Donații
Veridica.md
La începutul lunii octombrie, declarații neoficiale are unor oficiali europeni indicau faptul că planul Poloniei de redresare ar urma sa fie aprobat de Comisia Europeană chiar în noiembrie, de îndată ce Varșovia va fi acceptat îndeplinirea anumitor obiective obligatorii din punct de vedere juridic, pentru reinstaurarea statului de drept. O săptămână mai târziu, Tribunalul constituțional polonez, prezidat de Julia Przyłębska, a anunțat că hotărârile cu privire la independența justiției pronunțate de cel mai important organism judiciar al UE, și anume Curtea de Justiție a Uniunii Europene, contravin Constituției poloneze. A fost pentru prima dată în istoria Uniunii când un lider al unui stat membru a pus la îndoială tratatele UE într-o curte constituțională. Astfel, la data de 7 octombrie a avut loc de facto un Polexit legislativ.
CSF: care-s faptele?
Să ne reamintim despre ce e vorba.
În martie anul acesta prim-ministrul Mateusz Morawiecki (cu sprijinul președintelui Andrzej Duda, al procurorului general Zbigniew Ziobro, al ministrului de externe Zbigniew Rau și al majorității parlamentare) a solicitat Curții Constituționale să verifice dacă interpretarea articolelor 1 și 19 din Tratatul UE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene contravine Constituției poloneze. De ce a făcut asta? Pentru că modificările privind sistemul judiciar introduse de partidul său, Lege și Justiție (PiS) sunt de multe ori în contradicție cu legislația europeană (și cu Constituția poloneza), iar judecătorii, cărora li s-au luat multe dintre instrumentele de care beneficiaseră înainte (ca de altfel și independența), aplică legile și normele europene atunci când își formulează deciziile.
Acest lucru se face în conformitate cu principiul supremației legii UE: când un judecător dintr-o țară UE, atunci când examinează un caz, constată existența unui conflict între o normă de drept național și o normă de drept comunitar, este obligat să nu ia în considerare norma dreptului național care este incompatibilă cu dreptul UE și să aplice norma compatibilă cu acesta din urmă. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dorind să susțină activitatea sistemului judiciar polonez (și nu numai), și-a dezvoltat în mod semnificativ jurisprudența privind independența sistemului judiciar începând cu 2018, pe baza plângerilor formulate împotriva guvernelor din statele membre UE și a unor întrebări preliminare ale instanțelor din România, Portugalia, Polonia, Irlanda, Țările de Jos și Malta.
De atunci, instanțele poloneze au invocat hotărârile CJUE, contestând elemente cheie ale schimbărilor în instanță impuse de coaliția de guvernământ.
În martie 2021, Curtea Administrativă Supremă a aplicat hotărârea CJUE și, la pronunțare, a omis prevederea legii modificate de PiS, care împiedica judecătorii să facă apel în instanță împotriva rezoluției noului Consiliu Național al Magistraturii. CJUE, ca răspuns la o întrebare adresată de Curtea Administrativă Supremă, a decis că este contrar legislației UE să priveze judecătorii de această posibilitate. Într-o altă hotărâre, emisă pe baza unui caz invocat de judecători din România, CJUE a decis că țările UE nu pot reduce standardele de protecție a independenței sistemului judiciar.
Ministrul Justiției, Zbigniew Ziobro, i-a îndepărtat pe judecătorul Adam Synakiewicz de la Tribunalul Districtual din Częstochowa și pe judecătoarea Marta Pilśnik de la Judecătoria Districtului Varșovia-Śródmieście pentru o lună. Amândoi au pus în aplicare hotărârile CJUE și ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Avocatul poporului, Marcin Wiącek, i-a reamintit ministrului, în scris, că legea privind sistemul instanțelor comune nu îi permite ministrului să îndepărteze temporar judecători de la adjudecarea deciziilor. (Ulterior, în înfățișarea sa în fața Tribunalului Constituțional, Wiącek a susținut că nu există contradicții între Constituție și interpretarea CJUE a articolelor 1 și 19 din Tratatul Uniunii Europene).
Prin urmare, guvernul polonez avea nevoie de o hotărâre a Tribunalului Constituțional pentru a le interzice judecătorilor aplicarea legislației europene cu prevalență față de noua lege poloneză. Hotărârea Tribunalului este menită să îi sperie pe judecători și să îi împiedice să utilizeze hotărârile CJUE pentru a răsturna modificările făcute în justiție după 2015 care sunt neconstituționale și incompatibile cu legislația UE și Convenția europeană a drepturilor omului. Judecătorii ar putea fi sancționați pentru nerespectarea deciziilor Tribunalului Constituțional polonez. Hotărârea poloneză va intra în vigoare numai după ce va fi publicată de guvern în Monitorul Oficial, ceea ce ar putea dura ceva timp.
Din punctul de vedere al legislației UE, Polonia, ca țară membră a UE, este încă obligată să respecte hotărârile CJUE și, dacă nu o face, una din părți, de exemplu Comisia Europeană, poate solicita CJUE penalități financiare. Așa cum a făcut în legătură cu nerespectarea de către Polonia a hotărârilor CJUE din iulie și a hotărârii privind Camera de disciplină; Comisia a solicitat amenzi de până la 1 milion de euro pe zi. CJUE nu s-a pronunțat încă în acest caz.
Experții în drept comunitar de la inițiativa The Good Lobby Profs consideră că atât Comisia, cât și Consiliul, vor încălca legislația UE dacă vor aproba planul de redresare polonez (pentru aproape 24 miliarde EUR subvenții și 34 miliarde EUR împrumuturi) în cazul în care Polonia nu aplică hotărârile CJUE și aceste recomandări. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constituțional polonez a generat îngrijorări legate de posibilitatea ca Polonia să părăsească UE, însă guvernul a negat că ar avea vreo asemenea intenție.
Un moment de vis...
La 10 octombrie, la trei zile după ce a fost anunțată hotărârea Tribunalului Constituțional, a avut loc o demonstrație sub sloganul „Rămânem în UE”, la care au participat politicieni din opoziție, cu însuși Donald Tusk în frunte, în Piața Castelului de la intrarea în centrul vechi al Varșoviei. Proteste au avut loc în peste 100 de orașe poloneze și doar la cel din Varșovia au participat zeci de mii de persoane.
Donald Tusk, alături de care au stat pe scenă fostul prim-ministru Leszek Miller și liderii partidelor de opoziție, a spus: „Sunt polonez, unul pe care acum șapte ani țările europene l-au ales la conducere, ca președinte al Consiliului European. M-au ales din respect pentru Polonia, m-au ales din respect pentru drumul nostru dificil și frumos către independență, către Europa. M-au ales din respect pentru voi și, prin urmare, nimeni nu ar trebui să se mire că m-am simțit obligat în acest punct critic, de cotitură, să trag un semnal de alarmă, alarmă provocată de deciziile pseudo-tribunalului, deciziile partidului de guvernământ, care, fără jenă, pe față, a decis să scoată Polonia din UE. Trag acest semnal de alarmă împreună cu voi.”
Wanda Traczyk-Stawska, o veterană de 94 de ani a Armatei Teritoriale (Armia Krajowa) și a revoltei de la Varșovia împotriva ocupației naziste germane din 1944, a vorbit la un eveniment: „Sunt un soldat care își amintește cum s-a vărsat sângele, cum au murit camarazii mei. Sunt aici să strig în numele lor. Nimeni nu ne va scoate vreodată din patria mea, care este Polonia, dar nici din Europa, pentru că Europa este mama mea (...) Aceasta este Europa noastră și nimeni nu ne va scoate din ea”. Tot ea a strigat la unul din naționaliștii care demonstrau în apropiere sub sloganul „Eu aleg Polonia”: „Taci din gură, băiat prost ce ești! Liniște!”.
Demonstrația de la Varșovia a fost, fără îndoială, un succes al Platformei Civice (PO) și al liderului său, Donald Tusk. În primul rând, pentru că au riscat organizând un astfel de eveniment, al cărui succes nu era nicidecum garantat – după protestele masive ale grevei femeilor din toamna anului 2020, entuziasmul social scăzuse; dar de data aceasta oamenii au ieșit din nou în grupuri mari. În al doilea rând, pentru că au demonstrat că Uniunea Europeană are un mare potențial de mobilizare socială și politică. În al treilea rând, pentru că au reușit să își țină manifestarea departe de simbolurile și interesele de partid: nu a fost niciun steag PO care să fluture în vânt, au vorbit doar politicienii „funcționali” ai Platformei Civice (Donald Tusk cu mandatul său de fost șef al Consiliului European, Rafał Trzaskowski în calitate de președinte al Varșoviei, Tomasz Grodzki în capacitatea sa de lider al Senatului), au fost prezenți și reprezentanți ai altor partide de opoziție, precum și activiști și organizații neguvernamentale. Într-un cuvânt, a fost o manifestare de vis a susținătorilor conceptului de opoziție unită (similar celui care a învins recent partidul de guvernământ din Republica Cehă la alegeri).
...și un duș rece
Oare polonezii consideră cu adevărat politica lui Jarosław Kaczyński și a partidului său de dreapta ca fiind dăunătoare și având ca finalitate auto-excluderea Poloniei din structurile Uniunii Europene? Sondajele efectuate după hotărârea Tribunalului Constituțional arată două lucruri: doar jumătate din cetățeni (49%) evaluează negativ acțiunile guvernului în conflictul cu Bruxellesul și se tem de retragerea Poloniei din UE (susținătorii opoziției consideră o astfel de perspectivă ca fiind realistă, în timp ce susținătorii PiS cred exact invers). Cealaltă jumătate (48%) nu se teme, dar nu știm de ce. Poate că oamenii din acest grup nu cred că asta își dorește cu adevărat coaliția de guvernământ sau - infectați de propaganda anti-UE a mass-mediei publice - cred că țara nu are nevoie de UE și nu sunt de acord cu valorile europene, de exemplu în ceea ce privește drepturile LGBT, și consideră că Polonia ar trebui să își urmeze propria cale, separat de ceilalți. Mai există și posibilitatea ca noi (polonezii) să considerăm prezența noastră în Uniunea Europeană atât de evidentă, încât mulți dintre noi nu sunt în măsură să ia în considerare în mod serios perspectiva unui Polexit.
Care sunt concluziile unor astfel de sondaje? În primul rând, oricât de înfricoșătoare ar fi posibilitatea ca PiS să dorească un Polexit, este puțin probabil să fie o armă politică miraculoasă pentru opoziție în viitorul apropiat. În al doilea rând, Jarosław Kaczyński are încă sentimentul că își poate face treaba fără a pierde sprijin - dacă alegerile ar avea loc în octombrie, peste 33% dintre polonezi ar vota pentru PiS (alte sondaje arată că o mare parte a electoratului PiS apreciază latura conflictuală a guvernului în lupta sa cu Bruxelles). Sunt interesante și comentariile analiștilor politici care văd în acțiunile PiS un joc calculat în care Jarosław Kaczyński dorește ca disputa cu UE să continue. Până când?
Cel mai probabil, Kaczyński vrea să supraviețuiască până când vor avea loc schimbări politice în Europa. Dacă s-ar produce o schimbare fundamentală în Franța – cum ar fi o președinție a Marinei Le Pen – din acel moment Uniunea ar fi cu totul alta. Va fi o Europă în care Kaczyński va dori să aibă un loc doar pentru el. Până atunci, trebuie să aștepte și să se zbată puțin. Vom vedea cât de nebunesc poate deveni acest joc.
