Donații
Veridica.md
Elevii români sunt educați că acceptarea avansurilor sexuale este o obligație morală, iar sinuciderea un mod de rezolvare a problemelor, susține o asociație care militează pentru „apărarea, promovarea și întărirea drepturilor părinților din România”. Totul a pornit de la vizionarea de către elevii Colegiului Național „Școala Centrală” din București, în cadrul unei activități extracurriculare derulată în parteneriat cu Institutul Francez, a unui film ce pune în dezbatere prietenia dintre doi adolescenți pusă în fața provocărilor specifice vârstei.
Pe ruta Europa - Gayropa, via Moscova
ȘTIRE: „Alianța Părinților din România a luat cunoștință de faptul că, în zilele de 13 și 15 februarie 2023, elevii claselor a VII-a și a VIII-a au fost duși să vizioneze filmul Close, ca activitate educativă, desfășurată în parteneriat cu Institutul Francez. Filmul promovează explicit modul de viață LGBT, iar explicațiile date de unitatea de învățământ ca răspuns la reacția părinților reprezintă o jenantă încercare de justificare a antrenării copiilor într-o activitate ale cărei mesaje educative se pot rezuma astfel:
1-„dacă o persoană de același sex îți face avansuri, adică manifestă față de tine ,interes romantic’, trebuie să răspunzi acelor avansuri, deoarece altminteri acea persoană se va sinucide, iar tu te vei simți vinovat”
2-„sinuciderea reprezintă un mijloc de rezolvare a problemelor”.”
NARAȚIUNE: Propaganda LGBT din școala românească are intenția de a schimba orientarea sexuală naturală a copiilor.
CONTEXT: Occidentul decăzut moral, care s-a abătut de la valorile creștine, este una dintre narațiunile principalele ale războiului propagandistic dus de Moscova împotriva UE și NATO, intensificat la maxim odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia. Subiecte legate de comunitatea LGBT sunt folosite de ani de zile în încercările de a decredibiliza spațiul cultural european. Astfel, UE este prezentată ca „Gayropa”, un spațiu în antiteză cu cel al valorilor tradiționale, creștinești, ortodoxe, pe care Rusia le-ar reprezenta. Nu de puține ori, homosexualitatea și pedofilia sunt prezentate a fi practic același lucru, pentru a convinge publicul că, prin promovarea egalității în raport cu orientarea sexuală, se urmărește de fapt, legalizarea pedofiliei. Astfel, se induce ideea unei „agende LGBT” pe care UE ar încerca să o impună în mod forțat. Mesajele sunt preluate apoi de „purtători de cuvânt” locali și adaptate pe specificul fiecărei țări vizate.
Narațiuni similare sunt promovate însă și în zona dreptei radicale occidentale; o parte din aceasta, dar nu toată, a fost cultivată și de Rusia.
În România, cea mai puternică voce a narațiunii a fost Coaliția pentru Familie, o asociere de mai multe ONG-uri, fundații și asociații, multe dintre acestea având ca obiect de activitate promovarea valorilor tradițional creștine (Asociația „Părinți pentru Ora de Religie”, Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, Asociația Filantropică Medical-Creștină „Christiana”, Fundația Creștină Părintele Arsenie Boca, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Asociația „Tineretul Ortodox Român”, Asociația „Lăcașuri Ortodoxe” etc.). Eșecul răsunător al principalei inițiative a acestei coaliții, și anume modificarea articolului 48 din Constituția României, a determinat cele mai multe dintre aceste organizații să se regrupeze sub o altă denumire, Platforma Împreună, iar unul din purtătorii de mesaje ai noii coaliții a devenit Alianța Părinților, un ONG înființat în 2016, remarcat în ultimii ani mai ales prin proteste în perioada pandemiei și luări de poziție antivacciniste și antiavort.
La mijlocul lunii trecute, mai mulți elevi ai Colegiului Național „Școala Centrală” din București au participat la vizionarea filmului Close, câștigător al Marelui Premiu al Juriului în cadrul festivalului de film de la Cannes în 2022, eveniment ce a dat naștere unei revolte din partea părinților unora dintre elevi. Motivul este reprezentat de faptul că tema și mesajul filmului regizorului belgian Lukas Dhont sunt considerate de aceștia a fi, de fapt, o propagandă mai mult sau mai puțin mascată pentru „modul de viață LGBT”. În urma acestui gest, Alianța Părinților a adresat conducerii școlii o scrisoare deschisă, prin care, nemulțumită de răspunsul primit la o petiție inițială, solicită mai multe documente pentru a fi folosite „în viitorul nostru demers penal (Art. 197 Cod Penal: Relele tratamente aplicate minorului), având în vedere că prin vizionarea acestui film care promovează homosexualitatea juvenilă și incită la sinucidere, copiii noștri au fost supuși unei agresiuni psihice și au suferit o traumă.” Totodată, reprezentanți ai asociației și părinților au organizat și un protest în fața colegiului.
OBIECTIV: Creșterea sentimentelor homofobe, generarea de mișcări sociale antisistem, promovarea introducerii în sistemul educațional al propagandei ultrareligioase și ultraconservatoare.
Prietenia dintre băieți și propaganda homosexuală
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Filmul „Close” nu este nici pe departe unul care să promoveze explicit un mod de viață LGBT și, în mod categoric, nu ridică sinuciderea la rang de soluție pentru rezolvarea problemelor. Deși vorbim despre un act artistic, unde interpretarea mesajului său este extrem de subiectivă, nu putem ignora opiniile specialiștilor în domeniu: Thomas Rogers, cunoscut jurnalist de film și literatură, colaborator al mai multor publicații, ca New York Times, the New York Review of Books, Rolling Stone, Bloomberg Businessweek, New York Magazine ș.a., consideră „Close” ca fiind mai degrabă „o dramă cu ardere lentă despre doi băieți de 13 ani, pe nume Léo și Rémi, a căror legătură strânsă provoacă o reacție revizionistă din partea unuia dintre ei, atunci când colegii de clasă bănuiesc că sunt un cuplu. După ce Léo, supărat, începe să se îndepărteze de Rémi, o serie de dezamăgiri se transformă în tragedie.” Jake Coyle, reputat scenarist și critic de film, spune despre „Close” că este un film care vorbește despre „o prietenie între doi băieți de 13 ani, Léo (Eden Dambrine) și Rémi (Gustav De Waele), a căror legătură intimă este pusă la încercare, în mod tragic, când Léo, căutând să se potrivească cu ceilalți băieți, mai plini de masculinitate, îl îndepărtează pe Rémi.” Peter Bradshaw, apreciat critic de film, vede acest film ca „o poveste sfâșietoare despre prietenia din copilărie care devine stânjenitoare.”
Evident că și autorul acestor rânduri are propria interpretare a filmului, dar important este să discutăm acum despre fapte, și nu idei sau sentimente. Nu putem face asta însă fără a povesti filmul, așa că facem aici cuvenitul SPOILER ALERT.
Astfel, singurele aluzii la orientarea sexuală a celor două personaje principale sunt cele care de fapt declanșează ruptura dintre ele și pun în mișcare filmul. Ele sunt rostite în formă interogativă, iar deși tăcerea lui Rémi și privirile pe care i le aruncă lui Léo, atunci când acesta neagă vehement, pot fi interpretate ca un răspuns afirmativ, acesta nu este absolut deloc un exemplu de promovare explicită. Motivele sinuciderii lui Rémi rămân inexplicabile în ansamblul filmului, deși Léo și spectatorul le bănuiesc. Independent de acest lucru, tragica sa dispariție nu rezolvă vreo problemă și cu siguranță nu este prezentată ca fiind o soluție viabilă. Léo, deși chinuit de remușcări, își continuă viața alături de alți prieteni și familie, ba chiar găsește curajul de a-i mărturisi gândurile sale mamei lui Rémi, care, deloc suprinzător, îl îmbrățișează și îi oferă sprijin. Mai mult, în finalul filmului descoperim că inclusiv părinții lui Rémi își continuă viața, e drept, luând-o de la capăt în alt loc, încă simțind lipsa copilului pierdut. De fapt, filmul vorbește mai degrabă despre bullying și consecințele sale extreme, căci fix glumele și remarcile homofobe ale elevilor din film determină ruptura dintre cei doi prieteni. Apoi, după cum afirma chiar regizorul filmului, „Close” vorbește despre responsabilitate și despre incapacitatea asumării unor decizii prea mari la o vârstă încă a căutărilor, în care dorința de a fi acceptat în comunitate întrece cu mult celelalte trăiri adolescentine.
Am stat de vorbă, telefonic, cu doamna profesoară Olimpia Popa, Director al Departamentului Educaţie – Sănătate din cadrul Alianței Părinților, pentru a înțelege mai bine cum au ajuns membrii asociației la concluziile enunțate în scrisoarea adresată Școlii Centrale. Din păcate, la câteva minute de la startul dialogului, doamna profesoară a refuzat continuarea acestuia, pe motiv că „nu facem parte nici pe departe din aceeași familie de spirite”. În plus, a solicitat să nu cităm nici măcar începutul dialogului, așa că, onorabil, după cum am promis, nu o vom face. Tot telefonic am încercat să discutăm și cu cineva din conducerea Școlii Centrale, dar la numărul de telefon afișat pe site-ul instituției nu a răspuns nimeni. Am avut la dispoziție doar comunicatul oficial dat în urma solicitărilor inițiale ale Alianței Părinților, în care se precizează că la eveniment au participat benevol doar elevii care și-au exprimat intenția în acest sens, precum și faptul că filmul, așa cum expus și noi mai sus, are ca teme principale unele specifice adolescenței, ca prietenia, relațiile între colegi, bullyingul, etc.
În concluzie, deși este extrem de probabil ca personajul Rémi din filmul în discuție să fi fost homosexual, acest lucru nu este absolut deloc specificat explicit în film și în nici un caz nu poate fi considerat propagandă. Pe acest principiu, orice film cu mafioți ar însemna o propagandă procriminalitate. La fel, nici sinuciderea lui Rémi și durerea pe care o simte prietenul său ulterior nu pot fi considerate o invitație la suicid, cum nici un film despre răzbunare nu poate fi încadrat la propagandă proucidere.
O să mai notăm pe final doar dezinformarea cu care se încheie scrisoarea, dovadă că, la fel ca în multe alte cazuri, argumentele utilizate în acțiunile conservatoare sunt simple speculații, deformări ale realității sau interpretări subiective: „cele două morți tragice și subite a doi travestiți (deci din categoria ”LGBTQ+) care s-au sinucis în urma unor crize și decepții asemănătoare cu cele ale personajului sinucigaș din filmul Close”, din luna decembrie 2022, petrecute în municipiul Iași, au fost de fapt cauzate, într-unul din cazuri, de un edem pulmonar, iar în celălalt, cel mai probabil, de intoxicarea cu monoxid de carbon în urma unui incendiu accidental.
SÂMBURE DE ADEVĂR: În cadrul festivalului de film Cannes 2022, „Close” a fost nominalizat, printre altele, și la categoria Queer Palm, categorie ce premiază filmele din genul Queer cinema, în care subiectul are legătură cu comunitatea LGBTQ, motiv pentru care, de foarte multe ori, aceste filme dau naștere la controverse.
---copie-image.webp)
