Legionarii au întemeiat teatrul evreiesc din Capitală, iar România a protejat populaţia evreiască de ororile războiului, spune un cunoscut antisemit român.
ȘTIRE: Voi (n.r. – evreii) sunteţi cei care generează antisemitismul poporului român. O să ne reamintim din istorie că noi am fost buni cu voi în timpul celui de-al doilea război mondial. V-am făcut teatre, voi mergeaţi la teatre în timp ce alţii mergeau la Auschwitz cu trenurile, din Bucovina de Nord şi din Transilvania ocupată de horthyşti, şi în timpul ăsta voi mergeaţi la teatru făcut de Radu Gyr, bă, de legionarul Radu Gyr, primul director al teatrului evreiesc! La care urlă Maia Morgenstern, j*****a asta îm****tă (n.r. avocatul Rapcea a folosit un termen injurios, asociat mișcării anti-semite din România și Holocaustului, pe care Veridica preferă să nu îl repete), că dom’le, nenorociţii ăştia de legionari... Bă, ăştia v-au făcut teatru, bă! În loc să vă trimită în vagoane ca pe vite la Auschwitz, voi dădeaţi zăpada ca muncă patriotică. Nici măcar pe front nu eraţi trimişi. [...] Voi credeţi că noi nu ştim istoria reală? Javrelor care sunteţi! Faceţi tuturor acum dosare de antisemitism? Păi să vă arătăm noi, bă, ce înseamnă antisemitism, dacă ne mai enervaţi mult. Javrelor! Că aţi ajuns să vă vopsiţi singuri zvastici pe monumentele funerare din cimitir, ca să ziceţi că românii sunt antisemiţi? Avem dosare cu voi, cu copiii voştri care fac zvastici ca să zică uite antisemitism în România! Unde-i, mă, antisemitismul ăla? [...] Bă, prea puţin am reacţionat, prea puţin, suntem un popor martir. [...] Popor martirizat de j****i [...] Şi voi vreţi să ne băgaţi pumnul în gură, să nu mai spunem adevărul? [...] Când tu vezi că facturile sunt mari, când vezi că nu mai ai nimic în ţară, că ţi se fură totul de sub tine, voi credeţi că scăpaţi de neamul ăsta? Bă, punem mâna pe bardă ca Mihai Viteazu. [...]
NARAȚIUNI: 1. Legionarii au întemeiat teatrul evreiesc din București. 2. România a protejat populația evreiască în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 3. Comunitatea evreiască își profanează propriile cimitire, în acțiuni sub „steag fals”.
OBIECTIVE: Promovarea discursului legionar, antisemit și extremist, amplificarea sentimentelor suveraniste şi ultrareligioase, provocarea de mișcări sociale antisistem.
Dictatura legionaro-antonesciană nu a protejat comunitatea evreiască
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Întreaga poveste expusă în materialul analizat face parte din metanarațiunea ce contestă sau minimalizează vehement existența Holocaustului evreiesc pe teritoriul României, promovată de ani de zile de o parte a extremiștilor de dreapta, ultraconservatori și ultrareligioși. Teatrul despre care vorbește avocatul Rapcea în tirada sa profund antisemită este Teatrul Barașeum, care a funcționat în București între anii 1941-1945. Instituția a fost înființată la 1 martie 1941, în contextul legilor antisemite introduse de dictatura legionaro-antonesciană la sfârșitul anului 1940. Astfel, la începutul lunii septembrie, Ministerul Cultelor și Artelor anunța o decizie prin care „tot personalul evreiesc de la Teatrele Naționale sau particulare, chiar nesubvenționate de stat, sau de la orice înjghebări sau formațiuni cu caracter artistic sau teatral, este exclus fără nici o excepție”. Măsura absurdă a eliminării evreilor din viaţa artistică a fost puternic contestată de lumea teatrului, cu atât mai mult cu cât ea viza nu doar actori și regizori, ci și dramaturgi și tehnicieni. Personalităţi de primă mână ale teatrului românesc – Ion Iancovescu, Tudor Muşatescu, Ion Vasilescu, Victor Ion Popa, Velimir Maximilian ş.a. – au protestat cu fermitate, refuzând să se supună unor asemenea măsuri. Aceștia i-au cerut, în nenumărate rânduri, „lămuriri“ despre rațiunea din spatele deciziei, directorului general legionar al teatrelor (nu al teatrului evreiesc) Radu Gyr. În realitate, soluția de compromis a înființării unui teatru pe scena căruia să activeze artiștii evrei i se datorează, în cea mai mare parte, scriitorului Liviu Rebreanu, cel care i-a succedat lui Gyr la conducerea Direcţiei generale a teatrelor după înlăturarea legionarilor de la putere în ianuarie 1941. Marele scriitor este cel care, de fapt, a reușit să obțină acceptul Ministerului Cultelor şi Artelor pentru înființarea Teatrului Barașeum, unde însă era permisă punerea în scenă, exclusiv în limba română, doar a pieselor scrise de autori evrei, jucate doar de actori evrei și regizate doar de evrei. Existența unui teatru în care evreii încă se puteau manifesta artistic a fost catalogată de lumea culturală drept un „gulag artistic”, și nu o favoare făcută de statul român comunității artistice evreiești.
În același registru cinic, aparent favorabil evreilor, interpretează Rapcea și decizia autorităților de excludere a bărbaților evrei din armata română și supunerea acestora la muncă silnică printr-un program de „muncă de interes obștesc”, în decembrie 1940. În realitate, muncile la care erau supuși evreii aveau caracter obligatoriu (legiferat în vara lui 1942, pentru a se diferenția de munca voluntară în scop civic și patriotic, prestată de etnicii români). Detașamentele de muncă obligatorie evreiești erau utilizate la cele mai grele munci, precum construirea de linii ferate, drumuri și șosele, lucrări de fortificații sau altele de interes militar. Deși, oficial, lucrările trebuia efectuate doar de bărbați apți de muncă, și studenții, elevii și bătrânii evrei erau obligați să execute munci agricole, de deszăpezire sau dezgropare a victimelor bombardamentelor, într-o formă modernă de sclavie. Pentru a fi scutiți de munca obligatorie, a fost stabilit un sistem de taxe imense, pe care evreii le puteau achita, ca echivalent al muncii extenuante și distrugătoare, dar deși această facilitate exista din punct de vedere legal, ea nu putea fi pusă în practică, deoarece averile evreilor supuși la muncă obligatorie fuseseră oricum confiscate de stat.
În ceea ce privește profanarea cimitirelor evreiești de către evrei pentru a acuza românii de antisemitism, avem de a face, evident, cu altă narațiune falsă. Cele mai recente astfel de incidente petrecute în România au avut loc la București – în 2017, la Huși – în 2019, și Ploiești – în 2021. În nici unul din aceste cazuri autorii identificați de organele de anchetă nu erau evrei ci români, și mai mult, nu a fost semnalată prezența unor svastici sau altor simboluri naziste sau antisemite pe monumentele funerare, acestea fiind doar distruse. De altfel, în motivarea sentinței dată de judecători în cazul de la Huși, aceștia precizează cât se poate de clar că „faptele nu au fost săvârșite de inculpați din considerente religioase, antisemite”, respingând chiar solicitarea Federației Comunității Evreiești din România – Cultul Mozaic privind obligarea celor trei minori și a familiilor lor la plata unor daune morale. În concluzie, aceste incidente nu pot fi folosite drept argument al vreunui antisemitism închipuit al românilor, cum pretinde Rapcea.
În final, ne vedem nevoiți să semnalăm caracterul ilegal al întregii expuneri, făcută culmea (!?) de un avocat, ce contravine flagrant legislației de combatere a antisemitismului și poate fi ușor încadrată penal ca incitare la ură și discriminare, dar și amenințarea „avem dosare cu voi, cu copiii voştri”, parte a campaniei de întocmire de „liste negre” pe care o duc, în prezent, susținătorii fostului candidat prolegionar, Călin Georgescu. Totodată, remarcăm cu teamă și revenirea la narațiunea profund antisemită că evreii sunt responsabili de toate problemele românilor (corupție, criză economică, costul vieții etc.) și, întocmai ca în anii '40, țara ar trebui „curățată” de astfel de elemente.
Negarea Holocaustului în România, începută de comuniști și desăvârșită de extrema dreaptă
CONTEXT: În anii ce au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, regimul comunist a „diluat” constant istoriografia Holocaustului în România, negând amploarea sa, cu scopul de a evidenția statutul întregii populații a țării, de victimă a nazismului. Totodată, abordarea avea și rolul de a preîntâmpina eventuale cereri de despăgubiri ale supraviețuitorilor Holocaustului. După 1989, negarea Holocaustului în România a fost inclusă în discursul mai multor partide politice, în același timp devenind un fenomen difuz, adoptat de grupări cu caracter divers: naționalist, xenofob, conspiraționist, autoritar, antidemocrat sau nostalgic după dreapta radicală interbelică. În acest scop, au apărut o multitudine de narațiuni ce vorbesc despre o istorie alternativă, în care evreii din România au fost printre cei mai norocoși. În realitate, conform nenumăratelor documente existente în arhive, infama „soluție finală” a ideologiei hitleriste și-a găsit corespondentul în România sub forma „curățării terenului”, numele pe care mareșalul Ion Antonescu l-a dat operațiunilor îndreptate împotriva evreilor. Începute cu peste 20 de legi antievreiești, acestea au culminat cu pogromurile (Dorohoi, Iași, București, Odessa) și deportările de la începutul anilor '40, în teritoriile controlate de statul român. Se estimează că între 280.000 și 380.000 de evrei români și din Ucraina, dar și 11.000 de romi, au fost uciși de către forțele statului români. În plus, în Transilvania de Nord, controlată de Ungaria, au fost uciși aproximativ 150.000 de evrei români, circa 132.000 din aceștia fiind deportați în lagărul de concentrare Auschwitz.
Platforma BitChute, pe care a fost publicat video-ul lui Mihai Rapcea, este un serviciu de găzduire video ce se descrie ca oferind libertate de exprimare. În realitate, el reprezintă un spațiu media în care se manifestă fără opreliști o mulțime de extremiști și conspiraționiști, care promovează discursuri rasiste, șovine și xenofobe, instigatoare la ură și violență. Majoritatea celor care folosesc BitChute au fost interziși de YouTube. În noiembrie 2018, platformei BitChute i-a fost interzis accesul la plățile efectuate prin PayPal, iar în 2019, aceeași măsură a fost luată și de site-ul de crowdfunding IndieGogo. Ulterior, și platformele Patreon și Stripe au interzis finanțarea site-ului BitChute.
Avocatul Mihai Rapcea a devenit cunoscut în spațiul media autohton drept avocatul Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), al cărei membru a și fost. MISA, în aparență o organizație a practicanților de yoga, a fost implicată în nenumărate scandaluri de proxenetism, pornografie, prostituție forțată, sclavie sexuală, trafic de persoane etc. De câțiva ani, Rapcea a devenit un promotor al mai multor teorii conspiraționiste legate de oculta mondială, marea resetare sanitară ș.a. În ianuarie 2025, în chiar prima zi a anului, alături de alți doi bărbați, avocatul a protestat împotriva deciziei CCR de anulare a alegerilor prezidențiale, în fața Palatului Parlamentului, îmbrăcat doar în lenjerie intimă și imitând rudimentar salutul nazist, deși într-un filmuleț publicat pe net, încearcă să dea o altă conotație gestului, „de frica institutului Ellie Wiesel”.
---copie-image.webp)
