Conducerea Rusiei crede că se află într-un război permanent și are o viziune imperială și expansionistă, potrivit presei independente ruse. Aceasta scrie și cum planul de refacere a „Rusiei Mari”, pus în mișcare de Putin, prevede capturarea Ucrainei prin război și a Belarusului prin forțarea unei uniuni.
MEDUZA: „Formula imperială a fost adoptată oficial: Rusia nu se termină nicăieri”
Cu câteva zile înainte de invazia rusă, sociologul Grigorii Iudin a descris exact cum va fi acest război. Meduza a discutat cu expertul și despre cum se va încheia.
- Una dintre opiniile răspândite privind politica actuală a Rusiei este că pentru Putin războiul este un proces nesfârșit, iar acum în discursul către Adunarea Federală el ar fi confirmat-o din nou: nu a spus nimic despre cum va învinge Rusia și ce va fi după aceasta. Cum credeți, planul lui Putin este într-adevăr un război continuu?
- Da, desigur, acum războiul este pentru totdeauna. Acesta nu are niciun scop după atingerea căruia ar putea fi încheiat. Războiul continuă din simplu motiv că (în viziunea lui Putin) ei sunt dușmani și vor să ne distrugă, iar noi - pe ei. Pentru Putin aceasta reprezintă o confruntare existențială cu dușmanul care încearcă să-l distrugă.
Să nu ne facem iluzii: atât timp cât Putin de află la Kremlin, războiul nu va înceta. Doar se va amplifica. Efectivul armatei ruse este sporit de urgență, economia se reorientează spre tunuri, iar educația se transformă într-un instrument de propagandă și pregătire militară. Țara este pregătită pentru un război mare și greu.
- Iar Putin nu-l va putea câștiga?
- În niciun fel. Nimeni nici nu are acest scop, nu este prezentată nicio perspectivă a victoriei.
- Adică scopul războiului este pur și simplu menținerea lui Vladimir Putin la putere?
- Este aproape una și aceeași. El își vede guvernarea ca pe un război permanent. Putin și anturajul său ne spuneau demult că împotriva noastră este dus un război. Unii au preferat să nu ia în seamă cuvintele lor, însă ei chiar cred că sunt de mult timp într-un război. Doar că acum acest război a trecut într-o fază atât de agresivă încât se pare că nu se mai poate ieși din ea. Această percepție presupune de principiu că războiul este o normalitate. Încetați să mai credeți că pacea este o stare firească și veți vedea situația cu ochii lor. După cum a spus guvernatoarea regiunii Hantî-Mansiisk: „Războiul ne e prieten”.
[…]
- Ați spus de mai multe ori că Putin nu se va opri în Ucraina. Ce anume aveți în vedere? Moldova, statele Baltice sau un război autodistrugător cu SUA?
- În principiu, această viziune asupra lumii nu are frontiere. E o formulă practic adoptată oficial: Rusia nu se oprește nicăieri. (În 2016, Putin a organizat un mini-examen la geografie cu copii talentați. În timpul testului, președintele l-a întrebat pe un elev de nouă ani până unde ajung frontierele Rusiei. „Frontiera Rusiei este la Bering, strâmtoarea cu SUA…” – a încercat să răspundă elevul. Putin l-a întrerupt și a răspuns el însuși: „Frontiera Rusiei nu se termină nicăieri”). Aceasta este definiția standard a imperiului, deoarece imperiile nu recunosc nicio frontieră.
În Europa, frontierele apar în 1648, când se constituie sistemul de la Westfalia, care a dus treptat la încheierea epocii imperiilor. Apare ideea de frontiere între țări: „Aici suntem noi, iar dincolo voi”. Imperiul nu recunoaște această idee: „Noi ne aflăm acolo unde am reușit să ajungem. Iar voi – acolo unde încă n-am reușit să ajungem. Când vom ajunge – nu veți mai fi voi, vom fi noi”.
Această logică nu acceptă nicio frontieră și nu este întâmplător faptul că nu auzim de la oficialii ruși despre recunoașterea legitimității frontierelor altor state. Cel mult se pot referi la existența unui „oarecare Occident”, străin nouă. Nici acesta nu ne e cu totul străin, dar acolo începe o zonă mai greu de cucerit. Occidentul este perceput, bineînțeles, într-o accepțiune ideologica moștenită din timpul URSS.
Vă reamintesc de ultimatumul din decembrie 2021, în care se spune foarte serios, cu text direct, că toată Europa de Est e plasată în sfera de influență a lui Vladimir Putin. Cum va fi oficializată aceasta, cu pierderea suveranității formale sau nu – ce mai contează? Mai mult, această zonă, fără îndoială, include și Germania de Est, din simplul motiv că Vladimir Putin are amintiri personale legate de aceasta. Cu greu îmi pot imagina că el consideră că acest teritoriu nu i-ar aparține. Putin este determinat să restabilească zona Pactului de la Varșovia, iar mai departe se va vedea.
Adesea aud că „aceasta e o prostie, nu poate fi chiar așa, nu e rațional, e o nebunie, nu există posibilități pentru așa ceva!” Exact la fel, nu demult, se spunea și despre Ucraina. Apoi și despre Moldova, iar acum auzim că autoritățile din Moldova și cele Ucraina și din SUA iau în considerare la modul serios amenințările la adresa Moldovei. Deja am văzut că Moldova a figurat în planurile actualei operațiuni militare, dar deocamdată nu s-a reușit să se ajungă până acolo.
[…]
Strategia generală a Rusiei arată aproximativ astfel: rupem o parte din teritoriu, ulterior îi recunoaștem legitimitatea, iar la etapa următoare, în temeiul acestei recunoașteri de legitimitate, acaparăm altă bucată.
În logica acestei strategii, inițial înhățăm, să zicem, Ucraina de Est, recurgând la un fel de armistițiu. Acesta permite fixarea unui câștig și o „relansare”: businessul străin obține o justificare să revină în Rusia, iar în Ucraina, dimpotrivă, nimeni nu va investi în asemenea condiții. Astfel Rusiei i se creează condiții de înaintare în Ucraina.
Imediat se fac auzite voci în Europa că „în fond acesta a fost pământul lor, s-au împăcat, foarte bine”. Dar, dacă acesta e pământul „lor”, rusesc, și acolo se vorbește limba rusă, ce facem cu estul Estoniei? Putem răspunde că Estonia e membră NATO! Va lupta NATO pentru Estonia? Putin este absolut convins că dacă, la momentul potrivit, va pune la încercare articolul 5 din Acordul Nord-Atlantic, NATO se va prăbuși. Din simplu motiv că „ei știu că au luat ceea ce „nu le aparține”, iar dacă nu le aparține, la o amenințare mai serioasă se vor speria și nu se vor opune”.
[…]
E o descriere a strategiei lui Putin, iar Putin nu conduce lumea – el va lua atât cât i se va permite. Dar acest scenariu nu e imposibil. El nu conține nicio premisă de neconceput. Vorbesc de lucruri destul de realiste.
[…]
DOSSIER: În 2021, Kremlinul planifica să ocupe nu doar Ucraina, dar și Belarus, însă treptat
Centrul Dossier a cercetat strategia de integrare a Belarusului în cadrul Federației Ruse, care a fost elaborată de administrația prezidențială împreună cu serviciile speciale rusești, SVR, FSB, GRU, și Statul Major al Forțelor Armate.
Kremlinul își propunea să adapteze legislația belarusă la cea rusă, să dirijeze politica externă a republicii în interesul Rusiei, să-și sporească prezența militară pe teritoriul Belarusului, să obțină superioritatea limbii ruse asupra celei belaruse și să le acorde belarușilor cetățenia rusă. Aceste obiective urmau să fie atinse în decursul a nouă ani, către 2030.
[…]
Un rol-cheie în planurile Kremlinului îl joacă Uniunea statală – anume prin aceasta Rusia planifică să-și întărească forțele în Belarus. De exemplu, până la sfârșitul anului 2022, administrația prezidențială avea sarcina să convingă conducerea belarusă despre necesitatea lucrului asupra proiectului Uniunii statale.
„Uniunea statală este o amenințare la adresa poporului și a suveranității belaruse. Nu este o uniune bazată pe principiul egalității, este calea care duce la acapararea Belarusului de către Rusia. În cadrul Uniunii statale cu Rusia, Belarusul își va pierde suveranitatea și va deveni un figurant pasiv. În prezent, Uniunea statală este ca un paravan în spatele căruia Rusia își instalează controlul asupra Belarusului”, consideră Svetlana Tihanovskaia.
Documentul elaborat de administrația prezidenția confirmă acest lucru. Obiectivele Uniunii statale convenite de Putin cu Lukașenko reprezintă o parte din sarcinile stabilite de administrația prezidențială.
Pe lângă armonizarea relațiilor comercial-economice, Rusia planifică să obțină până în 2030 controlul asupra sectorului militar-politic al Belarusului. Sarcinile serviciilor secrete rusești prevăd limitarea influenței „forțelor naționaliste și pro-occidentale”, revizuirea Constituției belaruse ținând cont de interesele Federației Ruse, fortificarea sentimentelor proruse în cercul elitelor politice și militare și în rândul populației.
[…]
Potrivit „Obiectivelor strategice”, administrația prezidențială urmează să controleze spațiul informațional al Belarusului până la sfârșitul deceniului. Acest lucru va fi realizat prin majorarea numărului de instituții mass-media ruse în Belarus și amplificarea influenței informaționale asupra populației. În cercurile elitelor politice și militare, Kremlinul intenționează să infiltreze „grupuri de influență pro-ruse”. De asemenea, Rusia intenționează să simplifice procedura de eliberare a pașapoartelor rusești cetățenilor belaruși „cu scopul creării unei pături de ruși interesați de integrare și a unor comunități de afaceri interesate de piața rusă”, se spune în document.
„Pașaportizarea” este una dintre metodele preferate de amestec al Kremlinului în politica țărilor străine. „Au folosit această metodă în Abhazia, Osetia de Sud și estul Ucrainei. Oferă pașapoarte rusești populației locale pentru a-și extinde influența. Aceasta le dă motiv de amestec și de apărare a drepturilor cetățenilor lor. În caz de necesitate pot folosi drepturile concetățenilor lor în calitate de justificare pentru intervenție în forță”, a explicat expertul Andrei Egorov.
Un instrument al strategilor ruși va fi inclusiv educația. Către 2030, Rusia intenționează să deschidă în Belarus un centru pentru susținerea examenului de stat. Pe lângă aceasta, Kremlinul urmează să deschidă noi centre de știință și cultură în Moghilev, Grodno și Vitebsk. Cel mai probabil vor fi filiale ale Rossontrudnicestvo, care adesea servesc drept acoperire pentru spioni și „agenți de influență”ruși .
[…]
Pe lângă obiective, în document sunt descrise și riscurile la adresa planurilor rusești în Belarus. Astfel, administrația prezidențială se teme de apropierea autorităților belaruse de NATO, și de unele state membre ale Alianței; de influența politicienilor cu viziuni naționaliste și prooccidentale asupra lui Lukașenko; de substituirea vaccinurilor rusești împotriva coronavirusului cu cele americane și europene, precum și de refuzul de predare în limba rusă în școli.
[…]
Sursa investigației Dossier este convinsă că documentul „Obiectivele strategice ale Federației Ruse pe direcția belarusă” este veridic și trebuie tratat cu seriozitate: „Este vorba de crearea „Rusiei mari” – un stat unional cu Ucraina și Belarus”. Putin, la rândul său, niciodată nu a ascuns ideea „Rusiei mari”.
Această opinie este susținută și de ambasadorul SUA la OSCE, Michael Carpenter. „Scopurile Rusiei în raport cu Belarus sunt aceleași ca și față de Ucraina, doar că în cazul Belarusului Rusia se bazează pe constrângere, nu pe război”, a explicat el pentru Yahoo News.
În prezent, toți experții împărtășesc opinia că din cauza complicității la invazia Kremlinului în Ucraina, Lukașenko și-a pierdut rămășițele independenței. Situația i-a fost agravată de faptul că a distrus toate mediile proeuropene și cele care militau pentru independență din structurile de securitate. Acum, recurgând la represiuni, Lukașenko este nevoit să se bazeze pe forțele care împărtășesc ideologia prorusă. În consecință, îi este tot mai greu să mențină echilibrul dintre suveranitate și colaborarea cu Kremlinul.
[…]
