
O criză artificială a apei, susţin conspiraţioniştii, va duce la instalarea unui guvern mondial, din cauza eşecului vaccinării şi farsei climatice.
Apa ca izvor de teorii conspiraţioniste
ȘTIRE: Încercările de a vaccina pe toată lumea de pe planetă au eșuat, iar "schimbările climatice" sunt "prea abstracte" pentru ca oamenii să le înțeleagă, dar iminenta criză a apei este ceva cu care toată lumea se va înțelege, potrivit contributoarei la Forumul Economic Mondial, Mariana Mazzucato. În timpul discursului său de la Davos, Mazzucato a insinuat, practic, că așa cum WEF nu a reușit să controleze omenirea cu narațiunile lor despre "escrocherie" covid sau despre "farsă" climatică, acum este pe cale să vizeze apa ca mijloc de a-și impune agenda de guvernare mondială. Un clip de la reuniunea WEF de la Davos de anul trecut, care a primit puțină atenție la momentul respectiv, dar care acum devine viral, arată pe purtătorul de cuvânt al WEF, profesorul Mariana Mazzucato, deplângând modul în care COVID și schimbările climatice nu au reușit să aducă un guvern mondial, înainte de a insinua că o criză a apei va fi catalizatorul care va impune un guvern mondial asupra umanității.
NARAȚIUNE: Oculta va declanşa o criză a apei, pentru a finaliza planul controlului total al omenirii, prin instalarea unui guvern mondial.
CONTEXT: Teoria controlului total al omenirii de către elite nu este nouă. Ea este constant adaptată, în funcție de evenimentele în derulare, uneori narațiunile ajungând chiar să se contrazică una pe alta. Multe dintre ele sunt întreținute, în ultimii ani, de propaganda din Rusia și amplificate prin intermediul rețelelor de socializare și al unor instituții media care promovează teme conservatoare și susțin mișcările radicale și cele de naționaliști, suveraniști, negaţionişti climatici sau anti-vaxxeri. Ca să înțelegem mai bine succesul de care se bucură această politică a Rusiei, e bine de știut că, pe timpul pandemiei de Covid19, de exemplu, 66% dintre români credeau teoriile conspirației ce promovau legătura dintre pandemie și „oculta mondială”. Teorii ale conspirației înrudite vorbesc despre impunerea controlului prin pașaportul digital, pregătirea unei pandemii eterne sau chiar înrobirea omenirii prin asigurarea unui venit minim necondiţionat.
Invocarea unei crize artificiale a apei reprezintă însă o noutate, în contextul în care provocările legate de apă, „fie că este prea multă sau prea puțină, fie că este murdară și nesigură, alimentează deja insecuritatea alimentară şi sanitară în regiuni întregi”. Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că, la fiecare 80 de secunde, un copil sub cinci ani moare din cauza unei boli cauzate de apa poluată, iar alte sute de milioane cresc cu perspective de viață diminuate considerabil. Inundațiile, secetele, furtunile ciclonice și valurile de căldură fără precedent din ultimii ani au arătat cum va arăta lumea dacă nu se iau măsuri cât mai repede.
Mariana Mazzucato este profesor de Economia Inovării și Valorii Publice la University College London, director fondator al Institutului pentru Inovație și Scop public şi președinte al Consiliului privind Economia Sănătății pentru toți al Organizației Mondiale a Sănătății. Ea este cunoscută pentru ideile sale ce privesc, mai ales, rolul sectorului public în inovare şi transpunerea mecanismelor economice în politică.
Forumul Economic Mondial (WEF) este o organizație internațională neguvernamentală de lobby pentru companii multinaționale, ce susţine că lumea poate fi gestionată cel mai eficient în termeni globalişti, de o coaliție de corporații multinaționale, guverne și organizații ale societății civile. Fundația acționează și ca un think tank, publicând o gamă largă de rapoarte, în diferite domenii de activitate precum finanţe, sănătate, sau protecţia mediului. Însă indiferent de ideile şi dorinţele membrilor WEF, recomandările acestora au un caracter strict consultativ şi, în pofida avertismentelor conspiraţioniştilor, nu sunt obligatorii. Marea Resetare propusă de preşedintele WEF nu este decât un plan de redresare economică, lansat în iunie 2020, ca răspuns la pandemia de Covid19, având drept scop reconstrucția după criza sanitară globală, într-un mod care acordă prioritate dezvoltării durabile. Între timp, el a fost adaptat pentru a include şi măsuri de redresare a activităţilor puternic afectate de războiul din Ucraina.
OBIECTIV: Subminarea încrederii populației în autorități, autovalidarea discursului conspiraţionist, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, demonizarea Occidentului.
Conspiraţia din jurul unei traduceri defectuoase
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: În mai 2022, la întrunirea anuală a WEF, a fost lansată Comisia Globală pentru Economia Apei, un organism aflat sub patronajul guvernului Țărilor de Jos și al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, al cărei copreşedinte este Mariana Mazzucato. Activitatea Comisiei se întinde pe o perioadă de doi ani, şi are trei componente: analiză, dialog social și elaborarea unui plan de acțiune. Conferinţa de presă ulterioară lansării Comisiei, invocată de materialul în cauză. nu conţine vreo referinţă la WEF sau vreun ipotetic guvern mondial, ci doar expune motivele care au stat la baza înfiinţării sale. Referirile la eşecurile înregistrate de campania de vaccinare antiCovid19 sau a celor de conştientizare a pericolului schimbărilor climatice nu aveau alt scop decât acela de a sublinia importanţa extremă pe care o va avea modul în care omenirea va înţelege pericolul legat de criza apei şi, în acelaşi timp, de a exprima speranţa că, măcar atunci când vine vorba de apă, oamenii nu vor mai vedea conspiraţii oculte.
În schimb, în martie 2023, cei trei copreşedinţi ai Comisiei au publicat un articol în care prezentau publicului larg activitatea Comisiei din primul an şi concluziile aferente. Articolul respectiv prezenta, chiar în debut, o primă concluzie: „To safeguard this most fundamental natural resource, we urgently need a new, global strategy to govern water for the common good.”, în traducere „Pentru a proteja această resursă naturală fundamentală, avem nevoie urgent de o nouă strategie globală de gestionare a apei pentru binele comun.” Se poate astfel cu uşurinţă observa că avem de-a face, de fapt, doar cu o interpretare extrem de subiectivă a unui text tradus eronat în mod intenţionat, şi că nici în acest caz nu se face vreo referire la guvernul mondial sau o conducere centralizată a întregii planete. Ba chiar, în finalul articolului, autorii menţionează cât se poate de clar nevoia de multilateralism, adică fix acea politică comercială care spune că fiecare țară trebuie să-și asigure o echilibrare globală a balanței dintre ea și țările cu care întreține relații comerciale, practic visul oricărui suveranist: „Trebuie să folosim multilateralismul pentru a dezvolta competențe și capacități la nivel global și pentru a proteja fermierii, femeile, popoarele indigene și consumatorii care se află în prima linie în conservarea apei.”