NARAȚIUNI: 1. Guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova, condusă de Occident, instaurează un regim autoritar care nu va mai putea fi înlăturat pe căi democratice. 2. Occidentul forțează Republica Moldova să se înarmeze, inclusiv pentru a se implica în războiul din Ucraina. 3. Militarizarea Moldovei va duce la război civil și la separarea Transnistriei și Găgăuziei.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Republica Moldova se confruntă cu o profundă criză economică provocată de creșterea prețurilor, în special la resursele energetice, pe fondul războiului din Ucraina. Electoratul și o bună parte din clasa politică din Republica Moldova au optat de ani de zile pentru apropierea țării de UE. Chiar și după ce, din cauza corupției, unele formațiuni pro-europene s-au compromis, susținerea pentru integrarea europeană a rămas puternică. La ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare, Maia Sandu și partidul format de ea, PAS, au obținut, cu un discurs pro-european, pro-reformă și anti-corupție, victorii categorice, în defavoarea socialiștilor pro-ruși, la care s-a reacționat printr-un val de fake news și dezinformări menite să discrediteze opțiunea pro-europeană.
Atacurile din partea presei ruse și a politicienilor docili Moscovei s-au întețit odată cu declanșarea războiului, printre principalele teme fiind cele legate de apropierea Republicii Moldova de NATO, sprijinul pe care îl oferă Ucrainei și chiar intenția de a se implica în război.
OBIECTIV: Să prezinte guvernarea de la Chișinău drept un regim nedemocratic și să implice Republica Moldova în război, împotriva Rusiei. Să justifice eventuale presiuni sau atacuri din partea Rusiei asupra Republicii Moldova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Veridica a explicat deja că așa-zisele planuri de atacare a regiunii separatiste de către forțele Chișinăului, la comanda/cu sprijinul Occidentului nu au nicio logică în condițiile în care reprezentanți ai Kievului, care consideră regiunea drept un posibil factor de risc, chiar dacă mic, având în vedere potențialul militar al acesteia, au exprimat disponibilitatea de a o „curăța” de separatiști și forțele ruse „cât ai pocni din degete”. Un scenariu al reglementării conflictului transnistrean în urma unei intervenții militare este exclus însă de autoritățile de la Chișinău, care insistă în continuare pentru negocieri.
Chiar dacă Ucraina s-a arătat gata să intervină în Transnistria, deschiderea unui nou front ar însemna că trebuie să mobilizeze pentru acesta resurse necesare în alte zone ale țării. În plus, Republica Moldova are un buget militar mai mic de 40 de milioane de euro, armament sovietic, fără tancuri, flotă și apărare antiaeriană, deci un potențial militar minim.
Narațiunile privind presiunile occidentale ca Republica Moldova să se înarmeze pentru război sunt, de asemenea, false și au fost aruncate pe piață în repetate rânduri de surse rusești și pro-rusești; vezi de pildă aici și aici. Într-adevăr s-a pus problema echipării armatei Republicii Moldova, dar doar pentru că aceasta a fost neglijată zeci de ani; neutralitatea nu exclude existența unei armate puternice (vezi, de pildă, cazul Elveției), iar Republica Moldova oricum nu are nici măcar potențialul de a deveni o forță militară considerabilă, dată fiind populația sa și posibilitățile sale economice. Oricum, construirea unei armate moderne durează ani de zile, indiferent de posibilitățile financiare ale unui stat, pentru că nu este suficient să achiziționezi tehnică militară.
Acuzațiile despre instaurarea unui regim autoritar la Chișinău sunt parte a altei teze promovate intens în ultimul timp de presa și politicieni ruși și pro-ruși, care fac trimitere la acțiuni ale autorităților la protestele care au loc în ultimul timp în Republica Moldova. Este vorba de acțiuni ale poliției (precum dezinstalarea corturilor protestatarilor) care au rezultat din dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale, în condițiile în care în Republica Moldova este declarată stare de urgență. Paradoxal este că acuzațiile privind intenția autorităților de a nu mai respecta procesul electoral au fost lansate în contextul în care acestea s-au confruntat cu manifestații al căror scop declarat era tocmai răsturnarea guvernării prin acțiuni în stradă – adică exact în afara procesului electoral obișnuit. Următoarele alegeri prezidențiale ar urma să fie organizate în toamna anului 2024, iar cele parlamentare - în vara anului 2025. Nimeni nu discută la Chișinău despre anularea acestor scrutine și niciodată, în istoria Republicii Moldova, nu s-a întâmplat ca formațiunea aflată la putere să nu recunoască rezultatele alegerilor și să nu plece în opoziție atunci când a pierdut; acest sistem a funcționat chiar și în cazul unor regimuri (Voronin, Plahotniuc) care au fost acuzate că ar fi încercat să altereze/vicieze/fraudeze procesul electoral.
În ceea ce privește pericolul unui război civil, în Transnistria este, practic, un conflict care nu s-a încheiat ci doar a trecut de la faza de lupte, în care separatiști susținuți de Rusia au luptat cu forțele Chișinăului, la una înghețată, dar marcată cu regularitate de-a lungul timpului de o poziționare agresivă și amenințătoare a Tiraspolului. Moldova nu și-a pus vreodată, după faza armată a conflictului, problema reluării acestuia și a mers pe ideea unei reintegrări pașnice, dublate de retragerea armatei ruse – care refuză, însă, să părăsească teritoriul Republicii Moldova în ciuda angajamentelor asumate. De altfel, prezența continuă a forțelor rusești în stânga Nistrului, dar și suportul tacit al Ucrainei cel puțin până când această țară a fost prima oară invadată de Rusia, în 2014, au permis Transnistriei să reziste ca entitate în afara Republicii Moldova. În prezent, regiunea este mai legată economic ca niciodată de restul Republicii Moldova și de UE, iar izolarea de Rusia poate duce la o mai mare disponibilitate de a discuta cu Chișinăul și a accepta o reglementare a situației. În consecință, situația evoluează în favoarea Chișinăului, care nu are de ce să caute un conflict. În ceea ce privește Găgăuzia, deși entitatea a amenințat că în cazul unei integrări euro-atlantice se va separa de Republica Moldova, este puțin probabil, dată fiind dimensiunea sa, dar și modul în care poate fi cointeresată economic, că poate face acest lucru fără sprijinul și chiar intervenția directă a Rusiei. În plus, ipotetica înarmare a Republicii Moldova nu presupune renunțarea la statutul de neutralitate, care ar putea fi invocată de rusofili ca pretext pentru agitații.