Rusia a încercat să intimideze Occidentul și a mers cu o poziție de forță la recentele discuții cu SUA, NATO și OSCE. Strategia nu a reușit, așa că Putin trebuie să decidă acum ce va face mai departe, arată Alexandr Golț în Ejednevnîi Jurnal.
Pe 13 ianuarie s-a încheiat o etapă importantă de discuții dintre Rusia și Occident. Pe data de 10 ianuarie au avut loc consultări între Moscova și Washington. Ulterior, pe 12 ianuarie, a fost organizată prima ședință, din ultimii doi ani, a Consiliului Rusia – NATO, în care diplomații și militarii ruși au supus analizei relațiile cu reprezentanții a 30 de state membre ale Alianței Nord Atlantice. Iar pe 13 ianuarie, în cadrul OSCE, au fost programate discuții cu Ucraina, Georgia și alte state despre inițiativele Moscovei cu privire la reorganizarea securității Europei.
Aceste negocieri trebuiau să reducă tensiunile militare, create de Rusia în Europa sau, cel puțin, să clarifice pozițiile părților. Amintim că, în noiembrie, Moscova, a reușit pentru a doua oară pe parcursul anului să alarmeze Occidentul. Trupele ruse s-au concentrat din nou la frontiera cu Ucraina. Kremlinul nici nu a ascuns că face acest lucru pentru a forța Occidentul să țină seama de poziția sa în sfera securității. A urmat un ultimatum propriu-zis, sub forma a două proiecte de acord, Moscova somând Washingtonul și Bruxellesul să le semneze „rapid”. Ambele documente conțineau principalele cerințe ale rușilor. Mai întâi de toate, garanții juridice care ar obliga NATO să nu se extindă la Est, în primul rând în Ucraina. Diplomații ruși au cerut, nici mai mult nici mai puțin, denunțarea deciziei din 2008 a Summitului NATO de la București privind posibilitatea aderării Ucrainei și Georgiei. Moscova, de asemenea, a cerut retragerea întregii infrastructuri militare NATO din țările care au aderat la Alianță după 1997. Pe lângă aceasta, s-a propus o înțelegere cu privire la nedesfășurarea sistemelor militare de atac, care ar putea lovi teritoriul altui stat, limitarea proporțiilor exercițiilor militare desfășurate în apropiere de granițele Rusiei și ale țărilor NATO.
Aceste propuneri urmau să fie discutate în timpul negocierilor de săptămâna trecută. Acum putem constata că atacul diplomatic al Moscovei a eșuat, și aceasta e puțin spus. Din câte ne putem da seama, s-a mizat pe faptul că Occidentul se va speria de un nou război de amploare în Ucraina, la care se vor adăuga niște măsuri tehnico-militare înfricoșătoare luate de Rusia. N-a ajutat nici tonul impertinent forțat la care au recurs dimplomații ruși. În replică, reprezentanții SUA și NATO, într-o manieră corectă, dar hotărâtă, au declarat că nu vor discuta ideea transformării spațiului post-sovietic într-o zonă privelegiată a intereselor Rusiei și, respectiv, posibilitatea ca alte foste republici sovietice și totodată membre NATO, să renunțe la o parte din suveranitatea lor. Potrivit declarațiilor subsecretarului de stat SUA, Wendy Sherman, care a purtat negocierile de la Geneva cu adjunctul șefului MAE rusesc, Serghei Riabkov, Washingtonul nu intenționează să discute în principiu nici problema ne-extinderii NATO, nici revenirea la pozțiile din 1997. „Nu vom permite nimănui să conteste politica NATO a porților deschise, care a fost mereu principiul fundamental al alianței. Nu vom renunța la cooperarea bilaterală cu statele suverane care vor să colaboreze cu SUA”, a afirmat ea. La fel, potrivit declarațiilor lui Wendy Sherman, „nu se pune în discuție” subiectul numărului militarilor americani în Europa de Est. De fapt, același lucru l-a repetat după întrunirea Consiliului NATO – Rusia și secretarul general al Alianței Nord Atlantice. „Toți aliații sunt de acord în ceea ce privește principiului fundamental al NATO: fiecare țară este liberă să-și aleagă calea. Doar Ucraina și cele 30 de state membre NATO pot decide când este pregătit Kievul să devină membru NATO. Rusia nu are drept de veto privind aderarea Ucrainei la organizație. Aliații sunt gata să susțină Kievul pe calea aderării la NATO”, a anunțat Jens Stoltenberg.
În același timp, Washingtonul și Bruxellesul au apreciat în general pozitiv ideea de a discuta măsurile reciproce de creștere a încrederii și asigurării controlului armamentelor, în particular, propunerea lui Vladimir Putin privind moratoriul asupra desfășurării în Europa a rachetelor cu rază medie de acțiune. Liderul rus a propus în mod repetat acest lucru, însă Washingtonul și Bruxellesul au ignorat anterior propunerile, pe motiv că nu au încredere în Moscova după ce aceasta a încălcat, în opinia lor, Tratatul privind rachetele cu rază medie și scurtă de acțiune. Acum, însă, membrii NATO au anunțat că sunt gata să înceapă discuțiile privind măsurile de securitate militară. Este curios faptul că, de această dată, partea rusă a ezitat să răspundă la această propunere. „Rusia nu a căzut de acord din prima, dar nici nu a refuzat. Ei au spus că au nevoie de timp pentru a reveni cu un răspuns la NATO”, a declarat Stoltenberg. Putem presupune că delegația rusă la negocierile cu NATO, condusă de Alexandr Grușko, adjunctul ministrului de Externe, și viceministrul Apărării, Fomin, nu a avut mandat pentru consens sau propuneri constructive în acest sens. Este clar că instrucțiunile au fost de a înfricoșa. Iar șeful delegației s-a zbătut din răsputeri pentru aceasta.
[…]
Înțelegem că, acum, președintele Putin urmează să decidă cum va interpreta rezultatele negocierilor. Poate declara că SUA și NATO au ignorat încă o dată tradiționala dorință de pace a Rusiei și că va purcede la realizarea amenințărilor sale. Cel puțin au fost deja anunțate manevre ale trupelor Districtului Militar Vest (3 mii de militari) și Districtului Militar Sud (10 mii de militari). Trebuie să menționăm, însă, că în cazul unor posibile acțiuni rusești împotriva Ucrainei, nu va mai exista elementul luării prin surprindere. În plus, statele occidentale au atenționat că vor urma sancțiuni economice fără precedent în cazul unei invazii. În SUA a fost propusă aplicarea de sancțiuni personalizate împotriva lui Vladimir Putin, premierului, conducerii MAE și Ministerului Apărării. Rămâne ceea ce Alexandr Grușko a numit „contra-intimidare”, adică desfășurarea sistemelor de armament ce pot amenința Europa de Vest și SUA. Cu toate succesele în domeniul înarmării, posibilitățile rusești de intimidare sunt destul de limitate. Desfășurarea armamentului strategic este reglementată de Tratatul pentru Reducerea Armelor Nucleare Strategice, o amplificare a amenințării nu-i posibilă. Desfășurarea unor rachete cu rază medie de acțiune va însemna inevitabil revenirea la situația de impas de la începutul anilor 1980, atunci când, ca răspuns la apariția rachetelor SS-20, NATO a desfășurat rachetele americane Pershing și Tomahawk. Drept rezultat, URSS putea atinge doar capitalele europene, nu și Washingtonul, iar rachetele SUA în câteva minute puteau ajunge până la Moscova sau Leningrad. Putin a promis deja că submarinele rusești vor ținti centrele de comandă americane. Dacă luăm, însă, în considerare superioritatea Flotei Militare americane, e greu de presupus că, într-o situație de criză, li se va permite vaselor rusești să se apropie de litoralul american.
Astfel, rămânem cu speranța că șeful Rusiei va prefera să considere ultimele evoluții drept o reușită. În consecință, Kremlinul va da ordin ca ultimatumul eșuat să fie considerat o poziție de start în negocieri pe teme pe care americanii sunt dispuși să le discute.
Citește articolul integral în Ejednevnîi Jurnal.
