Măsura sechestrului asupra casei lui Călin Georgescu, dispusă de DIICOT, încalcă prezumția de nevinovăție a acestuia, potrivit susținătorilor fostului candidat la președinție.
ȘTIRE: Procurorii DIICOT au instituit, joi, măsura asigurătorie a sechestrului asupra unui imobil situat în comuna Mogoșoaia, județul Ilfov, care aparține lui Călin Georgescu. Potrivit comunicatului transmis de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), imobilul aparține "unui inculpat" în vârstă de 64 de ani. Surse apropiate anchetei susțin că imobilul pus sub sechestru este locuința lui Călin Georgescu, din Mogoșoaia. Măsura sechestrului a fost dispusă pentru asigurarea eventualelor despăgubiri și a cheltuielilor judiciare, în condițiile prevăzute de lege, deși prin această decizie se încalca prezumția de nevinovăție. [...]
În cazul lui Klaus Iohannis, condamnat definitiv pentru frauda imobiliară, organele au uitat să recupereze suma de peste 1.000.000 de euro datorată păgubiților.
NARAŢIUNE: Autoritățile se antepronunță în dosarul de înșelăciune care îl vizează, printre alții, pe Călin Georgescu, ignorând prezumția de nevinovăție acordată oricărei persoane, și îl supune pe fostul candidat la președinție unui tratament discriminatoriu, spre deosebire de cel acordat fostului președinte Klaus Iohannis, care ar fi fost favorizat de organele statului.
OBIECTIVE: Subminarea încrederii populației în autorităţi, promovarea narațiunilor conspiraționiste și autovalidarea propriului discurs, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Sechestrul asigurător este legal și nu stabilește nici verdicte, nici sentințe
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Narațiunea analizată astăzi pornește, ca de obicei, de la un fapt real – DIICOT a instituit, la 24 septembrie 2026, sechestru asigurător asupra locuinței din Mogoșoaia a lui Călin Georgescu, în dosarul penal în care acesta este cercetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pe care îl compară, manipulând intenționat, cu un alt caz real, cel al fostului președinte Klaus Iohannis privind un litigiu civil, în care statul a solicitat despăgubiri din partea acestuia.
Potrivit Codului de Procedură Penală, sechestrul asigurător în timpul unei anchete penale în desfășurare NU stabilește vinovăția celui asupra căruia se exercită și, mai ales, NU reprezintă o condamnare a acestuia. Măsurile asigurătorii sunt explicit reglementate în articolul 249, care prevede că procurorul poate dispune, în cursul urmăririi penale, astfel de măsuri pentru a împiedica ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea unor bunuri și pentru a garanta, între altele, repararea pagubei produse prin infracțiune, dacă o instanță va constata că aceasta a fost înfăptuită.
Așadar, existența unui sechestru nu echivalează juridic cu stabilirea vinovăției, având doar scop preventiv și patrimonial. Dacă acuzațiile vor fi confirmate în cadrul procedurilor judiciare, bunurile indisponibilizate pot servi la recuperarea prejudiciului sau la îndeplinirea altor obligații prevăzute de lege. Prezumția de nevinovăție privește stabilirea vinovăției penale, iar instituirea unei măsuri asigurătorii nu este, în sine, o declarație de vinovăție.
În cazul lui Iohannis, statul chiar a cerut sechestru
Mai mult, afirmația că „organele l-au uitat” pe fostul președinte Klaus Iohannis este contrazisă chiar de procedurile desfășurate în cazul acestuia. Dar poate mai important, trebuie să lămurim că fostul șef al statului nu a fost „condamnat definitiv” în niciun dosar penal. Procesul la care cu siguranță se referă autorul materialului este litigiul civil în care Tribunalul Brașov a anulat, în 2014, contractul de vânzare-cumpărare prin care familia Iohannis dobândise un imobil în Sibiu, iar în septembrie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv recursul formulat de aceasta privind dreptul de proprietate asupra casei. Cum în toată perioada de la preluarea imobilului și până la sentința definitivă soții Iohannis încasaseră chirie pe folosirea clădirii, hotărârea instanței prevedea și ca cei doi să achite statului impozitul pe sumele încasate, dar aceasta nu reprezintă o condamnare penală, ci, în termeni juridici, o atragere a răspunderii delictuale.
Cum familia Iohannis nu a plătit sumele datorate, în octombrie 2025, statul român a preluat, în condițiile legii, o cotă de jumătate din respectivul imobil și a demarat procedurile pentru recuperarea atât a datoriei inițiale, cât și a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a acestuia. Ulterior, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a introdus o acțiune civilă împotriva lui Klaus și Carmen Iohannis și a solicitat și instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestora. Cu alte cuvinte, autoritățile nu doar că nu „l-au uitat” pe Iohannis, dar au cerut explicit sechestru asigurător împotriva acestuia. Inițial, Tribunalul Sibiu a dat câștig de cauză statului, dar ulterior, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de Klaus și Carmen Iohannis, respingând ca neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asigurător formulate de ANAF.
În concluzie, situația curentă nu este de forma „Georgescu a primit sechestru, iar Iohannis nu, pentru că autoritățile l-au protejat”, ci avem de-a face cu o procedură perfect legală într-un dosar penal, comparată cu o solicitare a organelor fiscale respinsă de o instanță. Cele două situații nu demonstrează, deci, existența unui tratament juridic preferențial, ba, mai mult, faptul că autoritățile au solicitat sechestrul și în cazul lui Iohannis invalidează direct narațiunea că fostul președinte ar fi fost „uitat”. Pentru ca această comparație să fie validă, ar trebui ca persoanele vizate să se afle în aceeași situație procesuală, să fie cercetate sau judecate pentru fapte de aceeași natură, iar sechestrul să fie solicitat în baza acelorași norme și pentru același scop.
Tehnica asocierii forțate, arma preferată a propagandei „suveraniste”
CONTEXT: Pe 21 septembrie, Călin Georgescu a fost ridicat din trafic de procurorii DIICOT și dus la locuința sa din Mogoșoaia, unde anchetatorii au efectuat percheziții timp de peste opt ore. Ulterior, acesta a fost dus la sediul DIICOT și reținut pentru 24 de ore, fiind cercetat într-un dosar privind, între altele, constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Acțiunile organelor de anchetă au declanșat, aproape instantaneu, o nouă mobilizare a susținătorilor fostului candidat la președinție și apariția unor acuzații potrivit cărora ancheta ar avea motivații politice. Acestea au mers până la a denunța existența unor „abuzuri” ale procurorilor și la a califica regimul din România drept unul „dictatorial”. Ulterior, mesajele de pe rețelele sociale, dar și din presa asimilată curentului „suveranist” au dus la apariția și amplificarea mai multor narațiuni false, care pretind că dosarul este un act de manipulare coordonat de adversarii politici, pentru distragerea atenţiei de la desemnarea ca premier a lui Siegfried Mureşan, acuză DIICOT de „plantare de probe” în casa lui Călin Georgescu sau susțin că arestarea acestuia a fost ordonată de oculta evreiască. Ca și în cazul de față, cea din urmă pornea de la o coincidență temporală între vizita președintelui Nicuşor Dan la Adunarea Generală a ONU și reținerea lui Călin Georgescu. Acum, această tehnică a „asocierii forțate” compară două situații juridice distincte, care sunt prezentate drept identice, iar diferența dintre rezultatele lor este atribuită unei presupuse intervenții politice sau unui tratament preferențial al instituțiilor.
---copie-image.webp)
