Donații
Veridica.md
În urma ofensivei ucrainene din Kursk, presa rusă independentă scrie despre civili care se simt abandonați de autorități, lucrări defensive făcute de mântuială la graniță și probleme la orizont pentru Kremlin.
„Să crape toți cei de la Kremlin!”. THE INSIDER publică un reportaj din regiunea Kursk, unde locuitorii se simt lăsați de izbeliște de către autorități.
Kursk a devenit prima regiune aflată [parțial] sub controlul unor forțe armate străine de la Al Doilea Război Mondial încoace. Locuitorii acestei regiuni se simt părăsiți, și chiar și cei mai loiali cetățeni au pierdut încrederea în autorități, remarcă corespondenta The Insider care a vizitat regiunea. Cei care au plecat din zona de frontieră sunt supărați pe autoritățile locale, care s-au evacuat din timp fără a avea grijă de populație, și pe conducerea centrală – din cauza războiului, care i-a lăsat fără case și fără bani. Singura compensație acordată de stat – o plată infimă de 10 mii de ruble [aproximativ 100 de euro], dar nici aceasta nu este acordată tuturor, mulți fiind refuzați. Pentru a primi ajutorul umanitar trebuie să stea ore în șir la coadă împreună cu copiii. În situația creată, mulți refugiați se interesează de posibilitatea trimiterii rudelor pe teritoriul Ucrainei prin coridoarele umanitare anunțate.
Se aude sunetul unui avion, însă nu se vede din nori. „E un transportator militar, îi transportă pe răniți, sunt o mulțime, explică un locuitor din Kursk, Petr. Astăzi mi-am făcut plinul lângă aeroport, trei autobuze cu răniți grav au adus, vor fi duși în alte orașe”. […] La 10 kilometri de gară se află aeroportul civil din Kursk și aerodromul militar. „Apoi urmează – bază aeriană, sunt vreo cinci unități militare, nu e de mirare că cel mai mult are de suferit cartierul Căilor ferate. Toate atacurile sunt în direcția aceea. Și invers”, povestește Petr. În noaptea de 11 august, una dintre rachete a căzut peste un bloc cu nouă etaje de pe strada Soiuznaia. 15 persoane au fost rănite, blocul a fost parțial distrus, dar au promis că îl vor repara. Peste drum de blocul distrus se află biroul militar, decorat cu panglica bicoloră negru-oranj și lozincile „Victoria va fi de partea noastră” și „Alătură-te SVO” (operațiunii speciale). „Fiul meu avea șapte prieteni, au copilărit în același orășel, povestește Petru. Toți au nimerit în aceeași unitate militară, în afară de al meu. I-au întâmpinat pe „hoholi” [ucraineni, peiorativ] când au trecut granița. Toți șapte sunt în mormânt. Recruți, de 18 ani. Abia primiseră uniforma și armele – au fost trimiși direct în lupte. Acolo au fost secerați. Pentru toți a fost ceva neașteptat. De fapt, nu chiar pentru toți… Am auzit că administrația din Sudja a plecat cu tot cu catrafuse cu trei zile înainte de ofensivă. Cred că aveau informații clare că trebuie s-o șteargă”. […] Doi bărbați în vârstă fumează lângă punctul de eliberare a ajutoarelor. La rugămintea de a povesti cum s-au evacuat, ambii s-au înfuriat, amintirile sunt prea vii: „Ce să vă spunem? Cum am plecat?! Întrebați-l pe Putin, ticălosul! Nu a fost organizată nicio evacuare! Oricum nu veți scrie nimic! Să crape toți cei de la Kremlin, nemernicii”, strigă unul dintre bărbați. Al doilea a adăugat că a putut pleca cu soția și copilul abia pe 14 august, nu vrea să spună de unde: „Nu spun mai multe, că ne vor ucide pentru asta. Am fugit noaptea. Ei (armata ucraineană) erau acolo cu aruncătoarele de grenade și trăgeau din când în când. Pe noi ne-au lăsat. Ar fi putut să ne împuște. Mulțumim pentru evacuare, la naiba”. […]„Dezbrăcați și desculți. Ne-am oprit într-un apartament privat. Nimeni nu ne-a dat nimic. Chiar și cele 10 mii de ruble nu le putem primi. Am scris o cerere, până acum nu a fost examinată”, spune supărată o pensionară din satul Zvannoe, raionul Glușkovsk, unde au anunțat evacuarea pe 14 august. „La știrile noastre, al treilea an, totul e în ordine”, a adăugat cu sarcasm soțul ei. Mulți sunt revoltați că autoritățile i-au lăsat de izbeliște, deși locuitorii din regiunea Kursk i-au ajutat pe militari la începutul războiului: „Chiar și atunci statul nu a făcut nimic. Au trimis soldații la război dezbrăcați și desculți! – se revoltă Ana. Înțelegeți! Șoigu i-a trimis așa să lupte pe 23 februarie! Noi le adunam haine, îi hrăneam. În școli și grădinițe le pregăteam mâncarea! Produsele noi le cumpăram! Ceea ce au arătat la televizor – bucătării de campanie, cum le coc pâine – totul e minciună!” […]
„Nu înțeleg, renunțăm la acest teritoriu? Nu vom mai reveni acolo?”: monologul unui constructor de fortificații la frontiera din regiunea Kursk.
VERSTKA publică istoria unui locuitor din localitatea Tetkino, de lângă frontieră: cum a construit fortificații la graniță, cum s-a judecat pentru salariu și cum și-a lăsat casa. În decembrie 2022, Igor, un locuitor din Tetkino, regiunea Kursk, s-a angajat în construcții la un mare proiect. De-a lungul frontierei cu Ucraina, au început concomitent în câteva localități ridicarea unui sistem de fortificații, autoritățile au alocat pentru acest proiect 3 miliarde de ruble, iar muncitorilor le-au promis câte 5 mii de ruble pe zi. Au trecut doi ani, proiectul nu a mai fost dus la capăt în termenul stabilit, muncitorii nu și-au primit salariile, antreprenorii au fost judecați, iar forțele armate ucrainene au spart apărarea de la frontieră. […]
„Construirea fortificațiilor în regiunea Kursk a început încă din iarna lui 2022. Eu am lucrat pe porțiunea de lângă Tetkino și în raionul Glușkovo, și o singură zi în Sudja. Când ne-au chemat la lucru, ne-au promis câte 5 mii de ruble pe zi. E foarte mult pentru regiunea noastră. Într-o săptămână puteai să câștigi 35 de mii de ruble. Un prieten care a plecat la Moscova, s-a angajat ca paznic pentru 60 de mii pe lună. Aici primeam de două ori mai mult și dormeam acasă. Inițial totul mergea bine. Deoarece lucrările trebuiau să se facă de-a lungul frontierei – Sudja, Rîlsk și Glușkovo, cu siguranță bugetele erau enorme. Apoi – probabil că au început să fure, nu știu – au tăiat salariile. Responsabilii de salarizare se schimbau mereu, a plecat unul, apoi altul a dispărut. […] La un moment dat au încetat să ne mai aducă materiale de construcții. Să ieși la lucru (lângă frontieră) și să aștepți până ești atacat, nu mai avea sens. Am scris o plângere colectivă și am trimis-o în instanță. Pe multe porțiuni nu au mai fost încheiate lucrările. Acolo unde totuși au fost ridicate fortificațiile, în general nu erau militari, înțeleg că nu au avut suficienți oameni. […] Lumea s-a evacuat cum a putut, chiar și cu bicicleta, unii pe jos au plecat. […] Pe părinți i-am dus acum două săptămâni, apoi am venit și noi din urmă, în orașul Kursk, la sora mea. Suntem 12 persoane într-un apartament. Unii dorm pe jos, alții la balcon. Am adăpostit și un vecin cu doi copii, unul bolnav, n-au unde trage. […] Nu știu când se vor termina toate acestea și unde vom locui. Se vorbește de certificate pentru locuințe – adică, trebuie să renunți la casa ta ca să obții alta. Nu înțeleg, renunțăm la acest teritoriu? Dacă oamenii se mută, înseamnă că nu mai revenim acolo? Casa mea e întreagă, vreau să revin. Nu am nevoie de acel certificat. Comandanții noștri nu au de gând să lupte? […] Zilele trecute, rudele mele s-au adresat după ajutoare. Pentru cinci persoane au dat o sticlă de ulei, un pachet de paste, două plăpumi, două perne și cinci turte dulci. Mâncați, să vă fie de bine!”
Urmările economice ale ofensivei din Kursk. RIDDLE analizează ce impact va avea asupra Kremlinului ofensiva forțelor ucrainene în Rusia.
[…] Incursiunea armatei ucrainene pe teritoriul rus poate avea urmări mult mai dramatice decât ar părea la prima vedere. Regiunile Kursk și Belgorod, comparativ, foarte mici, având în vedere cât de mare este Rusia, ocupă doar 0,3% din suprafața și au 1,7% din populația țării. În ultimele decenii, însă, s-au transformat în importante centre ale industriei agrare rusești, plasându-se pe primele două locuri la producerea de porcine, carne de pasăre și lapte, și intrând în primii zece cei mai mari furnizori pe piața rusească de floarea soarelui, hrișcă și alte culturi. […] Creșterea prețurilor la carne cu 15-30% în regiunile centrale este aproape garantată. Incursiunea forțelor ucrainene a produs probleme serioase în domeniul transporturilor. Regiunile Kursk și Belgorod sunt deservite de Calea Ferată Moscova, activitatea acesteia, din cauza „situației excepționale de nivel federal” soldată cu suspendarea de rute și închiderea unor stații, a fost afectată. […] Un pericol mult mai mare îl comportă apropierea forțelor ucrainene de Stația de energie atomică din Kursk, care asigură cu energie 19 regiuni ale Rusiei – 90% din consumul regiunii Kursk, 76% – Breansk și 70% din consumul regiunii Belgorod, inclusiv multe întreprinderi mari din regiune. Atacul asupra liniilor electrice de înaltă tensiune ar putea provoca un colaps în toată Rusia centrală și ar avea un efect incomparabil cu loviturile asupra întreprinderilor de prelucrare a petrolului în campania din primăvară. […]
Acțiunile de luptă, la rândul lor, provoacă cheltuieli de apărare neplanificate și vizibil majorate – dislocarea în regiunile atacate a 20-40 de mii de persoane și a tehnicii necesare, construirea în regim de urgență a liniilor de apărare, ar putea ajunge la 3-5 miliarde de ruble pe zi (fără a socoti compensațiile pentru morți și răniți). Deocamdată cheltuielile reale pot fi apreciate la 50-60% din această sumă, întrucât nu se observă o mutare masivă a trupelor de pe direcția Harkov și din teritoriile ocupate ale Ucrainei. De asemenea, incursiunea militară ucraineană în Rusia a pus problema antrenării în acțiunile de luptă a tinerilor militari în termen și o posibilă reabordare a acestui subiect în general, de revenire la folosirea soldaților proaspăt recrutați în „operațiunea militară specială” inclusiv în Donbas, principalul teatru de lupte. Dacă se va recurge la aceasta, va crește tensiunea în societate, care deja se observă din cauza dispariției tinerilor soldați în termen în regiunea Kursk și pe care autoritățile încearcă stăruitor să o aplaneze.
Mult mai importante sunt alte două urmări ale atacului ucrainean. În primul rând creșterea tensiunilor la Kremlin. Incursiunea s-a dovedit un fiasco major al Ministerului Apărării și al Statului Major rus și va duce la epurări în eșaloanele de vârf ale armatei. […] În al doilea rând, revine în actualitate problema mobilizării. […] Societatea nu-și mai face iluzii cu privire la importanța victoriilor în Ucraina, din contră, a obosit suficient din cauza războiului îndelungat. Acesta nu e un fundal prielnic pentru mobilizarea care și așa este foarte nepopulară.
