi că, în contextul actual, traversarea pe cale terestră a zonei de război ruso-ucrainean poate deveni problematică.
2. Deşi neocolită de controverse, achiziţia de către chinezi a portului Pireu a adus în prim-planul rutelor comerciale un nou hub regional. Raportat la investiţiile şi profiturile înregistrate de chinezi în Grecia, este de aşteptat ca interesul acestora să nu crească deloc în sensul relocării unora dintre operaţiuni în Marea Neagră. Mult mai aproape de ieşirea în Mediterană a rutei comerciale asiatice, Pireul are şanse reale să devină poate cel mai important port mediteranean, fapt ce va conduce la diminuarea rolului şi aşa în scădere al portului Constanţa.

Pe lângă dezavantajul geografic, Constanţa se confruntă şi cu probleme de ordin tehnologic, birocratic sau financiar. Portul Rotterdam este complet automatizat, fiind din acest punct de vedere portul cel mai avansat tehnologic din lume. În opoziţie cu acesta, nivelul tehnologic al portului Constanţa nu doar că stagnează, dar pare că scade odată cu trecerea timpului. Lipsa dotărilor este resimţită din plin şi când vine vorba despre activităţi conexe celei portuare, cum ar fi inspecţiile sanitar-veterinare. Dacă în alte ţări europene, prin ale căror porturi se tranzitează mărfuri din afara spaţiului comunitar, o analiză durează câteva ore, în România aceasta poate ajunge la câteva zile. În plus, taxele de acces în portul românesc sunt uriaşe, justificate probabil doar de numărul mare salarii ce trebuie plătite angajaţilor. Numărul acestora este aproape egal cu cel al salariaţilor portului Rotterdam, la un volum de activitate de peste 25 de ori mai mare în favoarea olandezilor.

Adevărul despre ezitările Olandei cu privire la aderarea României la Schengen ţine în esenţă de politica internă a guvernului olandez. Mai concret, el are legătură cu fragilitatea majorităţii pe care se sprijină guvernul condus de Mark Rutte în parlament. Investit la aproape 300 de zile de la alegerile legislative, actualul guvern se sprijină pe o coaliţie formată din patru partide. Între ele, Uniunea Creştină, un partid conservator, care are doar 9 membri în parlament, 5 deputaţi din 150 şi 4 senatori din 75. Această formaţiune politică se opune puternic imigraţiei, mai ales celei islamice din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. De teamă că frontierele spaţiului Schengen nu vor mai fi la fel de bine securizate ca şi până acum, acest partid şantajează coaliţia de guvernare cu ruperea protocolului, în cazul în care, la Bruxelles, Olanda va vota pentru aderarea României şi Bulgariei. Nu în cele din urmă, aderarea ţării noastre nu va putea fi înfăptuită fără cea a Bulgariei, din considerente atât politice, cât și strict geografice. Din păcate, vecinii noștri din sud nu par a fi la fel de pregătiți pentru aderare, motiv pentru care, independent de situația României, pentru moment, spațiul Schengen se oprește la vama Nădlac.