Donează
În Găgăuzia a reapărut discursul separatist, parte a unui efort de bloca parcursul european al Moldovei. Momentul coincide cu câștigarea alegerilor de o reprezentantă a lui Ilan Șor.
Electoratul găgăuz, convins de reprezentanta unui infractor fugar
La 27 mai la Comrat, capitala regiunii, s-a întrunit „Congresul deputaților și al autorităților reprezentative de toate nivelurile”, un organ consultativ care reunește aleși locali, conducerea regiunii, deputați. Aceasta a avut loc după controversatele alegeri pentru funcția de bașcan, câștigate, în mod neașteptat pentru mulți, de candidata Partidului Șor, Evghenia Guțul. Un „no name”, care a reprezentat partidul oligarhului fugar Ilan Șor, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul fraudei bancare de proporții din 2014, care a costat cetățenii moldoveni un miliard de dolari, adică aproximativ a opta parte din PIB-ul anual de atunci. Jaful a dus la inflație, devalorizarea monedei naționale, criză economică și politică.
Decidenții de la Comrat nu au fost însă deranjați de opțiunea locuitorilor din regiune care au crezut promisiunile generoase ale lui Ilan Șor și candidatei sale – investiții în regiune de jumătate de miliard de euro (echivalentul a 10 bugete anuale ale Găgăuziei), parc de distracții, drumuri și locuințe sociale. Ceea ce i-a deranjat a fost intervenția forțelor de ordine controlate de Chișinău, care au efectuat percheziții, inclusiv la Consiliul electoral al regiunii, în cadrul unui dosar pentru coruperea alegătorilor de către reprezentanții Partidului Șor.
Așadar, „deputații și autoritățile reprezentative de toate nivelurile” de la Comrat au considerat măsurile de investigație un afront adus Găgăuziei și în rezoluția adoptată la Congres au cerut mai multe drepturi și împuterniciri printre care asigurarea statului autonomiei printr-o lege constituțională. În prezent acest statut, adoptat în 1994, este reglementat printr-o lege care poate fi modificată cu o majoritate calificată de trei cincimi din numărul de deputați în Parlament, în timp ce pentru modificarea Constituției e nevoie de două treimi. În plus, mai cer ca respectiva lege să poată fi modificată doar cu Acordul Adunării Populare (legislativul) de la Comrat. S-a cerut, totodată, adaptarea legislației Republicii Moldova la statutul Găgăuziei, cote în Parlament și în alte structuri, dar și chestiuni care nu au nimic în comun cu autonomia – interzicerea activității partidelor și organizațiilor publice „al căror program urmărește eliminarea Republicii Moldova ca stat independent” – o referire la cei care optează pentru unirea cu România.
Găgăuzia a frânat permanent încercările Moldovei de desprindere de Rusia și apropiere de Occident
Tendințele separatiste ale Găgăuziei datează de peste 30 de ani și răbufnesc la momente de cotitură pentru Republica Moldova, în special atunci când aceasta încearcă să se îndepărteze de influența Moscovei. Prima mișcare de acest fel a fost la sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90, când la Chișinău se forma Mișcarea de eliberare națională, se revenea la grafia latină, culminând cu Declarația de Indepență față de URSS, la 27 august 1991. Exact atunci la Comrat se crea Republica Autonomă, iar apoi Republica Găgăuzia, care a existat de facto până în 1995, după ce la Chișinău au revenit forțe filoruse care au adoptat Constituția care statua „limba moldovenească” și neutralitatea permanentă, iar câteva luni mai târziu a fost adoptată legea „privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)”, care prevede inclusiv că „în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent, poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”. Această prevedere din lege a avut în primul rând în vedere „riscul” unirii Republicii Moldova cu România.
La fel ca Transnistria separatistă, susținută deschis de Moscova, Găgăuzia pare să joace rolul de frână pentru orientarea pro-vest pe care și-o doresc majoritatea cetățenilor Republicii Moldova. Așa s-a întâmplat și în 2014: când Republica Moldova negocia semnarea Acordului de asociere cu UE, iar la Kiev ucrainenii erau omorâți pentru că cereau apropierea țării lor de UE, la Comrat era organizat un referendum declarat ilegal de justiție, finanțat din surse obscure, în care, ca pe timpurile sovietice, 99% au votat pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Euroasiatică și tot cam atâția împotriva integrării europene. În plus, tot 99% au optat pentru independența Găgăuziei în cazul în care Republica Moldova își pierde statalitatea. În 2022, Adunarea Populară a criticat obținerea de către Republica Moldova a statutului de țară candidată pentru aderarea la UE.
Este clar că Găgăuzia este o pârghie de rezervă pentru Kremlin pentru a pune presiune pe Chișinău și a încerca să influențeze deciziile acestuia, mai ales pe cele geopolitice, când e vorba de apropierea de Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă reducerea influenței ruse, sau chiar eliberarea Republicii Moldova din orbita Moscovei. Narațiunile propagandei ruse despre subminarea drepturilor minorităților naționale în Republica Moldova și a limbii ruse, iminenta aderare la NATO și, mai nou, implicarea acesteia în războiul din Ucraina, dar mai ales „pericolul” anexării de către România și al revenirii jandarmului român – transformat de dezinformările de sorginte sovietică într-un simbol al statului opresiv – au ca destinație în primul rând minoritățile naționale, inclusiv găgăuzii.
Tensiunile de la Comrat le-au convenit, de obicei, și unor forțe politice de la Chișinău. În cazul de față este vorba de Partidul Șor, ai căror reprezentanți au deja susținerea unei bune părți a populației în câteva regiuni importante ale Republicii Moldova (Orhei - centru, Bălți - nord). După victoria din Găgăuzia, formațiunea putea să spere că se transformă dintr-un partid local într-unul regional cu pretenții de a deveni o forță redutabilă și la nivel național. Partidul Șor pare să fie tot un instrument al Kremlinului așa cum demonstrează mai multe indicii – strategi politici ruși, încercările de destabilizare a situației politice din Republica Moldova, pentru care partidul și liderii acestuia au fost incluși în lista de sancțiuni din partea SUA, Uniuniii Europene și ale altor state. Planurile formațiunii de a continua să crească au fost date însă peste cap, cel puțin temporar, de decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova de a o scoate în afara legii.
Nu în ultimul rând, apele tulburi din Găgăuzia sunt în avantajul unor politicieni și oameni de afaceri locali. Pe de o parte pentru că pot șantaja Chișinăul, iar pe de alta, pentru că în lipsa unui control centralizat își pot promova propriile interese de afaceri sau politice. Mulți dintre ei au conexiuni în Federația Rusă, așa cum au arătat și recentele alegeri, când mai mulți candidați și-au erijat relațiile cu diferiți oficiali ruși.
De ce au ajuns găgăuzii portdrapelul Moscovei?
Găgăuzii, un popor turcic care a adoptat ortodoxismul, au fost aduși în Sudul Basarabiei după ocuparea acesteia de Imperiul Țarist în 1812. Rusia a rămas, astfel, în memoria colectivă ca un fel de eliberator. În perioada sovietică găgăuzii au adoptat masiv limba rusă, care a devenit dominantă în regiune.
Evoluțiile din Republica Moldova în cei peste 30 de ani de independență, pretențiile geopolitice ale Rusiei, dar și erori ale guvernelor de la Chișinău, au menținut regiunea într-o bulă politică și informațională controlată de Moscova. În Găgăuzia nu au funcționat nici unele încercări ale Chișinăului de a limita influența propagandei ruse în Republica Moldova prin interzicerea unor canale sau emisiuni TV, în condițiile în care în regiune există un Consiliu propriu al audiovizualului care nu se supune reglementărilor centrale. Și economic, locuitorii s-au considerat conectați la Rusia în primul rând prin numărul mari de găgăuzi care, începând cu anii 90, au mers acolo să-și caute de lucru.
Indiferența (intenționată sau din cauza conjuncturii) Chișinăului, precum și unele decizii greșite ale acestuia, nu au făcut decât să sporească fronda la Comrat. Autoritățile centrale au făcut prea puțin sau deloc ca să elimine sau să limiteze rolul limbii ruse în regiune, iar puținele programe de studiere a limbii române au fost ineficiente.
Descinderile din Găgăuzia, inițierea anchetei pe fraudarea alegerilor, perchezițiile fără finalitate nu fac decât să slăbească încrederea cetățenilor în puterea statului de drept, iar în Găgăuzia doar întărâtă și le dă apă la moară promotorilor separatismului. După ce s-a vorbit despre abuzuri și fraude, inclusiv de către președintele Maia Sandu, aceasta din urmă se vede pusă în situația de a semna decretul privind numirea Evgheniei Guțul în calitate de membru al Guvernului. Asta, bineînțeles dacă până atunci nu vor fi găsite și probate în instanță dovezi care să permită anularea alegerilor, sau dacă nu va fi schimbată legea, astfel încât bașcanul Găgăuziei să nu mai fie membru al Guvernului. Ambele soluții vor aduce însă a vendetă personală. Probabil, din punct de vedere politic, cea mai bună soluție ar fi fost să nu se atragă atenția asupra alegerilor respective și să fie lăsați Evghenia Guțul și Partidul Șor să se înece în promisiunile electorale nerealizate.
În ceea ce privește mișcările separatiste din regiune, acestea sunt menite să distragă atenția Chișinăului, dar, cel mai probabil, nu se vor transforma în acțiuni concrete. Pe de o parte este incertitudinea legată de războiul din Ucraina – când și cum se va încheia acesta. Pe de altă parte, Găgăuzia nu are nici potențialul economic, nici așezarea geografică pe care s-a sprijinit timp de peste trei decenii separatismul transnistrean. Deocamdată însă, Chișinăul nu a găsit o soluție pentru a scoate stindardul rus din mințile găgăuzilor.
