Donează
Firmele de servicii funerare din Rusia sunt supra-aglomerate și în multe locuri din țară se extind cimitirele sau se înființează unele noi din cauza numărului mare de persoane ucise în războiul din Ucraina, scrie presa independentă rusă. Tot acolo, Veridica a găsit și o analiză privind eșecul așa-numitei doctrine Gherasimov, care ar fi trebuit să facă din armata rusă o forță modernă, capabilă să poarte un nou tip de război, cu multe elemente hibride.
THE INSIDER: Industria funerară rusească bate recordurile pe fundalul războiului
Afacerile în domeniul serviciilor funerare din Rusia înregistrează o creștere nemaipomenită datorită susținerii din partea statului. Inițial au contat politicile guvernamentale de combatere a coronavirusului (în 2021, din cauza lipsei măsurilor de carantină, Rusia s-a plasat pe primul loc în lume la numărul de morți pe zi de COVID), iar din 2022 au crescut pe fundalul politicii externe. Astfel, numărul mormintelor la cimitirul Grupului Wagner din Krasnodar, spre exemplu, s-a majorat de șapte ori în ultimele două luni. Serviciile funerare se adaptează rapid la noile împrejurări: în cimitire sunt rezervate sectoare pentru militari, au apărut în dotare sicrie cu design de camuflaj și sunt introduse noi ritualuri militare de înmormântare. Crematoriile, care inițial au avut de suferit din cauza sancțiunilor, odată cu reglarea sistemului de substituire a importurilor se deschid extrem de repede, constată The Insider.
„Sunt foarte solicitate cursurile pentru pregătirea de înmormântare a decedaților ”
Este destul de greu să-l prinzi pentru un interviu pe Maxim Kolesov. „Astăzi, din păcate, nu reușesc, am foarte mult de lucru – trei participanți la OP (operațiunea specială), trebuie înlăturate leziunile. Sunt prins până în noapte”, spune el. Maxim este un specialist experimentat în tanatoestetică, pregătirea cosmetică a celor decedați. Odată cu începerea războiului, pe care el îl numește „operațiune specială”, Kolesov ajută voluntar la conducerea pe ultimul drum a participanților la OP: „Ofer gratuit sala mea de ceremonii funerare din Novaya Moskva. Oamenii află de noi unul de la altul, ne sună. Ne roagă să primim un „cargo 200” (decedat în război) care ajunge la aeroport, să-l transportăm la morgă, să deschidem sicriul de zinc, să-i ajutăm la identificare și cu locul la cimitir. Decedații nu sunt doar moscoviți, trupurile unora sunt în tranzit”.
Participanții la războaiele anterioare cel mai des erau înmormântați în sicrie închise. În ultimul timp, însă, tratamentul cosmetic al decedaților a devenit ceva obișnuit. Astfel, participanții la acest război trebuie să arate „cât mai bine” când sunt înmormântați. Nu toți, însă, își pot permite să plătească aceste servicii din compensația de stat pentru înmormântare, unele familii iau împrumuturi, alții sunt ajutați gratis de Maxim Kolesov.
În unele cazuri fața și mâinile celor decedați sunt recompuse din fragmente, iar un caz complicat poate lua până la 12 ore. Cu cât mai mult durează războiul, cu atât e mai dificil, spune Kolesov: „Inițial erau răni provocate de gloanțe, foarte des de arma cu lunetă. Au urmat cele de calibru mare, apoi răni de mortiere și schije de obuze. Ulterior s-au văzut consecințele atacurilor de rachete. HIMARS produce foarte multe schije mici care străpung totul în calea lor, ca un ciur”.
Boris Iakușin, proprietarul unui crematoriu din Novosibirsk povestește că în primele luni de război militarii morți erau aduși într-o stare „surprinzător de bună”: „Spălați, îmbălsămați, bărbieriți. Se vede că cineva avea grijă de ei […]”.
În vară deja, au fost tot mai mulți morți, iar corpurile lor erau aduse într-o stare tot mai proastă. Acum, probabil din cauza frigului, s-a mai îmbunătățit situația.
În orice caz, solicitările serviciilor de tanatoestetică din Rusia au crescut. La fel și interesul pentru această specialitate, susține unul dintre cei mai buni specialiști de pregătire a trupurilor celor decedați, Dmitrii Evsikov. […]
În luna mai, la crematoriul din Novosibirsk urmează să fie deschisă o secție specială militară, un columbar de 500 de locuri. Proprietarul, Boris Iakușin, spune că are această idee încă din 2019, dar acum e momentul potrivit să o realizeze: „Totul va fi în stil militar, chiar și un tun vom instala. Nu cred să recurgem la simbolurile Z și V, dar le vom propune în calitate de model pentru plăcile de marmură. La toamnă vom vedea dacă va exista cerere”. […]
În vara anului 2022, în cimitirele din multe regiuni ale Rusiei au apărut sectoare separate miliare. Potrivit lui Iakușin, cel mai des această inițiativă vine de la grupul Wagner. De fapt, Evghenii Prigojin cunoaște domeniul respectiv. Cel puțin din 2018 structurile sale dețin un cimitir pentru mercenari în Goreacii Kliuci, regiunea Krasnodar. Acolo există o capelă, două monumente ale mercenarilor și rânduri de columbare cu însemnele grupului Wagner pe fiecare firidă.
În luna decembrie s-au terminat locurile de înmormântare la capelă și membrii grupului Wagner au început să fie duși în satul Bakinskaia, la 18 kilometri de Goreacii Kliuci. Activiștii locali au găsit acolo două morminte proaspete, iar informația a fost confirmată pe 21 decembrie de serviciul de presă al lui Prigojin.
Peste trei zile, corespondenta 93.RU a găsit deja 48 de morminte, iar alte cadavre continuau să fie aduse. Doar unul dintre cei înmormântați era din regiunea Krasnodar, majoritatea erau, potrivit bazei de date a deciziilor judecătorești, persoane cu condamnări penale. „Toate corpurile sunt aduse în Bakinskaia din Rostov-pe-Don, dar nu e clar de ce anume de acolo. Probabil că acolo frigiderele sunt mai mari și e mai aproape de frontieră”, scrie sursa citată.
Datorită lui Boris Iakușin cunoaștem răspunsul: „Rostov-pe-Don este o bază de transbordare a morților aduși din zona operațiunii speciale. Mai departe, este organizată transportarea lor acasă. Încărcătură, însă, este foarte multă. De aceea, noul crematoriu cu patru cuptoare, construit recent în Rostov, nu va rămâne fără treabă în următorii 2-3 ani”.
[…]
NOVAYA GAZETA.EVROPA: Gherasimov și-a compromis războiul
Șeful Statului major rus este autorul unei strategii a „războiului hibrid”, iar această fantezie a atras Rusia într-o capcană, scrie Novaya Gazeta.eu.
[…]
Valerii Gherasimov a condus organizarea tehnică și operațiunea militară de anexare a Crimeii și Donbassului, de asemenea, introducerea trupelor ruse în Siria. Chiar el le dădea ordine unităților implicate, conform indicațiilor conducerii de vârf. În mai, 2016, prin decret prezidențial secret, generalul a fost decorat cu ordinul Erou al Rusiei. Comandantul militar este inclus în listele de sancțiuni ale UE și Canada.
Grupul de experți Bellingcat susține că Gherasimov face parte din lista celor implicați în livrarea complexului de rachete Buk în zona acțiunilor militare, care a doborât pe 17 iulie 2014 deasupra Donbasului avionul malaiezian Boeing MH17. În lista celor bănuiți, numele generalului este alături de cel al ministrului Apărăii, Șoigu.
Ucraina l-a declarat pe general „principalul ideolog al războiului din Donbass”. Judecătoria din Kiev a emis mandat de arest și de căutare internațională pe numele lui Gherasimov. În pofida acestui fapt, Gherasimov a participat de mai multe ori la tratative internaționale de cel mai înalt nivel.
Pe 11 ianuarie 2023, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, l-a numit comandant al grupului de armate în Ucraina, iar pe predecesorul lui, Surovikin, l-a degradat în funcția de adjunct. Alți doi adjuncți au devenit generalul de armată Oleg Saliukov și general-colonelul Alexei Kim.
Doctrina lui Gherasimov
Se vorbește că, de mai bine de zece ani, Valerii Gherasimov este cel care conduce de fapt armata rusă, în timp ce Șoigu, care nici măcar nu a făcut serviciul militar, este doar șeful oficial al Ministerului Apărării. Se mai spune că Gherasimov nu doar că ia cele mai importante decizii în instituție, dar este considerat ideologul Ministerului Apărării din Rusia, care a elaborat o adevărată doctrina militară. Despre aceasta au vorbit și mulți specialiști occidentali, care erau convinși că Gherasimov a creat și pune în practică concepția unui „război de generație nouă” – răspunsul rusesc la „revoluțiile oranj” din țările arabe, care ar fi inspirate de Occident.
Această doctrină nu poate fi găsită în surse deschise, însă poate fi „intuită” cel puțin din referințele publice.
În 2013, cu aproximativ un an înainte de anexarea Crimeii, Valerii Gherasimov a ținut un discurs în fața membrilor Academiei de științe militare a Federației Ruse. El a repetat tezele populare în acei ani, că Occidentul colectiv provoacă războaie hibride, una dintre ținte fiind Rusia. Puțin mai târziu, șeful Statului major a publicat în ziarul „Curierul industriei militare” un amplu articol în care scria că oponenții Federației Ruse desfășoară împotriva acesteia o politică agresivă sub forma revoluțiilor colorate și altor metode de influență non-militară, iar Rusia trebuie să elaboreze măsuri adecvate de răspuns.
[…]
Generalul amintește în articol despre „primăvara arabă”, susținând că regulile de război în secolul XXI s-au schimbat considerabil. „A crescut rolul metodelor non-militare în atingerea țintelor politice și strategice, în multe cazuri acestea depășind substanțial forța armelor.
În noile metode de confruntare, accentul este pus pe folosirea largă a mijloacelor politice, economice, informaționale, umanitare și altor metode non-militare, împreună cu activarea potențialului de protest al populației locale. Toate acestea sunt completate de acțiuni militare cu caracter ascuns, inclusiv de luptă informațională și cu forțele speciale. Doar la o anumită etapă se poate recurge la folosirea deschisă a forței, sub forma acțiunilor de pacificare și de reglementare a crizei, în general pentru atingerea succesului final în conflict”.
Gherasimov scria că „ciocnirile frontale între grupările armate mari la nivel strategic și operativ, treptat, vor rămâne în trecut. Influențarea de la distanță, fără contact, a inamicului devine principala metodă în atingerea scopului luptei și operațiunii. Distrugerea obiectivelor se realizează pe întreg teritoriul acestuia … Folosirea armelor de înaltă precizie capătă o întrebuințare la scară largă. În domeniul militar sunt introduse echipamente realizate pe noi principii fizice și sisteme robotizate”.
În articolul său, generalul susținea că războiul modern presupune folosirea doar punctuală a forțelor de operațiuni speciale și mizează mai ales pe opoziția internă, pe crearea unui front intern în permanență activ pe teritoriul inamicului, precum și pe influența informațională, ale cărei forme și metode se îmbunătățesc continuu.
Experții occidentali au observat articolul lui Gherasimov și au început să evalueze o posibilă pregătire a Rusiei pentru un astfel de „război hibrid”, când în locul formațiunilor greoaie ale forțelor armate miza este pusă pe colaboraționiști și trădători din rândul elitei locale, care acționează cu sprijinul unor mici grupuri profesioniste cu destinație specială, pe fundalul unei propagande masive în rândul populației locale.
Peste un an a avut loc anexarea Crimeii.
Totul a mers pe dos
[…]
Activistul Serghei Krivenko susține că singura operațiune reală care s-a desfășurat în conformitate cu conceptul lui Gherasimov este acapararea Crimeii de „omuleții (verzi) politicoși”. Acest succes, însă, nu a fost interpretat corect în Rusia, unde toți, inclusiv Kremlinul, au crezut că întreaga armata rusă ar fi capabilă să efectueze astfel de operațiuni. În Crimeea au acționat un număr mic de unități bine pregătite, iar extrapolarea caracteristicilor lor la nivelul întregii armate nu ține – acum acest lucru le este clar tuturor.
Experții occidentali au început și ei să se îndoiască de faptul că Rusia este pregătită să folosească metodele de război relatate de Gherasimov și că acestea nu sunt decât niște fantezii pe teme militare. Politologul Mark Galeotti, cercetător la Institutul de relații internaționale de la Praga, a povestit în Foreign Policy că el este autorul termenului „doctrina Gherasimov” pentru a atrage atenția asupra articolului generalului rus pe care l-a tradus și publicat pe blogul său. „Această doctrină nu există, a declarat Galeotti. Iar cu cât mai mult încercăm să ne convingem că ar exista, cu atât mai puțin înțelegem cum să reacționăm la problemele reale pe care ni le livrează Rusia”.
Potrivit lui Galeotti, anexarea Crimeii și războiul din Donbass au creat iluzia că Rusia aplică metodele descrise de Gherasimov. În ambele cazuri, au fost implicați „bandiți ruși, aventurieri și batalioane cu destinație specială. Aceste acțiuni au fost susținute de propaganda agresivă rusă, iar Occidentul a crezut că doctrina Gherasimov există”. Dar, de fapt, consideră expertul, activitatea Kremlinului este periculoasă exact pentru că nu are o agendă precisă. „Moscova are o sarcină politică la scară largă – să distragă, să divizeze și să-și demoralizeze adversarul, în rest, explică expertul, acțiunile Federației Ruse nu au un concept unic, uneori acestea chiar se contrazic între ele”.
[…]
Experții constată că, conștientizând lipsa de funcționalitate a doctrinei, Gherasimov a renunțat la ea și a început să acționeze conform manualelor militare de la mijlocul secolului XX. Astfel, Rusia s-a împotmolit în conflictul sângeros și costisitor cu Ucraina. […]
