Statul rus își păcălește cetățenii să se înroleze, apoi îi transformă în carne de tun

Membri voluntari ai grupului ucrainean de recuperare „Platforma” lucrează la identificarea rămășițelor unor soldați ruși uciși în luptă pe linia frontului din Donbas, Ucraina, 21 octombrie 2025
© EPA/MARIA SENOVILLA   |   Membri voluntari ai grupului ucrainean de recuperare „Platforma” lucrează la identificarea rămășițelor unor soldați ruși uciși în luptă pe linia frontului din Donbas, Ucraina, 21 octombrie 2025

Regiunile sărace ale Rusiei duc greul războiului, iar în unele cazuri peste 10% din totalul deceselor s-au înregistrat pe front, scrie presa independentă rusă. Aceasta arată și cum sunt bărbații păcăliți să se înroleze, ca să ajungă apoi carne de tun sau victime ale propriilor comandanți. În spatele frontului, pierderile sunt în zona industrială – capacitatea de rafinare a Rusiei a scăzut cu mai mult de un sfert.

THE INSIDER: De ce atacurile asupra rafinăriilor sunt mai eficiente decât sancțiunile și cum poate rămâne Rusia fără propria motorină

Noul val de atacuri ale Forțelor Armate Ucrainene a atins cele mai mari rafinării rusești, care procesau mai mult de jumătate din totalul produselor petroliere din țară. Deficitul de carburanți va crește pe măsură ce rezervele acumulate în timpul pauzei se vor epuiza, iar acest lucru va afecta transportul de mărfuri și comerțul cu amănuntul. Mai cu seamă în timpul iernii ar putea apărea problema lipsei de motorină, deși cu o lună și jumătate în urmă Rusia anunța surplusuri, semnând chiar un acord de livrare cu SUA. Acum este clar că afacerea nu a adus beneficii niciuneia dintre părți, niciun petrolier cu motorină nu a ajuns la țărmul american și acordul va rămâne în istorie mai degrabă ca un proiect de PR trecător și nereușit al președintelui american. SUA nu au primit niciun petrolier cu motorină rusească: companiile locale, spre deosebire de Trump, nu sunt pregătite să facă comerț cu Rusia. Nu s-a reușit vânzarea motorinei în cauză nici în Brazilia, fiind prea scumpă și mai simplu de cumpărat mai ieftin de la vecini. Aceasta nu înseamnă că există surplus de motorină pe piața mondială. […] Guvernul rus a prelungit interdicția de export a motorinei până la 31 ianuarie, cu excepția unor livrări speciale pe piața internațională. Dacă există suficientă motorină, de ce Moscova menține interdicția? Dacă nu e suficientă, ce a vrut să obțină Washingtonul ridicând sancțiunile? Răspunsul la ambele întrebări trebuie căutat la rafinăriile rusești.

Minus un sfert. Este greu de estimat câtă motorină produce Rusia în prezent: un ordin de la sfârșitul lunii septembrie a secretizat ultimele date publice privind volumele de prelucrare și producție în rafinării, precum și volumele tranzacțiilor cu motorină și benzină. […] În martie 2026, s-au produs aproximativ 7,5 milioane de tone, sau circa 240 de mii de tone pe zi. Au urmat două luni consecutive de scădere: în aprilie, producția a scăzut cu un milion de tone, iar în mai cu încă 600 de mii de tone. La începutul toamnei, s-a menținut la un nivel de 175 de mii de tone pe zi, care s-a redus la aproximativ 160 de mii în prima jumătate a lunii octombrie, însă la sfârșitul lunii (după deschiderea unor cote de export) din nou s-a apropiat de 180 de mii de tone. Este o cifră cu aproximativ un sfert mai mică decât nivelul din luna martie. Acest lucru este confirmat indirect de Rosstat: prelucrarea de produse petroliere și cocs în luna septembrie s-a redus cu 17% față de anul trecut, iar în primele nouă luni – cu 11%. Aproximativ jumătate din volumul de motorină rusească este produs de șase rafinării, dintre care patru au fost atacate în luna noiembrie: cea din Omsk ardea pe 11 noiembrie, dar nu a anunțat că se va închide pentru reparații, „Kinef” – pe 9 noiembrie, Rafinăria din Volgograd – pe 13 noiembrie (aceasta și-a sistat activitatea deja pentru a patra oară), NORSI din Kstovo ardea pe 1 noiembrie. „Permnefteorgsintez”, atacată ultima dată pe 25 septembrie, tocmai trebuia să încheie reparația după atacul din august, „Taneko” din Tatarstan încă nu a fost atinsă, însă în luna noiembrie a fost atacată rafinăria din apropiere „Nijnekamskneftechim”. Încă din septembrie, trei dintre acestea s-au oprit sau și-au redus producția după atacuri cu drone. […]

Militarii au făcut cea ce nu au reușit sancțiunile. Până nu demult, Rusia a fost unul dintre marii exportatori de motorină: în 2025, a livrat pe piața globală aproximativ 40 de milioane de tone – aproximativ 10% din totalul volumelor tranzacționate. […] În ceea ce privește sancțiunile, embargoul impus de UE în 2023 și plafonarea prețurilor nu au dus la excluderea motorinei rusești de pe piața mondială, ci au redirecționat-o către Turcia, Brazilia și alte țări. Volumele livrate în acest an au fost reduse din cauza dronelor și a interdicției la exporturi impusă chiar de Moscova, mai puțin de sancțiunile americane, de aceea relaxarea lor nu a majorat oferta. […]

REPOST: „Arhiva dezamăgirilor”

Antropologii au examinat mii de petiții ale militarilor ruși. Ei au constatat că războiul rus face uz de două limbi. Una oficială – a președintelui, Ministerului Apărării, a televiziunii, cu expresii precum „eroi”, „datorie”, „apărarea Patriei” și „lupta cu nazismul”. Dar există și un alt limbaj, care nu e pentru televizor și paradă, cu expresii precum „reducere la zero” (eliminare), „rasținkovka”, „carne de tun”. Acest limbaj a fost studiat de antropologi, examinând câteva mii de scrisori pe care militarii ruși și rudele lor le-au trimis ombudsmanului Tatiana Moskalkova. Datoriile, sărăcia, lipsa de perspective îi fac pe oameni să semneze contracte ce le promit câștiguri și un serviciu de onoare dedicat țării. Semnatarului i se promite inițial un post de șofer, de infirmier sau operator de drone; într-un final, însă, va fi trimis în unitățile de asalt. Termenul de un an, promis în contract, va deveni nendefinit după semnare, concediul depinde de comandant, asistența medicală nu este garantată. Concluzia scurtă a acestor scrisori e simplă: patria i-a trădat.

Una dintre principalele teme din scrisori o reprezintă transformarea oamenilor, pe care comandanții îi trimit în misiuni practic fără nicio șansă de izbândă, în „carne de tun”. Altă expresie, „reducere la zero/eliminare”, se referă la execuția tovarășilor de arme: prin împușcare, trimitere într-o misiune sinucigașă sau maltratare până la deces. În scrisori sunt descrise gropile reci, fără apă și mâncare, grenadele cu inelul tras, legate cu scoci de o persoană. Violența nu mai e doar o formă de pedeapsă, ci și o metodă de obținere a supunerii și estorcare de bani. La semnarea contractului, militarii înrolați primesc o sumă mare de bani, însă, odată ajunși în unitate, banii devin prada comandanților. Ei cer plată pentru o poziție mai în siguranță, pentru tratament sau concediu. În plângeri sunt descrise cazuri când militarilor li se iau cardurile bancare, iar pinurile sunt obținute prin tortură și amenințări. Scrisorile relevă și cazurile de „jefuire a morților”: de la cei decedați sunt luate telefoanele, care apoi sunt deblocate și astfel se obține acces la aplicațiile bancare. Pe front, oamenii capătă porecle precum Killer, Bandit, Chiorul, ascunzându-li-se identitatea adevărată. Rudele militarilor încearcă să se plângă pe comandanții despre care aud doar după poreclă, fiind aproape imposibil să fie identificați și care le sunt competențele. În baza militară „Alușta”, o persoană vie are „statut activ”, mortul – „statut negativ”. Rudelor nu li se comunică despre soarta oamenilor, ci statutul obiectului în sistem.

Administrațiilor regionale și întreprinderilor li se cer un număr concret de noi recruți. Pentru a îndeplini planul, recrutorii îi caută pe cei care sunt mai ușor de convins, înșelat sau cumpărat: pe oamenii cu datorii, vicii sau venituri mici. În scrisorile către avocatul poporului pot fi găsite istorii despre bărbați cu dizabilități intelectuale grave, care nu înțeleg bine ce semnează, și recrutori care primesc remunerații chiar și pentru astfel de contracte. Multe plângeri sunt făcute de femei care încearcă să-i aducă acasă pe soții, fiii și tații mobilizați încă în 2022. Sunt adresări privind bărbați trecuți de 50 de ani, ținuți în armată chiar și după atingerea plafonului de vârstă. În una dintre scrisori, o fetiță de 15 ani roagă să-i fie apărat tatăl amenințat că va fi „eliminat” pentru că refuză să semneze contractul. Aceste rude nu militează neapărat împotriva războiului, dar cer ca statul să-și îndeplinească promisiunile. În unitățile militare s-a răspândit expresia „rasținkovka”, adică deschiderea sicriului de zinc sudat. Rudele cer desigilarea sicrielor și efectuarea testelor ADN, deoarece știu că pot primi din greșeală rămășițele altcuiva, nu ale apropiaților lor. […] Unul dintre autori scrie că ar prefera să rămână „divorțat de patrie”. Unii mobilizați îi invidiază pe cei care au plecat din țară în 2022. Scrisorile către avocatul poporului nu reprezintă un manifest sau gest de protest politic, ci o „arhivă a dezamăgirilor”, un probatoriu că încrederea în stat și în război se risipește nu prin vreo revelație politică sau compasiune față de Ucraina, ci prin experiența personală a cetățeanului înșelat de propriul stat.

AGENTS: Fiecare al optulea deces din Regiunea autonomă evreiască și fiecare al nouălea din Ciukotka au legătură cu războiul. În Moscova – doar fiecare al 85-lea, iar în Cecenia – al 21-lea

Informațiile obținute în urma spargerii bazei de date Rosstat au confirmat faptul că invazia în Ucraina a afectat mai puternic cele mai sărace și îndepărtate regiuni ale Rusiei, în comparație cu Moscova și Sankt-Petersburg. De asemenea, au arătat amploarea acestui impact: 12,8% dintre decesele locuitorilor din RAE și 11,3% dintre decesele din regiunea Ciukotka, înregistrate din ianuarie 2022, au legătură cu războiul din Ucraina. La Moscova și Sankt-Petersburg, acest indicator reprezintă doar 1,2% și, respectiv,  0,95%.  […] Cea mai mare rată a mortalității cauzată de război s-a înregistrat în EAO și Ciukotca. Din 2022, aceste regiuni au pierdut 3,2% și 1,8% dintre bărbații apți de muncă. De asemenea, o rată semnificativă de decese s-a înregistrat în Ținutul Transbaikal (9,8% din numărul de decese fiind cauzate de război, ceea ce reprezintă 2,1% dintre bărbații apți de muncă), în Tuva (9,7 %, respectiv - 1,5% bărbați) și Bureatia (6,9% dintre decese; 1,3% dintre bărbații apți de muncă). […] În cifre absolute, cel mai mare număr de decese legate de război s-a înregistrat în Ținutul Krasnodar, unde au fost înregistrate 10 159 de astfel de cazuri. În Bașkiria – 9 940 de cazuri, în regiunile Rostov – 9 424, Sverdlovsk – 9 052 și Celeabinsk – 8 895. […] În Cecenia, al cărei lider Ramzan Kadîrov demonsta o deosebită implicare la începutul războiului, rata deceselor e printre cele mai mici – 0,34%. În regiune au fost înregistrate 1567 de decese legate de război. Datele Rosstat conțin și informații privind decesele înregistrate de Rusia în regiunile anexate ale Ucrainei. În LNR, autoritățile ruse au înregistrat 4 588 de  morți în război, sau 5,4% din numărul total de decese. În DNR ai fost înregistrate 4 691 de cazuri (5% din total), în regiunile Zaporojie – 695 (2,1%) și Herson – 691 (3,2%). […] Rosstat, începând cu 2024, ascunde datele privind cauzele deceselor în Rusia, iar din vara anului 2025 a încetat să mai publice date privind situația demografică din țară.

Timp citire: 8 min