Peste 270 de libanezi, inclusiv copii, au fost uciși luni în bombardamente israeliene care au vizat Hezbollahul. Bombardamentele, cele mai intense de după războiul Israel – Hezbollah din 2006, au avut loc pe fondul unei deteriorări constante și rapide a situației în ultima săptămână. Situația de-a lungul graniței este tensionată de mai bine de 11 luni, de când a izbucnit un război de joasă intensitate, care acum riscă să se transforme într-unul major.
Războiul de la graniță, declanșat în octombrie 2023 după ce Hezbollahul a atacat Israelul
Imediat după declanșarea războiului din Gaza, Hezbollahul a început să lanseze tiruri asupra nordului Israelului, ca semn de susținere pentru palestinienii din enclavă. Israelul a răspuns prin propriile lovituri, dar în lunile care au urmat ambele părți au arătat reținere, părând să încerce să evite declanșarea unui război la scară largă. Au fost țintite în general obiective militare de o parte și de alta a frontierei. Chiar și așa, câteva sute de persoane, atât militanți Hezbollah cât și civili, au fost ucise în Liban și câteva zeci, militari și civili, în Israel. Sute de mii de civili din nordul Israelului și sudul Libanului s-au refugiat către interior.
La sfârșitul lui iulie, o rachetă Hezbollah a ucis mai mulți copii într-o lovitură asupra Înălțimilor Golan, ocupate de Israel. Acesta a răspuns două zile mai târziu prin lichidarea, într-un atac aerian la Beirut, a comandantului militar al Hezbollahului, Fuad Șukr. O zi mai târziu era ucis, la Teheran, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, iar de-a lungul lunii august lumea întreagă a așteptat cu sufletul la gură un atac major Iran – Hezbollah asupra Israelului și un posibil război regional care ar fi urmat unui astfel de atac. Iranienii s-au abținut – sau și-au amânat răzbunarea, iar Hezbollahul a făcut la fel, limitându-se la câteva tiruri de rachete.
În septembrie Israelul a început să ridice mizele. Guvernul israelian spune că vrea să le asigure refugiaților din nord posibilitatea de a reveni acasă și să elimine amenințarea Hezbollahului asupra acelei regiuni. Resursele pe care le are la dispoziție au crescut și ele, în condițiile în care în Gaza nu mai sunt necesare atâtea trupe pentru lupta împotriva Hamasului. Au urmat trei atacuri masive. Pe 17 septembrie, 3000 de pagere ale militanților Hezbollah, majoritatea în Liban, au explodat. Pe 18 septembrie, au explodat sute de aparate de radio portabile folosite de gruparea islamistă. Pe 20, doi comandanți de rang înalt ai Hezbollahului, inclusiv Ibrahim Aqil, au fost uciși, împreună cu membri ai forței de elită a grupării, într-o lovitură aeriană la Beirut. Aceste atacuri au fost dublate și de bombardamente israeliene intense, toată săptămână, la care Hezbollahul a răspuns cu tiruri dincolo de graniță. Gruparea teroristă încă pare a fi reținută – sau, după recentul val de lovituri, este incapabilă să dea un răspuns mai amplu – dar există îngrijorări mari că poate izbucni un război amplu, cu potențial de a se extinde dincolo de granițele Libanului și Israelului.
Hezbollahul, forță proxy a Iranului care a înfruntat cu succes, în trecut, Israelul
Hezbollahul este considerat a fi unul dintre cei mai redutabili adversari ai Israelului. Mișcarea șiită este, în plan politic, cel mai important jucător din Liban, iar în plan militar, cea mai puternică forță non-statală din Orientul Mijlociu. Popularitatea sa în Liban este dată de numeroasele programe sociale pe care le-a inițiat, iar în lumea musulmană în ansamblul său, de succesele pe care le-a repurtat împotriva Israelului. Fondat la începutul anilor '80, când Israelul intervenea în Liban, Hezbollahul a purtat un lung război de gherilă, încheiat în 2000 odată cu retragerea forțelor israeliene din sudul Libanului. În 2006 a izbucnit un nou război, după ce forțe de elită ale Hezbollah au lansat un raid în Israel în urma căruia mai mulți militari au fost uciși și doi au fost răpiți. Israelul a răspuns cu o campanie militară împotriva grupării șiite care, deși a suferit pierderi importante, a catalogat drept victorie faptul că a reușit să reziste.
Hezbollahul și-a pierdut din prestigiul și susținerea pe care le avea în lume arabă sunnită ca urmare a succeselor obținute împotriva Israelului atunci când a intervenit războiului civil sirian în sprijinul președintelui Bașar al-Assad, care era susținut de Iranul șiit. De altfel, Hezbollahul este considerat a fi un proxy al Iranului la Marea Mediterană, iar vastul său arsenal – mult mai sofisticat decât cel al Hamasului – este furnizat în mare măsură de Teheran. Iranul a avut un rol important în fondarea Hezbollahului, iar forța Quds a Gărzilor Revoluționare iraniene a antrenat luptători ai Hezbollah.
Legătura strânsă cu Iranul înseamnă că Hezbollahul poate conta pe sprijinul Teheranului și al altor proxy ale acestuia, din Irak, Siria și Yemen, fie direct, cu atacuri de la distanță și luptători trimiși în Liban, fie material și cu informații. De altfel, milițiile șiite irakiene au lansat deja rachete și drone asupra Israelului după atacurile din ultimele zile.
