Puține fenomene culturale au reușit să apropie Estul și Vestul într-un mod atât de unic precum sărbătoarea July Morning din Bulgaria – o tradiție care a prins rădăcini după ce piesa omonimă a celor de la Uriah Heep a „trecut” de Cortina de Fier.
În fiecare an, pe 1 iulie, oamenii se strâng în număr mare, de obicei pe litoralul Mării Negre și pe malul Dunării, pentru a vedea împreună răsăritul soarelui. Evenimentul a devenit o tradiție atât de răspândită, încât mulți au uitat complet de originile sale contraculturale și de faptul că întreaga mișcare este, de fapt, un produs pur local, născut la mijlocul anilor '80. O tradiție inspirată în egală măsură de rockul anilor '70, cât și de curiozitatea cu care societatea bulgară privea spre Occident în timpul regimului comunist opresiv.
Împreună de la primele raze ale dimineții
“There I was on a July morning
Looking for love
And with the strength of a new day dawning
And the beautiful sun
And at the sound of the first bird singing
I was leaving for home
With the storm and the night behind me
And a road of my own…”
În 1971, Uriah Heep – pe atunci o trupă de referință pe scena hard rock britanică, aflată în pragul marii afirmări comerciale – își lansa cel de-al treilea album, „Look at Yourself”. Acesta conținea și o piesă de 10 minute intitulată „July Morning”. Scrisă de Ken Hensley (clape) și de solistul de la acea vreme, David Byron (amândoi trecuți în neființă), piesa epică a devenit rapid un moment de referință în concertele trupei. Totuși, mult timp a rămas mai degrabă o piesă de suflet a fanilor decât un hit de top. July Morning a fost lansată ca single doar în Japonia și Venezuela, unde a avut un succes modest.
În schimb, în următorii ani, melodia a devenit extrem de populară în rândul tinerilor sovietici care luau contact cu muzica rock occidentală prin intermediul unei piețe negre unde găseau mai ales copii trase de pe viniluri originale aduse în țară de marinari, diplomați, studenți, șoferi de cursă lungă și turiști. Trupe precum Pink Floyd, Uriah Heep, Deep Purple sau Scorpions au devenit simboluri ale răzvrătirii și în Bulgaria, unele piese ajungând cunoscute aici abia după ani buni de la lansare – un efect direct al decalajelor în accesul la informație care au marcat țările din blocul estic.
Sunetul rock de la sfârșitul anilor '60 și începutul anilor '70 a devenit o adevărată obsesie pentru tinerii bulgari ai anilor '80. Acest fenomen al „satisfacției amânate” a continuat să aibă ecou de-a lungul generațiilor: tot în anii '80 au apărut timid mișcări punk, estetica new wave a intrat pe scenă la sfârșitul acelui deceniu și a continuat să fie explorată până la începutul anilor '90, hip-hop-ul a prins contur abia pe la jumătatea anilor '90, iar grunge-ul și rockul alternativ s-au impus și ele la câțiva ani după ce făcuseră furori în topurile din Vest.
O subcultură a „protestului tăcut”
„Primele mele experiențe cu ‘July Morning’ au fost în 1988 și 1989. Era o atmosferă ireală, atât de sălbatică, încât îți dădea un fior de pericol”, îmi spune poetul Raicio Angelov. „Puterea nu vedea cu ochi buni faptul că oamenii făceau ceva ce nu era organizat și controlat de ea. Însă eram în plină epocă Glasnost și Perestroika – spiritul vremurilor făcea ca autoritățile să mai treacă cu vederea astfel de lucruri, nu mai erau atât de severe. Miliția dădea târcoale, dar nu intervenea.”
Angelov s-a născut în 1974 la Sofia și a aflat că pe litoral se întâmplă ceva fascinant de la prietenii din parcul Crystal (rămas și azi un loc popular de întâlnire) și de la cafeneaua cu același nume, unde se adunau mulți tineri de vârsta lui. „Acolo veneau mulți hippioți, eu însumi eram unul dintre ei – aveam părul lung și, culmea, nu mai era nimeni prin preajmă care să te ia pe sus ca să te tundă cu forța”.
A făcut autostopul până la Varna. „Îmi aduc aminte că s-a cântat și s-a dansat non-stop, toată noaptea. Erau câte 20-30 de oameni care cântau la chitare acustice pe plajă, lângă farul din Varna. Se trăia pe principiul „make love, not war”, iar eu nu făceam excepție. Unii erau doar în trecere, alții erau cufundați în meditație, iar unii pur și simplu dormeau în toată acea cacofonie. Era exact în spiritul acelui ‘dans al maimuței’ care este viața, ca să-l citez pe Jack Kerouac”, a adăugat Angelov pentru Veridica.
Există mai multe legende privind prima comemorare July Morning: unele povești vorbesc de anul 1984, altele vorbesc despre 1985 sau 1986, însă toate au ca punct de pornire orașul Varna. Fiind cel mai mare oraș de la Marea Neagră, Varna profita din plin de înregistrările piratate aduse de studenții străini și de echipajele vapoarelor, iar muzica se răspândea rapid prin canale neoficiale.
Poetul și antropologul Robert Levy, care s-a numărat printre pionierii mișcării July Morning, a realizat, în 2013, chiar și o cercetare academică pe această temă. El descrie fenomenul drept „un protest tăcut împotriva comunismului” și plasează începutul acestuia în 1985, când la eveniment au participat doar câțiva prieteni apropiați. Grupurile mai mari s-au auto-organizat în 1986, imediat după ce au participat la un festival de jazz din micul oraș Sopot, de unde au plecat direct spre Varna. În studiul său, Levy subliniază că primii inițiatori ai tradiției de la Varna nu erau neapărat rockeri, ci și fani ai jazzului, artiști și oameni pasionați de lectură, care știau că există o altă lume dincolo de tiparele impuse de regim.
Uriah Heep a concertat în Bulgaria pentru prima dată în 1988, fiind printre primele mari nume ale rockului occidental care au inclus țara în turneele lor. Printr-o întorsătură bizară, show-ul a avut loc în orașul Gabrovo, nu în capitala Sofia. Acest moment a propulsat probabil și mai mult fenomenul July Morning, care a început să strângă tot mai mulți oameni după 1989. Conform datelor strânse de Levy, fenomenul a luat rapid proporții: la unele dintre acele prime adunări de pe plajele din Varna veneau și până la 3.000 de oameni.
Big in Japan Bulgaria
Între timp, această tradiție a menținut vie cota de popularitate a trupei Uriah Heep și a întregii generații rock în Bulgaria, la mult timp după ce succesul lor comercial apusese în Occident. Zece ani mai târziu, în 1998, formația a susținut două concerte consecutive în capitală, într-o perioadă în care publicul era încă însetat de rock occidental. De-a lungul anilor, trupa a revenit de nenumărate ori, în diferite formule.
Această fascinație a trecut dincolo de granițele muzicii: John Lawton, solistul trupei între 1976 și 1979 (care s-a stins din viață în 2021), a filmat o serie de documentare de călătorie despre Bulgaria și, într-o notă și mai inedită, a debutat ca actor în filmul bulgăresc „Love.net” în 2010. De asemenea, el a urcat pe scenă la numeroase ediții July Morning, deși nu făcea parte din componența trupei la momentul în care piesa a fost compusă.
Membrii Uriah Heep continuă să viziteze Bulgaria cu regularitate: au concertat acolo în 2018, în cadrul turneului aniversar de 50 de ani, au revenit în 2022 și au din nou programat un show în luna noiembrie a acestui an.
„Un fel de Crăciun al excentricilor”
Popularitatea uriașă de care s-a bucurat această tradiție în ultima vreme a transformat-o într-un produs comercial. Astăzi, evenimentul este marcat prin evenimente culturale și spectacole de divertisment în toată țara, nu doar pe litoral, pierzându-și în mare măsură legătura cu originile sale rock, hippie sau anti-comuniste. S-a ajuns în punctul în care activiștii de mediu încearcă să tragă un semnal de alarmă privind gunoaiele lăsate pe plajă de petrecăreții care se adună pentru a vedea răsăritul pe 1 iulie.
„Pe vremuri, petrecerea ținea câte două-trei zile. După aceea, plecam cu toții în alte locuri de pe litoral, luând Soarele cu noi. Era ca un fel de Crăciun al excentricilor. Doar că vara”, își amintește Angelov. Și ce face el pe 1 iulie? Anul acesta, a ales ceva mult mai liniștit: chiar în acea zi a programat prima întâlnire a unui club de lectură pe care îl înființează în cadrul librăriei unde lucrează în prezent. O dovadă vie că spiritul July Morning nu se rezumă doar la muzica rock.
