Valurile de căldură extremă care au lovit România în ultimii ani nu reprezintă o noutate, potrivit unei naraţiuni false legate de încălzirea globală.
Fals: în comunism, canicula era învinsă prin prosperitate
ȘTIRE: „Am vivid în minte verile de foc din vremea copilăriei. N-a murit nimeni de la prea mult soare! [...] Înainte de '90 n-aveam aer condiţionat, ci doar un ventilator cu palete dintr-un plastic atât de prost că se topea pe margini şi se deforma de la un an la altul (care-l avea şi pe ăla!). [...] Aveam şi atunci în termometre peste 35 de grade la umbră dar ştiam că pe la orele prânzului e de preferat să stăm prin casă, să purtăm haine albe din in sau pânză topită dacă ieşim, să purtăm mereu pălărie sau şapcă, să avem cu noi o sticlă de apă (ţinută, bineînţeles, peste noapte în congelator) şi să nu stăm prea mult în acelaşi loc, în spaţiu deschis. [...] Cine mai suferă de căldură? Bătrânii care sunt arătaţi la ştiri ar trebui să ştie, tocmai din acele vremuri, că plimbările în miez de zi la 40 de grade nu-s chiar ceea ce trebuie! Leşină, fac insolaţie şi se deshidratează pentru că au uitat, probabil, ce au învăţat în copilărie. [...] Îngheţata Polar, berea la halbă şi sucul la dozator erau vedetele verilor cu grade multe. Fructe de la piaţă, struguri, caise şi pepene de la frigider, batiste umezite trecute peste obraji, sandale decupate... toate ne ţineau de bine şi de răcoare chiar şi în cele mai toride zile de iulie. [...] Şi totuşi, titlurile ne omoară. Verile ucid. Soarele aduce sfârşitul lumii. Iulie pârjoleşte tot în cale. Arde pământul. Da. Arde ca-n '86!”
NARAȚIUNE: În România sunt obișnuite perioadele lungi de călduri extreme.
CONTEXT: Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor. Fenomenul este cvasi-unanim acceptat de oamenii de știință și de factorii de decizie, existând diverse explicații asupra cauzelor sale, dar opinia dominantă este cea care susţine că încălzirea se datorează activității umane, în special prin eliberarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din arderea de combustibili fosili. Indiferent de cauză, încălzirea globală are efecte profunde în cele mai diferite domenii, de la influenţarea sănătăţii oamenilor şi chiar extincţia unor specii de animale, până la fenomene meteorologice extreme şi topirea gheţarilor care determină o creştere a nivelului mărilor şi oceanelor. Drept urmare, lupta cu urmările încălzirii globale şi schimbărilor climatice cauzate de aceasta reprezintă una dintre cele mai importante puncte de interes ale omenirii, atât la nivel individual, cât şi al diferitelor organizaţii de rang local şi internaţional.
Deşi efectele creşterii temperaturilor medii la nivel global sunt din ce în ce mai frecvente şi uşor de observat, există un negaționism climatic, manifestat și printr-o adevărată „pandemie a dezinformării”. Naraţiunea scopurilor malefice ale ocultei mondiale ascunse în spatele luptei împotriva schimbărilor climatice nu este deloc nouă; Veridica a demontat de-a lungul timpului mai multe astfel de fake news-uri, cum ar fi cele în care se afirma că ecodictatura va împinge omenirea către un sistem social feudal, sau că oamenii vor fi nevoiţi să plătească pentru a putea respira. De principiu, la baza acestor naraţiuni stă teama că lupta împotriva schimbărilor climatice va sărăci populaţia, care nu îşi va permite costurile producerii energiei „verzi”. De asemenea, există şi temerea că o campanie puternică de combatere a efectelor încălzirii globale condusă de guverne ar putea nesocoti libertățile economice ale oamenilor, iar statul ar deveni prea puternic în raport cu societatea civilă. În ultimii ani, tema este folosită şi de propaganda rusă, cu scopul de a deturna atenţia opiniei publice de la invazia din Ucraina şi politicile expansioniste ale Kremlinului.
OBIECTIV: Incitarea la nesupunere civică și revoltă socială împotriva autorităților, diminuarea și chiar stoparea acțiunilor ce afectează interese economice și afaceri din activități poluante, precum şi promovarea unui discurs antioccidental.
Înainte nu era nici mai bine, nici mai cald
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Recordul absolut de temperatură măsurat în România este de 44,5 grade Celsius şi a fost înregistrat la 10 august 1951, în judeţul Brăila, la fosta staţie meteo de la Ion Sion. De-a lungul timpului însă, temperaturi maxime anuale de peste 40 de grade au fost măsurate şi în 1946, la Strehaia – 43,5 grade, în 1950, la Jimbolia – 42,5, în 2007 la Calafat şi Bechet – 44,3 şi 44,2 grade, ba chiar şi în 1896 la Giurgiu – 42,8 grade. Aceste vârfuri au reprezentat însă excepţii şi s-au întins pe perioade extrem de reduse de timp, de câteva ore. De exemplu, pe 10 august 1951, înregistrările păstrate în arhiva Agenţiei Naţionale de Meteorologie consemnează la stația Ion Sion, 28 de grade Celsius la ora 8:00 și 31,4 grade la ora 20:00, cu mult în scădere faţă de maximul atins în jurul orei 14:00.
Clima României s-a schimbat considerabil față de anii '80: valurile de căldură țin săptămâni întregi, precipitaţiile sunt mai rare și mai reduse cantitativ, iar fenomenele extreme se înmulțesc. Acum 40 de ani, temperaturile depăşeau foarte rar 35 de grade vara, iar ninsorile şi îngheţul începeau încă de la mijlocul lui decembrie, dacă nu şi mai devreme. Drept dovadă stă şi faptul că cele mai multe recorduri de frig rezistă de acum 70-80 de ani, în timp ce multe recorduri de căldură au fost doborâte în ultimii 20. Statisticile arată că temperatura medie anuală la nivelul României a crescut cu 2.41 grade Celsius în ultimii 60 de ani. În acelaşi timp, pentru perioada 2001-2030, faţă de 1961-1990, încălzirea medie anuală este cuprinsă între 0,7 şi 1,1 grade. Temperatura medie în România secolului 20 a fost de aproximativ 10,6 grade, iar după 2007, ea a crescut la valori cuprinse între 11,23 grade în 2013 şi 12,14 în 2019. Conform datelor oficiale, cei mai calzi ani din ultima jumătate de secol au fost, în ordine crescătoare 2015, 2022, 2020 şi 2019, iar cei mai reci au fost 1976, 1980, 1993 şi1985, adică fix perioada evocată în articolul analizat.
De fapt, fără să aibă la bază date, măsurători sau statistici oficiale, povestea nu este decât o relatare nostalgică a copilăriei trăită în comunism, alimentată de amintirile vagi ale unor veri călduroase. De altfel, autoarea materialului nu se află la prima „abatere”, ea publicând de-a lungul timpului mai multe articole în care evocă perioada copilăriei sale într-o notă idilică şi idealizată, în total contrast cu cea a vremurilor contemporane, încărcată de consumerism capitalist şi lipsită de socializare autentică între cei mici. În plus, sperăm că din neatenţie, articolul conţine mici inadvertenţe istorice, cum ar fi prezenţa dozatoarelor de suc răcoritor în România anilor '80, sau a sticlelor cu apă pe care le cărau românii după ei pentru răcorire şi hidratare, obicei intrat în viaţa românilor după 1990, odată cu apariţia în magazine a sticlelor din plastic.
Cea mai cinică remarcă rămâne totuși „N-a murit nimeni de la prea mult soare”. Contrar părerii deloc experte a autoarei articolului, căldura afectează cât se poate de grav sănătatea umană. Numai în 2022, peste 15.000 de persoane au murit în Europa din cauza caniculei, iar Cluj-Napoca a înregistrat 32 de decese la suta de mii de locuitori, cauzate de căldurile extreme, ocupând prima poziție într-un clasament ce a cuprins 93 de orașe europene.
În concluzie, datele referitoare la încălzirea globală sunt tot mai multe și tot mai îngrijorătoare cu privire la viitorul climatic al planetei. Într-o analiză publicată de BBC, postul britanic vorbeşte de o serie de patru recorduri climatice doborâte anul acesta: 6 iulie 2023 a fost cea mai caldă zi a lunii iulie măsurată vreodată pe baza mediei temperaturilor în lume, 17,08 grade. Am avut şi cea mai fierbinte lună iunie înregistrată vreodată, cu recordul de plus 1,47 grade faţă de perioada pre-industrială. Un alt record e reprezentat de încălzirea oceanelor, care a depăşit valorile cunoscute pentru lunile mai, iunie şi iulie. În Atlanticul de Nord, în largul coastelor vestice ale Irlandei, temperaturile lunii iunie au fost cu 4-5 grade peste medie. Al patrulea record îl reprezintă micșorarea suprafeței acoperite cu gheață din Antarctica, până la un minim istoric pentru luna iulie, specialiștii estimând că o suprafață de 10 ori mai mare decât cea a Marii Britanii a dispărut față de media perioadei 1981-2010.