Inamicul statului polonez: femeia

Protestele femeilor și tinerilor din Polonia durează, deja, de trei luni. Poliția și-a intensificat acțiunile împotriva lor și a trimis în stradă agenți care, de obicei, sunt folosiți împotriva celor mai periculoși infractori ai țării. Guvernul, pe de altă parte, a pregătit o lege care le impune manifestanților să accepte amenzi penale. Efecte: mâini și picioare rupte, arestări abuzive, instanțe super-aglomerate și ineficiente și o și mai mare furie în societate.

A participat la peste 100 de manifestații împotriva guvernării de extremă dreapta a partidului Lege și Justiție (PIS), care este la putere în Polonia din 2015. Înainte de izbucnirea pandemiei, lucra pentru a-și mai rotunji pensia, însă în martie 2020 și-a pierdut slujba part-time și a decis să se dedice în întregime demonstrațiilor. În vară a fost văzută zilnic în fața Palatului prezidențial și chiar și acum apare acolo cu regularitate – stă singură cu o pancartă pe care scrie „Andrzej Duda, unde te-ai ascuns, lașule?” (președintele Poloniei a intrat într-o adevărată grevă a tăcerii atunci când au început masivele manifestații ale femeilor) sau „Skiul este mai important decât femeile”, sau „America și-a trimis măscăriciul la gunoi, e timpul ca Duda să-l urmeze” Este prezentă la orice mare protest: marșuri pentru climat, adunări pentru apărarea independenței justiției sau pentru susținerea drepturilor comunității LGBT și, mai recent, protestele femeilor din cadrul mai amplei Greve Naționale a Femeilor. A fost trântită la pământ de nenumărate ori de polițiști și arestată de câteva ori, întotdeauna în baza aceluiași articol 222 din Codul Penal – violarea integrității corporale a unui polițist. Doamna Katarzyna Augustynek este cunoscută ca bunica Kasia (Babcia Kasia). Este o femeie micuță de 62 de ani. Babcia Kasia își amintește bine ce a însemnat comunismul și nu vrea o întoarcere la vremurile în care statul decidea ce este bine și ce nu este bine pentru cetățeni în locul acestora. Nu este singura. Polonezele care se luptă pentru drepturile lor au devenit un adversar incomod și dificil pentru guvernul de pe Vistula.

Schimbări făcute „pe ușa din dos”

Pe 22 octombrie 2020, Curtea Constituțională a Poloniei a hotărât că avorturile pentru malformații ale fătului nu respectă Constituția țării. Hotărârea interzicea, practic, avorturile într-o țară care avea, deja, una dintre cele mai restrictive legislații în domeniu. Atunci când a anunțat sentința, președintele tribunalului, Julia Przyłębska, a spus că dacă s-ar permite avortul în cazul malformațiilor fătului, s-ar legaliza „eugenia în cazul copiilor nenăscuți, ceea ce i-ar priva de dreptul la protejarea demnității umane.” Przyłębska a adăugat că, întrucât Constituția Poloniei garantează dreptul la viață, întreruperea unei sarcini în funcție de sănătatea fătului reprezintă „o formă de discriminare interzisă”. Înainte de hotărârea Curții Constituționale, avortul era permis în Polonia doar dacă sarcina rezultase din viol sau incest, dacă viața mamei era în pericol, sau dacă fătul era afectat de malformații congenitale severe. Decizia Curții, care este definitivă, a eliminat din listă ultimele 3 dintre aceste condiții. Majoritatea avorturilor legale din Polonia erau, oricum, legate de malformații ale fătului – 1074 din cele 1100 care au fost făcute în 2019.

Politicieni din opoziție, cum ar fi primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski, care anul trecut a candidat și la alegerile prezidențiale, afirmă că decizia de a înăspri legislația cu privire la avort a fost folosită de guvern ca o perdea de fum pentru a masca ineficiența sa în lupta împotriva pandemiei de coronavirus. Probabil că, parțial, acest lucru este adevărat, însă nu trebuie uitat că încă din 2016 Parlamentul a vrut să adopte o lege prin care avorturile erau interzise în aproape orice situație. Guvernul voia ca, în acest fel, să își îndeplinească promisiunea tacită făcută Bisericii Catolice în schimbul ajutorului pe care aceasta îl dăduse PIS (preoții se implicaseră în campania electorală, iar de multe ori le spuseseră, de la amvon, credincioșilor cu cine ar trebui să voteze adevărații catolici). La momentul respectiv femeile au reușit să blocheze legea – au ieșit în stradă, în numeroase orașe ale Poloniei, îmbrăcate în negru și purtând umbrele, la ceea ce a fost numit atunci „Protestul Negru”. Abandonarea legii a înfuriat mulți prelați, care și-au intensificat colaborarea cu grupările ultra-conservatoare din cadrul formațiunii de guvernare. Această apropiere, care a întărit poziția facțiunilor naționaliste, de extremă dreapta, l-a determinat pe Jarosław Kaczyński, (care conduce, de fapt, guvernul, deși oficial este doar lider al PIS și viceprim-ministru) să caute să introducă modificările la legea avortului „pe ușa din dos”. De aceea guvernul a decis să paseze problema Curții Constituționale, mai ales că știa foarte bine ce urma să se întâmple: 14 din cei 15 judecători au fost numiți de partidul de guvernământ, iar președintele Curții, Julia Przyłębska, este o veche prietenă a lui Kaczynski. Pe 22 octombrie, polonezilor li s-a spus că Legea Avortului încalcă Constituția adoptată în 1997. De atunci, marșurile, protestele și actele de nesupunere civică au continuat fără întrerupere, în ciuda faptului că guvernul a decis să amâne implementarea hotărârii (ceea ce, în sine, reprezintă o încălcare a Constituției).

Mișcarea 8 stele

Protestele s-au întins în toată Polonia, iar la momentul de vârf al acestora, câteva sute de mii de persoane au ieșit în stradă în 580 de orașe și sate; a fost cea mai mare mișcare de protest care a avut loc în Polonia după căderea comunismului din 1989. Pe 26 octombrie, mii de protestatari au ocupat sensurile giratorii din Varșovia, blocând traficul în oraș. Șoferii de taxi și cei din transportul public li s-au alăturat, iar aceștia din urmă au scris pe displayurile autobuzelor „Suntem cu voi, fetelor”. Organizatorii le-au cerut participanților să se retragă după o oră, dar protestul a durat 5 ore. Trebuie subliniat că înăsprirea Legii Avortului nu a fost decât picătura care a umplut paharul. Pe pancarte erau scrise atât sloganuri legate direct de hotărârea Curții – „Corpul meu – alegerea mea”, „Uterul meu nu e terenul vostru de joacă”, „Nu acceptăm iadul femeilor” – erau unele care exprimau nemulțumirea față de guvernarea PIS, iar tonul lor vulgar arată că abordările manierate au eșuat: „Muie PIS” (în poloneză „Jebać PIS”, adesea scris cu 8 stele, ***** ***), „Fute-ți-o de-aici” și „Aș vrea să-mi avortez guvernul”. Alte sloganuri care au prins au fost „Acesta e un război”, „Ne-a ajuns”, „Revoluția e o femeie”, la care s-au adăugat cele amuzante: „Sunteți mai slabi decât reggaeul polonez”, „Chiar și mefedrona are o formulă mai bună decât guvernul”, „Cine trăiește în Polonia nu râde la circ”.

Pancartă cu o înjurătură la adresa guvernului. Foto: Olga Wiechnik

Simbolul Grevei Naționale a Femeilor a fost cel al fulgerului, care poate fi întâlnit și pe dispozitivele electrice sub înaltă tensiune. Cel folosit de protestatari este roșu. Mass-media de dreapta, inclusiv radioul și televiziunea publică, aflate sub controlul guvernului, au început să vehiculeze ideea că simbolul revoluției femeilor este unul fascist și l-au comparat cu emblema SS-ului nazist. SS-ul nu a avut, însă, monopol asupra fulgerului: multe unități militare, inclusiv unități de elită ale armatei poloneze și Armata de Acasă (principala grupare a rezistenței poloneze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) au folosit embleme cu fulgere. Aleksandra Jasionowska, artista care a creat simbolul Grevei Femeilor, a spus de altfel că nici măcar nu s-a gândit la simboluri militare, ci la „avertizarea [de înaltă tensiune] conținută de acest semn, care poate fi înțeleasă oriunde în lume”

În ce fel diferă aceste demonstrații de cele din anii precedenți? În primul rând, au loc în timpul unei pandemii și, în același timp, sunt cele mai ample de la căderea comunismului. Participanții poartă măști și sunt în majoritate tineri (de 20, 30 de ani, dar și adolescenți) care se folosesc de acest prilej pentru a-și exprima nemulțumirea față de direcția pe care a luat-o țara în ultima perioadă. Ei nu cer doar dreptul neîngrădit la avort, ci și separarea Bisericii de Stat, o mai mare protecție a mediului, tragerea la răspundere a Bisericii pentru abuzurile sexuale comise de unii preoți împotriva copiilor, educație sexuală, pedepsirea celor care se fac vinovați de violențe domestice, plata egală indiferent de gen, justiție și mass-media independente, respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și a comunității LGBTQIA+ (în ultimii ani, aproximativ 100 de regiuni poloneze s-au auto-proclamat „zone libere de ideologia LGBT”). Demonstrațiile au devenit o manifestare a furiei pe guvernarea de dreapta și au încălcat un tabu social cu privire la contestarea Bisericii Catolice, care a exercitat presiuni îndelungate asupra guvernului să îngreuneze sau să elimine accesul la avort. Pe de-o parte, demonstrațiile amintesc de un festival sau de o petrecere; pe de altă parte, au fost organizate într-un mod extrem de eficient și în mai multe locuri deodată. Oamenii din Varșovia nu au protestat doar în fața locuinței lui Jarosław Kaczyński (strada pe care se află este, acum, cea mai bine-păzită din Polonia), a sediului Curții Constituționale și a Parlamentului, ci și în fața Palatului Episcopal și a numeroase biserici, inclusiv când în acestea avea loc slujba de duminică. Grupuri de tinere și tineri au înfruntat preoți în unele locuri, iar protestatarii au pictat cu graffitti zidurile unor biserici și catedrale din întreaga țară.  

Strada pe care locuiește Jarosław Kaczyński. Foto: Olga Wiechnik

În cartierul meu din centrul Varșoviei, o piatră albă care comemorează moartea Papei Ioan Paul al II-lea a fost mâzgălită cu vopsea roșie – un afront care cândva ar fi fost de neimaginat în cazul acestui erou național.

Guvernul nu a publicat încă motivarea Curții, deși ar fi trebuit să o facă până pe 2 noiembrie 2020, dar acest lucru nu a pus capăt protestelor. Premierul Mateusz Morawiecki i-a acuzat pe protestatari că sunt responsabili de creșterea numărului de cazuri de Covid-19 și le-a cerut să își mute protestele online.

De atunci, toate sondajele de opinie arată o scădere constantă a sprijinului pentru președinte și guvern.

Periculos ca un adolescent

După o săptămână de proteste masive în toată Polonia, Jarosław Kaczyński le-a cerut suporterilor săi, într-o înregistrare video postată pe Facebook, să „apere Polonia, patriotismul și, în special, bisericile poloneze”. Apelul vicepremierului, care e și lider al partidului de guvernământ, la luptă împotriva protestatarilor și felul în care a descris opoziția drept „criminali” care caută să „distrugă națiunea poloneză” a sporit riscurile unei escaladări a situației într-un moment în care situația era tensionată iar națiunea divizată. „Doar așa putem câștiga acest război”, a spus Kaczynski, folosind un limbaj marțial despre care criticii săi spun că a sunat ca o chemare la arme.  

Două zile mai târziu, doar în Varșovia au ieșit în stradă o sută de mii de persoane și nu a mai fost un protest lipsit de violențe. Membri ai unor grupări ultra-naționaliste, purtând măști și înarmați cu bâte, au atacat protestatarii pașnici, lovindu-i cu bâtele sau cu picioarele în stomac și pe spate. Lângă mănăstirea Jasna Gora din Czestochowa, unul dintre cele mai sfinte altare pentru polonezi, poliția a folosit gaze lacrimogene pentru a-i separa pe protestatari de naționaliști. În Poznan, unde un grup de protestatari au manifestat în fața catedralei, unul dintre ei a fost bătut rău de naționaliștii care i-au atacat. La o demonstrație din Varșovia, două participante au fost lovite de o mașină. Șoferul era un bărbat de 44 de ani, fost ofițer în cadrul Agenției de Securitate Internă (serviciul de contra-informații al Poloniei). A fost reținut pentru scurt timp de poliție și eliberat fără să i se fi adus vreo acuzație.

În timp, polițiștii au început să se comporte brutal cu femeile de la proteste. Au folosit tot mai des gaze lacrimogene și au recurs la tactica încercuirii oamenilor, rupând masele în grupuri mai mici cărora li se cere să se disperseze dar nu li se permite să facă acest lucru. Oamenii sunt închiși în așa-numitul boiler. Pe 18 noiembrie, 2020, în timpul unui protest în fața televiziunii publice, cei din grupul încercuit au fost atacați de bărbați cu bastoane telescopice. Mulți au crezut atunci că atacatorii erau naționaliști, însă ulterior s-a aflat că erau ofițeri din cadrul departamentului anti-tero. Poliția a recurs și la tactici de intimidare. În localitățile mai mici, i-au convocat pe cei mai tineri organizatori ai protestelor, deseori adolescenți de 14 – 17 ani, și i-au amenințat cu închisoarea. Lui Maciej Rauhut din Krapkowice (în sud-vestul Poloniei), i s-a spus că riscă 8 ani de închisoare pentru că a publicat pe o rețea de socializare informații despre o demonstrație care urma. Nu s-a lăsat intimidat, dar mulți alți adolescenți, presați de familie, s-au retras de la proteste.

În timpul manifestației din 28 noiembrie, polițiști înarmați cu bâte și gaze lacrimogene au fugărit un grup de protestatari. Tinerii au încercat să se ascundă în campusul Universității Tehnice din Varșovia, unde poliția nu are voie să intre, dar au fost urmăriți acolo și atacați cu brutalitate, iar câtorva le-au fost rupte mâini și picioare. Pe 9 decembrie, în timpul unui alt protest, un polițist i-a rupt mâna unei tinere de 19 ani, care nu opunea niciun fel de rezistență, în timp ce o aresta. Cei care poartă pancarte sunt amendați – o altă metodă de a-i „descuraja” pe protestatari să iasă din case. Poliția afirmă că manifestațiile spontane în timpul epidemiei sunt ilegale, ceea ce reprezintă o minciună. Persoanele care sunt reținute după ora 22 sunt sancționate în baza Articolului 51 din Codul Contravențional pentru tulburarea ordinii sau liniștii publice, ceea ce reprezintă, de asemenea, un abuz al forțelor de ordine. În cazul refuzului de a accepta amenda, cazul este trimis către instanțe care, de obicei, le dau câștig de cauză protestatarilor. Acțiunile poliției poloneze sunt anchetate de Tribunalul pentru Drepturile Omului din Strasbourg. Între timp, guvernul a pregătit o lege care le cere tuturor celor pedepsiți să accepte o amendă, iar cei care nu o fac vor primi o nouă sancțiune.

„Niciodată nu vei mai merge singură”.  

Încrederea în Biserica Catolică scade rapid. Aproape 70% dintre polonezi vor acum ca educația religioasă să fie eliminată din școli și mutată în parohii. În urmă cu doi ani, doar 52% din populație își dorea acest lucru. În martie 2020, 57% aveau o părere bună despre Biserică. În septembrie, doar 49%, iar în prezent 41%. Pentru prima oară în ultimii 27 de ani, procentul celor care au un sentiment negativ l-a depășit pe al celor cu sentiment pozitiv. Același lucru este valabil și în ceea ce privește încrederea în poliție – în 2017, peste 62% din populație avea o părere bună despre poliție, în timp ce în prezent doar 44% din polonezi mai au încredere în aceasta.

Pe 28 noiembrie, poliția a arestat-o pe Bunica Kasia, care participa, în centrul Varșoviei, la o manifestație din cadrul Grevei Femeilor. Micuța doamnă de 62 de ani a fost încătușată cu mâinile la spate și aruncată într-o mașină de poliției. La secția din Piaseczno, la 20 de kilometri de centrul orașului, a primit obișnuita acuzație de violare a integrității corporale a unui polițist. „De parcă n-ar fi capabili să își imagineze altceva”, a comentat. În ceea ce privește brutalitatea poliției, crede că este „înjositoare și umilitoare pentru că acesta este scopul lor. Nu trebuie să arate că sunt mai puternici. Ei vor să arate că sunt neputincioasă.” Când, în cele din urmă, a fost eliberată, un grup de tinere au așteptat-o în fața secției scandând sloganul îmbrățișat de participantele la Greva Femeilor: „Niciodată nu vei mai merge singură”.

Protestul din 30 octombrie, cel mai mare de până acum. Foto: Olga Wiechnik