Editoriale

Verticala puterii pe model sovietic, încă vie în Republica Moldova. Cazul Igor Dodon

VoroninDodon
© EPA/DUMITRU DORU   |   The President of Moldova Vladimir Voronin (L) speaks with Moldova's Prime-Minister Zinaida Grecianai (C) and Vice-Prime-Minister Igor Dodon (R) on a podium during the opening ceremony of the National Wine Festival in Chisinau, Moldova, 11 October 2008.

Susține jurnalismul independent

Cedarea sau transferul de putere au fost mereu în centrul atenției la Chișinău, ceea ce demonstrează că democrația, chiar și la 30 de ani de la independența de Uniunea Sovietică, este încă una fragilă.

Modelul sovietic al verticalei puterii

Fostul președintele comunist Vladimir Voronin, cel care a condus cu mână de fier aproape un deceniu la Chișinău, oligarhul absolutist Vladimir Plahotniuc, iar acum fostul președinte și actualul lider al majorității parlamentare, Igor Dodon: cu toții s-au agățat într-o manieră disperată de putere atunci când electoratul a optat pentru alți politicieni. 

Caracterul abuziv al leadership-ului lor s-a văzut în momentele în care au fost pe cale să fie schimbați și în care au recurs fie la violențe, ca-n aprilie 2009, fie la pregătiri pentru eventuale violențe, la fel ca în lunile premergătoare fugii lui Plahotniuc din 14 iunie 2019, sau la amenințări de nerespectare a Constituției, așa cum face în prezent Igor Dodon.

Verticala puterii a rămas și în ziua de astăzi la acești lideri, care au dominat politica de la Chișinău în ultimii circa 20 de ani, o constantă în modalitatea lor de gândire autoritară pe model sovietic/rusesc. 

Este un tip de mentalitate în care „tătucul” deține puterea indiferent de forma de organizare politică, fie că vorbim de o republică prezidențială sau parlamentară.

Toți acești lideri s-au crezut inamovibili, iar istoria Republicii Moldova i-a trecut în paginile negre ca despoți care au fost în stare la propriu să calce pe cadavre pentru a nu ceda puterea.

Voronin a făcut-o în timpul „Revoluției Twitter” din aprilie 2009. Plahotniuc a fost stopat în ultima clipă în iunie 2019 de o masivă intervenție externă pentru a nu repeta același scenariu, atunci când susținătorii plătiți ai acestuia, „titușki” (tineri din grupările sportive asociate mediului criminal – n.a.) și chiar forțele de ordine ale statului ai primit ordin să nu îi lase să intre în sediile instituțiilor pe reprezentanții noii puteri de la Chișinău.

Astăzi, liderul socialiștilor de la Chișinău, Igor Dodon, le calcă pe urme foștilor săi mentori și colegi – Voronin și Plahotniuc.

Trucuri procedurale și amenințări

Imediat după decizia Curții Constituționale de joia trecută, în care judecătorii au avizat pozitiv solicitarea președintelui Maia Sandu de începere a procedurilor legale de dizolvare a Parlamentului după două încercări eșuate de învestire a unui guvern, Igor Dodon a ieșit la rampă cu o declarație direct în limba rusă:

„Sunt sigur că am asistat cu toții la încercările de uzurpare a puterii de către Maia Sandu folosind trei judecători ai Curții Constituționale în stilul unui oligarh fugar. Răspunsul la aceste încercări poate fi același ca în 2019: nerecunoașterea deciziei Curții Constituționale, un vot de neîncredere în trei membri ai Curții Constituționale care solicită demisia lor, un apel către partenerii internaționali pentru a interveni și a opri aceste încercări de o lovitură de stat constituțională pentru a restabili statul de drept în Republica Moldova”, a scris Dodon pe pagina sa de Facebook.

Dodon a încercat să suprapună imaginea Maiei Sandu pe cea a lui Vladimir Plahotniuc, pe vremea căruia instituțiile statului fuseseră capturate, doar pentru a-și justifica încercarea disperată de a se agăța de putere. Mai precis, Dodon vrea ca Parlamentul să nu fie dizolvat și ca președintele să nu decreteze organizarea de alegeri legislative anticipate. 

Cu doar câteva zile mai devreme, pe 1 aprilie, majoritatea parlamentară condusă de Igor Dodon și guvernul interimar Ciocoi - controlat de facto tot de PSRM - introduseseră starea de urgență. Mișcarea era doar o manevră stângace de a încerca amânarea acestui deznodământ al dizolvării Legislativului pentru două luni cu posibilitatea de prelungire, deoarece legea interzice astfel de acțiuni în timpul stării de urgență.

În schimb, Guvernul nu a adoptat restricții semnificative menite să reducă răspândirea coronavirusului, ceea ce evident a ridicat semne de întrebare dacă această stare de urgență nu este folosită ca metodă de agățare disperată de putere. 

Pe de altă parte, starea de urgență nu ar fi justificată nici măcar de situația epidemiologică, în condițiile în care momentul de vârf, când ar fi fost poate necesară, a fost depășit, numărul de îmbolnăviri este în scăderea, iar lotul proaspăt sosit de încă aproape 200.000 de doze din partea României și a platformei internaționale COVAX are potențialul de a ameliora și mai mult criza de sănătate.

Presiuni și manevre asupra Curții

În tot acest timp în care a acuzat-o pe Maia Sandu de control asupra Curții Constituționale, Dodon a încercat, prin oamenii și aliații săi să își asigure influența asupra acestei instanțe.

Un fost deputat socialist, Vladimir Țurcan, este deja judecător al Curții; acum s-a încercat numirea unui al doilea: președintele Comisiei Juridice din Parlament, deputatul socialist Vasile Bolea, un apropiat al lui Dodon. Bolea a anunțat că va candida pe postul lăsat vacant la Curte de judecătorul Eduard Ababii, care a decedat la începutul acestui an de coronavirus.

Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) este instituția care trebuie să organizeze un concurs pentru ocuparea poziției de judecător. Ministrul interimar al Justiției, socialistul Fadei Nagacevski, a încercat să grăbească decizia CSM și să forțeze instituția să organizeze mai devreme concursul la care Bolea are mari șanse de câștig. Înaintea deciziei de joia trecută a Curții Constituționale, Nagacevschi, a participat la ședința CSM pentru a pune presiune asupra acestuia.

S-a ajuns la situația jenantă în care Nagacevschi a fost pur și simplu deconectat de la ședința online a CSM-ului pe motiv de „imixtiune în activitatea CSM” în timp ce încerca să grabească procesul de alegere a noului judecător de la Curtea Constituțională. Mai mult, însuși Nagacevschi afirmase anterior că el, în calitate de ministru interimar, nu mai poate participa la ședințele CSM.

De asemenea, anterior deciziei care dă dreptul Maiei Sandu să dizolve actuala configurație a Legislativului, socialista Zinaida Greceanîi, șefa Parlamentului de la Chișinău, a trimis o solicitare la Curtea Constituțională să ia act de o recomandare a Consiliul Europei care spune că Parlamentul nu poate fi dizolvat dacă există o majoritate parlamentară, o afirmație ruptă din context de Greceanîi cu caracter vădit manipulatoriu.

Greceanîi nu este nici ea la prima experiență de acest fel. În aprilie 2009, pe vremea când era premier, aceasta a ieșit public și i-a îndemnat pe părinți să-și țină copii acasă și să nu participe la proteste, deoarece autoritățile vor folosi armele din dotare împotriva lor.

Piedici și motive pentru amânarea inevitabilului

După decizia Curții Constituționale de joi privind dizolvarea Parlamentului și organizarea de anticipate, Igor Dodon a mers seara la televiziunea națională de unde a amenințat că dizolvarea Parlamentului acum este imposibilă, din cauza situaţiei de urgenţă.

„Parlamentul îşi are agenda sa, suntem stat parlamentar, Parlamentul ar putea aproba o decizie că nu recunoaşte deciziile Curţii Constituţionale aşa cum a fost în 2019, are tot dreptul, există precedent în acest sens”, a spus liderul PSRM, Igor Dodon, în cadrul emisiunii „Moldova în direct” de la postul public de televiziune”.

Mai mult, Dodon a amenințat că instituțiile statului aflate sub controlul său politic ca lider al majorității parlamentare nu vor oferi circa 120 de milioane de lei necesare organizării alegerilor anticipate.

„Astăzi au câştigat ambiţiile unui politician frustrat, care vrea cu orice preţ să devină al doilea Plahotniuc. Cetăţenii nu au câştigat astăzi. Oamenii vor avea o perioadă de instabilitate de cel puţin 6-7 luni, după care am putea ajunge la un nou blocaj creat de Maia Sandu. Imaginaţi-vă că după alegeri se creează o nouă majoritate cu care Maia Sandu nu este de acord. S-a creat un precedent extrem de periculos”, a mai spus Igor Dodon.

Anterior, pe tot mandatul său prezidențial 2016-2020, Dodon a fluctuat în părerile sale despre cine ar trebui să conducă țară. În primii trei ani de mandat, pe când puterea era deținut de Plahotniuc prin guvernul-marionetă Pavel Filip și majoritatea parlamentară condusă de finul său Andrian Candu, Dodon afirma că el a fost ales liber, prin vot popular, așadar a fost învestit cu puteri legitime de către popor.

După alungarea lui Plahotniuc, care i-a fost aliat de facto, Igor Dodon s-a purtat de parcă guvernul Ion Chicu și Parlamentul Zinaidei Grecenîi erau doar anexe ale Președinției. De asemenea, Dodon și-a subordonat instituțiile de forță și și-a numit consilierii în funcțiile de conducere ale Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Centrului Național Anticorupție (CNA) și Procuraturii Generale.

În prezent, după pierderea alegerilor prezidențiale din toamnă, Igor Dodon a revenit la retorica potrivit căreia Parlamentul este ca cea mai reprezentativă instituție a statului și a cerut limitarea controlului președintelui asupra unor instituții pe care și le subordonase anterior ca șef al statului.

Aceste schimbări de optică privind organizarea și atribuțiile instituțiilor din Republica Moldova nu îi sunt specifice lui Igor Dodon – înaintea lui și Vlad Plahotniuc și Vladimir Voronin au căutat să impună configurații instituționale care să se potrivească cu interesele lor politice de moment, pentru a reuși să țină în captivitate instituțiile statului.  

Nici Dodon, la fel ca aceștia, nu va accepta să se meargă la alegeri anticipate, deoarece sondajele arată un scor slab pentru partidul său și forțele de stânga. Pe de altă parte, principalul partid de pe zona de dreapta - Partidul Acțiune și Solidaritate - este aproape de a forma singur majoritatea, fiind creditat în cel mai recent sondaj cu peste 41%.

În scenariul în care ar putea forma singur majoritatea, aceasta ar fi o premieră în politica de la Chișinău de la proclamarea independenței până în present, votul în zona pro-europeană sau de dreapta fiind unul fracționat în ultimii 30 de ani.  

Un astfel de scenariu ar putea reprezenta pentru Republica Moldova o schimbare fundamentală a vectorului geopolitic și o verticala a puterii de tip pro-european de sus până jos, cu respectarea echilibrului puterilor în stat.

O altfel de configurație a puterii ar putea oferi șansa demarării reformelor pro-europene, dar cel mai important ar putea conduce la modernizarea statului și schimbarea actualei paradigmei de leadership de sorginte sovietică din Parlament. Una cu puternice valențe cleptocratice ce există de trei decenii în Republica Moldova. 

 

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mădălin Necșuțu

Mădălin Necșuțu




Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 8 min
  • Fostul președintele comunist Vladimir Voronin, cel care a condus cu mână de fier aproape un deceniu la Chișinău, oligarhul absolutist Vladimir Plahotniuc, iar acum fostul președinte și actualul lider al majorității parlamentare, Igor Dodon: cu toții s-au agățat într-o manieră disperată de putere atunci când electoratul a optat pentru alți politicieni.
  • Verticala puterii a rămas și în ziua de astăzi la acești lideri, care au dominat politica de la Chișinău în ultimii circa 20 de ani, o constantă în modalitatea lor de gândire autoritară pe model sovietic/rusesc. Este un tip de mentalitate în care „tătucul” deține puterea indiferent de forma de organizare politică, fie că vorbim de o republică prezidențială sau parlamentară.
  • O altfel de configurație a puterii ar putea oferi șansa demarării reformelor pro-europene, dar cel mai important ar putea conduce la modernizarea statului și schimbarea actualei paradigmei de leadership de sorginte sovietică din Parlament. Una cu puternice valențe cleptocratice ce există de trei decenii în Republica Moldova.
Ucraina a atacat Rusia „cu mâna” ISIS. Povestea unei narațiuni marca FSB/ex-KGB
Ucraina a atacat Rusia „cu mâna” ISIS. Povestea unei narațiuni marca FSB/ex-KGB

Ucraina a fost acuzată că s-ar fi aflat în spatele atacului terorist de la Moscova. Apărută inițial pe Telegram, teza a fost dezvoltată de Vladimir Putin și siloviki apropiați de el. Narațiunea ajută autoritățile ruse să se disculpe, se înscrie în discursul privind agresiunea ucraineano-occidentală și poate fi folosită pentru escaladarea războiului. Printre argumentele aduse pentru a o sprijini se numără falsuri și o mai veche teorie a conspirației.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
27 Mar 2024
Teama de o invazie a Rusiei are un impact psihologic în Letonia
Teama de o invazie a Rusiei are un impact psihologic în Letonia

Teama de un război cu Rusia are un impact psihologic asupra letonilor. Autoritățile încearcă să-i liniștească, subliniind că Moscova nu are capacitatea de a duce un război împotriva NATO.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
26 Mar 2024
Iohannis la NATO: ce-ar putea câștiga președintele și România
Iohannis la NATO: ce-ar putea câștiga președintele și România

Candidatura lui Klaus Iohannis la șefia NATO poate fi benefică pentru România. Șansa lui Iohannis e dată de diferențele de opinie dintre Est și Vest privind strategia Alianței.

Iulian Comănescu
Iulian Comănescu
18 Mar 2024
Parlamentul European cere Rusiei să restituie României Tezaurul. De ce este o rezoluție istorică
Parlamentul European cere Rusiei să restituie României Tezaurul. De ce este o rezoluție istorică

Românii au încercat timp de mai bine de o sută de ani să rezolve diferendul privind Tezaurul aflat la Moscova în diferite formate. Nu au reușit. Restituirile din 1935 (arhive) și 1956 (patrimoniul artistic) s-au datorat „bunăvoinței” și „mărinimiei” Moscovei, după cum arătau oamenii politici ai vremii, nu solicitărilor Bucureștiului. Acesta a încercat de câteva ori să internaționalizeze litigiul, reușind o singură dată, la Conferința de la Genova din 1922, dar fără urmări. Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2024 este al doilea act internațional de după 1917 care cere Rusiei să restituie României Tezaurul confiscat.

Marian Voicu
Marian Voicu
14 Mar 2024