Cu doi ani în urmă, lumea intra în pandemie și în stare de urgență. Astăzi, ne aflăm în stare de război. Exact când am crezut că s-a terminat pandemia, o nouă criză a lovit lumea. Criza din Ucraina produce deja efecte pentru economia globală, aducând cu sine consecințe politice pentru relațiile dintre țări. Criza nu va ocoli nici Balcanii de Vest, nici Serbia, deoarece autoritățile de la Belgrad trebuie să adopte o poziție clară cu privire la invazia Rusiei. Președintele Vučić a declarat deja că Serbia se confruntă cu presiuni foarte mari pentru a impune sancțiuni împotriva Rusiei, ceea ce ar putea perturba relația dintre Moscova și Belgrad, punând în același timp în pericol și livrările de gaz rusesc către Serbia.
Serbia – echilibristică politică între Rusia și Occident
La ora actuală, Serbia nu va impune sancțiuni Rusiei, deși există presiuni în acest sens, însă președintele Vučić cu siguranță va încerca să amâne decizia finală până cel puțin după alegeri. Serbia și-a dezvoltat înteaga politică externă de pe o poziție de neutralitate, însă spațiul de manevră oferit de această poziție se îngustează. Există momente în istorie când decizia de a se alătura uneia din tabere poate afecta parcursul țării pe termen lung sau mediu. Deși nu face parte din NATO, Serbia este mărginită de state NATO, având în același timp o cooperare strânsă cu Alianța. Poziția Serbiei devine și mai ingrată dacă ne gândim la Kosovo, deoarece Belgradul susține respectarea integrității teritoriale și suveranității fiecărui stat. Astfel, aceeași politică trebuie aplicată și în cazul Ucrainei. Pe de altă parte, oficialii ruși s-au folosit de Kosovo ca de un antecedent care îi dă dreptul Moscovei să facă exact ce a făcut și Occidentul în trecut.
Dacă Serbia se alătură regimului de sancțiuni împotriva Rusiei, acest lucru ar putea periclita și mai mult relațiile cu Moscova, care și-așa au fost destul de instabile în ultimii ani. Deși Rusia este promovată ca un prieten apropiat al Serbiei, la Moscova președintele Vučić este de mulți ani descris ca omul Occidentului, în care Putin nu are încredere. Alegând să adopte o politică cu două fețe în vremuri de criză, Vučić își pierde credibilitatea în ambele tabere, încetând să mai inspire încredere și să fie văzut ca un partener de nădejde. Principala temere a autorităților de la Belgrad cu privire la impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei este modul în care acest lucru va afecta stabilitatea energetică a regiunii, ținând cont că Serbia este complet dependentă de importurile de gaze din Rusia. O altă grijă a autorităților vizează modul în care o astfel de decizie va afecta și atitudinea electoratului pro-rus la o lună distanță de alegeri. Din cauza acestor temeri, președintele Vučić va încerca să amâne orice decizie cât mai mult posibil.
Cu toate acestea, deși a ezitat inițial să se poziționeze, Serbia în cele din urmă a anunțat că sprijină integritatea teritorială a Ucrainei, iar apoi a votat în favoarea rezoluției ONU care condamnă actele de agresiune ale Rusiei.
În schimb, Serbia încă mai încearcă să-și mențină relația cu Rusia pe linie de plutire, refuzând să impună sancțiuni.
Belgradul este printre puținele orașe europene care au zboruri directe de la Moscova. Astfel, rușii exploatează o portiță care le permite să evite interdicția zborurilor către UE. Săptămânal, Air Serbia operează 15 zboruri directe Moscova-Belgrad, de două ori mai multe față de numărul de zboruri înainte de război. Potrivit ultimelor informații, Occidentul pune presiune pe Serbia să reducă zborurile la numărul de dinainte de invazie.
Războiul din Ucraina poate împinge Balcanii definitiv în tabăra occidentală
Deși Rusia nu are o strategie de acțiune pentru Balcanii de Vest în afară de boicotarea Occidentului, este de așteptat ca rușii să încerce să creeze imaginea unei instabilități politice în regiune prin intermediari. Mai multe demonstrații de sprijin în favoarea Rusiei au fost organizate la Belgrad, fiind susținute de grupurile de extremă dreaptă suspectate că ar fi finanțate de ruși. Aceste grupări reprezintă însă un fenomen redus ca anvergură în societatea sârbă, deși foarte mulți cetățeni îl simpatizează pe președintele rus Putin. Protestele violente pot fi organizate doar de cei care sunt plătiți să o facă și ne putem aștepta la astfel de incidente și în Republica Sârpska. Din acest motiv, NATO a anunțat că își va crește prezența în Bosnia și Herțegovina, o țară marcată de o criză politică alimentată de tendințele separatiste ale Republicii Sârpska. Este complet nerealist să te aștepți ca rușii să schimbe orientarea politică a Balcanilor, deoarece țările din această regiune și-au exprimat de mult timp dorința ca Balcanii să facă parte din lumea occidentală, prin aderarea la UE sau, în unele cazuri, la NATO. Serbia este ultimul aliat pe care Moscova mai poate conta, însă până și asta este o imagine construită, nu o realitate politică. În ciuda cooperării militare și energetice dintre Moscova și Belgrad, Serbia rămâne în general dependentă de Occident din punct de vedere economic.
Recent, Ucraina a semnat cererea de aderare la UE, care a fost aprobată de Parlamentul European. În realitate însă, gestul a fost mai degrabă unul simbolic. Orice decizie privind extinderea Uniunii trebuie adoptată în unanimitate de țările membre.
UE ar putea lua decizia strategică să permită Ucrainei să treacă în fața țărilor din Balcanii de Vest care așteaptă la coadă de ani de zile pentru a putea intra în UE. Acest lucru ar ridica semne de întrebare privind întregul proces de aderare și negocierile care se poartă acum cu unele țări din Balcanii de Vest, unele din aceste discuții trenând de ani de zile. O astfel de abordare din partea UE ar putea pune în pericol credibilitatea Uniunii pe termen lung în această parte a Europei.
Cu toate acestea, UE are la îndemână o soluție pentru a-și păstra credibilitatea intactă și pentru a urgenta în același timp aderarea Ucrainei la blocul comunitar (care este puțin probabilă pe timp de război sau în viitorul apropiat): o opțiune strategică ar fi să dea undă verde integrării europene a Balcanilor de Vest în cel mai scurt timp posibil. Ar fi o decizie geostrategică comparabilă cu primirea României și Bulgariei în sânul comunității europene, deși cele două țări nu se ridicaseră la standardele generale ale UE – chiar și acum, 15 ani mai târziu, România și Bulgaria încă mai au mult de recuperat.
Desigur, acest lucru trebuie prefațat de o politică de aliniere la politica externă și de securitate a Uniunii. Serbia nu a impus sancțiuni împotriva Rusiei, însă se apropie de acest punct. Dacă și când o va face, Belgradul poate compensa desprinderea de Rusia printr-o alianță robustă cu Occidentul. Serbia cu siguranță nu va impune sancțiuni Rusiei fără să i se ofere vreo recompensă sau vreo vestă de salvare din partea Occidentului, ca de pildă apartenența la UE.
Cel mai important lucru este ca autoritățile sârbe să conștientizeze că acesta este momentul cheie care va determina direcția în care țara se va îndrepta în anii, dacă nu chiar deceniile ce vor urma. Există sentimente pro-ruse puternic dezvoltate la nivelul societății sârbe, însă Serbia trebuie să-și vadă de propriile interese în această situație, și să realizeze că locul ei este în sistemul de valori occidentale, din toate punctele de vedere. Din punct de vedere geografic, culturale și economic, Serbia este racordată deja la lumea occidentală.
Așadar, pentru Serbia, totul se rezumă la o alegere simplă: fie intră în lumea civilizată și face demersuri pentru apărarea ordinii mondiale și dreptului internațional, fie se aliază cu o țară izolată care nu mai reprezintă un partener pentru nimeni.
