Donații
Veridica.md
Un scandal legat de hărțuirea sexuală a zeci de studente de la Jurnalism a readus în atenție acest fenomen, încă răspândit în România, inclusiv în instituții de învățământ. Problema pare însă să preocupe prea puțin societatea românească sau autoritățile care ar trebui să o prevină și să o sancționeze. Psihologii spun că hărțuirea este legată de raporturile de putere dintr-o societate conservatoare, dominată de bărbați.
La Jurnalism se discută despre hărțuirea sexuală a studenților doar off the record
Pe 26 ianuarie, RISE Project publica o investigație amplă legată de hărțuirea sexuală a unor studente de către unul dintre profesorii Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) din cadrul Universității București, Horea Bădău. Potrivit RISE, Bădău contacta studente în privat, le suna noaptea și le invita în oraș, acasă sau în Vamă.
La doar câteva zile după apariția articolului, pe 1 februarie, studenții au fost invitați să participe la un un „dialog deschis”, desfășurat la Rectoratul Universității din București (UB), pe tema hărțuirii sexuale în mediu academic. Au fost prezenți profesori de la Jurnalism, angajați ai UB, dar și studenți și absolvenți.
Dialogul deschis a început însă printr-un anunț făcut de Bogdan Oprea, director al departamentului de jurnalism din FJSC și purtător de cuvânt al UB: discuțiile cu viitorii jurnaliști aveau să fie „on deep background”: niciunul dintre cei aflați în sală nu avea acceptul de a cita vreun vorbitor sau, măcar, o informație aflată în cursul „dialogului deschis”. Oprea a explicat că s-a luat această decizie de dragul victimelor: nu se înregistrează nimic, ca toată lumea să se simtă confortabil să vorbească.
S-au discutat măsuri și demersuri viitoare. S-au dat și informații utile, cum ar fi existența unui birou de incluziune, echitate și egalitate de șanse sau a unui plan de egalitate de gen.
Apoi s-a aflat că cineva din sală înregistra. Iar persoana care a trecut peste precizarea de la început a fost avertizată: ori oprește înregistrarea, ori se oprește discuția. Până atunci însă, vorbiseră doar angajați ai Universității. Nu luase cuvântul nimeni din sală, studenți sau victime, care ar fi avut nevoie să se simtă confortabil să vorbească. În cazul ăsta se pune întrebarea – de ce simțeau nevoia tocmai angajații Universității să fie protejați? Și până la urmă, în condițiile în care scandalul era deja public, de ce studenților de la jurnalism – care ar trebui ca, în cariera lor, să se zbată pentru a afla și publica informații și să se lupte pentru transparența instituțională – li s-a cerut să nu menționeze nici măcar informațiile care urmau să apară în cursul discuțiilor? Ce spune această secretomanie, exact în locul în care nu ar avea ce să caute, despre modul cum este privită/tratată hărțuirea sexuală în România?
Cazul Bădău era cunoscut la Jurnalism, dar s-a reacționat doar după ce a apărut în presă
Raportul de putere dintre profesori și studenți e mare. Și e și una dintre cauzele principale pentru care studenții nu apelează la cadrele didactice atunci când au o problemă. Cu atât mai mult atunci când problema studentului e că un alt profesor îl hărțuiește sexual. Niciun cod de etică și deontologie nu poate să stabilească relații de încredere între oameni.
După publicarea investigației Rise Project care-l vizează pe profesorul Horea Bădău, reacțiile au venit, în mare parte, în mediul online. Mai multe persoane susțin că „toată lumea știa” de practicile acestuia. De ani de zile.
Câțiva profesori de la FJSC au ieșit public cu mesaje pentru studenți. Au povestit cum au auzit de caz, dar nu au avut suficiente informații sau nu au crezut că situația era atât de gravă. Le-au arătat empatie și i-au încurajat să vorbească cu ei pe viitor.
„Ce am citit în acel articol a depășit cu mult orice lucru pe care l-am auzit și mi-l reprezentam. Am stat câteva ore să citesc un articol de 49 de minute. Absolut halucinant”, a scris unul dintre profesori pe Facebook. „(...) Vreau să mă pot concentra pe a face proiecte, pe a organiza picnicuri cu studenți, pe a-i sprijini să plece în mobilități, nu să citesc cu durere articole precum cel de la RISE. Dar, pentru moment, este o realitate and we can do better, cu empatie și încredere că există oameni buni care încearcă să facă cât pot de mult, indiferent dacă cred sau nu în reușita lor, pur și simplu pentru că așa trebuie.”
În acest timp, Asociația Studenților de la Comunicare (ASC), a luat o poziție și a prezentat demersuri pe care le are în plan ca acest tip de comportament să aibă zero toleranță. Mai mult, i-a cerut Comisiei de Etică să ia măsuri, printr-o sesizare pe care au semnat-o peste 200 de studenți.
Tot ASC a deschis un formular pentru reclamații studențești. Au fost depuse zece doar în primele două zile.
Pe 29 ianuarie 2024, a venit și Facultatea de Jurnalism cu un „punct de vedere aprobat în consiliu”. În mare, precizează că Universitatea din București are toleranță zero pentru abuzuri, că a fost sesizată Comisia de Etică, dar și că toți membrii UB (de la studenți și profesori până la personal administrativ) sunt obligați să respecte niște reguli de conduită.
Sunt apoi enumerate câteva lucruri pe care le face Universitatea ca să asigure un mediu sigur pentru toată lumea. Printre ele se numără și demersuri care, promovate, ar putea fi fundamentale, precum existența unui Birou de Incluziune, Echitate și Egalitate de Șanse, care se ocupă de intervenție și sprijin în cazuri de hărțuire sau abuz, dar și existența unor servicii de consiliere prin Departamentul de Consiliere și Orientare în Carieră.
Pe 2 februarie 2024, Horea Bădău a fost suspendat din poziția de membru al Centrului de Acțiune, Resurse, Formare pentru Integritate Academică (CARFIA). Adunarea Generală a CARFIA s-a întrunit după ce jurnalistul Cristian Lupșa, co-autor al investigației din RISE Project, a întrebat ce se va întâmpla cu rolul profesorului acolo.
Trei săptămâni mai târziu, pe 20 februarie, Horea Bădău a fost suspendat și de Université de Lorraine din Franța, o altă instituție la care predă. Decizia a venit după ce investigația RISE a stârnit îngrijorare printre studenții de acolo. Ei au fost și ce care au trimis un mail conducerii.
Bădău a fost suspendat până la 20 mai 2024. Președinta universității i-a înmânat personal decizia. Aceasta a precizat într-un mail trimis către studenți că nu are încă dovezi că profesorul ar fi profitat de poziția lui de putere și în Franța.
Până la această oră* nu există vreo informație publică cu privire la eventuale concluzii sau recomandări ale Comisiei de Etică a Universității din București. Nici Universitatea din București, nici Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării nu au anunțat vreo măsură cu privire la cadrul universitar, care în prezent se află într-un concediu fără plată. Horia Bădău figurează în continuare ca lector universitar pe pagina de internet a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
„Vor să mă distrugă, este o execuție”: Horea Bădău susține că are dovezi în favoarea lui. Între timp, crește și numărul studentelor care îl acuză de hărțuire
În primele zile de la publicarea investigației RISE, profesorul Horea Bădău a reacționat și el. S-a folosit de mai multe metode: postări pe grupul de Facebook al facultății, comentarii și chiar mesaje în privat către mai mulți studenți.
„Mi-a fost retras dreptul de a posta în Grupul FJSC. Nu mai am drept să postez nimic în grup, nici postări, nici comentarii”, e ceea ce le-a scris mai multor studenți înainte să-i redirecționeze pe o nouă pagină de Facebook, unde și-a postat punctul de vedere.
„Articolul este o telenovelă începând de la titlu până la sfârșit, o însăilare de povești, fantasme, fantezii interpretate de cei de la Rise Project într-un stil tendențios și răuvoitor pentru a construi o falsă realitate acuzatoare, cu intenția clară de a-mi face rău”, a scris acesta în postare.
Întrebat de mai mulți studenți cum justifică înregistrările audio din investigație, în care i se aude vocea, Bădău a revenit cu o postare. „Când am citit articolul, nu am luat nimic în seamă, niște povești, minciuni, cu rea-voință. Apoi am ascultat înregistrările și m-am cutremurat de cât de mult se manipulează”, a scris acesta.
A continuat prin a se adresa direct victimelor din articol: „Deci la Andreea nu știi dacă să râzi sau să plângi.” În final, a susținut că materialele audio nu ar fi reale: „Se aude clar că, în ciuda eforturilor celor de la Rise de a realiza un montaj compromițător, ceea ce îi ofer (n.r. – uneia dintre victime) este doar prietenia mea și se vede clar că ea a insistat pentru asta”, a spus acesta despre una dintre înregistrări.
Horea Bădău a precizat, pe aceeași pagină de Facebook, că va publica „toate numele și toate dovezile” pe un site pe care îl construiește: „Și veți afla adevărul. Care apoi va fi pecetluit în instanță.” Recent, a venit cu o explicație care s-au propagat, de-a lungul anilor, în facultate. A susținut că motivul pentru care a fost bănuit că ar hărțui studente ar fi chiar un fost student de-ai lui de la Universitatea Hyperion: Valentin Petcu, un blogger cunoscut și după numele de Zoso.
„L-am dat afară de câteva ori de la seminare pentru că făcea mereu scandal și își deranja colegii. Apoi, a venit să-l angajez la apropo.ro și a refuzat. De atunci a început să mă atace, a scris pe blogul lui inclusiv că am omorât în bătaie cu picioarele un copil în burta unei studente. De pe blogul lui au pornit toate zvonurile.”
Veridica l-a contactat pe Horea Bădău cu trei întrebări în care i s-a cerut un punct de vedere privind înregistrările audio din anchetă, o elaborare despre dovezile pe care susține că le are în favoarea sa și modalități prin care ar fi văzut soluționarea acestei probeleme de către UB, în cazul în care nu ar fi fost el implicat și acuzat.
După ce, inițial, a spus că presa nu-i dă punctul de vedere integral sau i-l distorsionează, Bădău a trimis un mesaj lung, de nouă pagini, în care a reluat acuzațiile făcute anterior, că ar fi victima unei înscenări în spatele căreia s-ar afla bloggerul Zoso.
Bloggerul ar fi fost cel care a lansat primele zvonuri, în 2008, pe vremea când Bădău era asistent universitar. Profesorul susține că s-a întâmplat în urma unei campanii lansate de el pe tema banilor câștigați de bloggeri din „conținut furat din ziare online”.
În documentul de nouă pagini elabora, cu print screen-uri și link-uri, motivele pentru care acuzațiile ar fi false. Susține că ancheta Rise a apărut ca să-i fie compromisă imaginea: „Eu sunt nevinovat”, a încheiat acesta textul trimis la Veridica.
Între timp, Scena 9 a publicat o nouă serie de mărturii ale unor studente care susțin că ar fi fost hărțuite de Horea Bădău. 12 studente, care li se adaugă celor 14 care au vorbit pentru RISE.
Hărțuirea sexuală e recurentă în instituțiile de învățământ
Cazul de la Jurnalism nu reprezintă o excepție. Învățământul românesc a mai fost marcat de scandaluri de hărțuire sexuală. Multe au început să iasă la iveală în spațiul public și în presă după 2017, când mișcarea #MeToo a început să prindă avânt în afara României. Știrile venite de acolo le-au făcut și pe unele românce să prindă curaj.
„Când ajungeam la el acasă, domnul profesor ne îmbrățișa foarte strâns pe toate, lipindu-se de noi. Cât durau meditațiile, își freca piciorul de picioarele mele, până la coapse, îmi masa umerii mie și colegelor mele. Când greșeam, îi spunea băiatului din grupă că are voie să ne dea sutienul jos și, dacă mai greșim o dată, va avea voie să ne pună mâna pe sâni”, e ceea ce a povestit, în 2017, o fostă elevă a Colegiului „Mihai Viteazul” din București despre un profesor. I s-au alăturat și alte femei care l-au avut la clasă sau la meditații. Adevărul a încercat atunci, fără succes, să obțină o reacție de la bărbat și de la instituție.
ONG-ul Girl Up Romania a organizat în 2022 un protest cu sloganul „Împreună înlăturăm abuzul din școli”, după ce a primit mai multe povești de la eleve și studente despre cazuri de abuz sexual. Unele dintre ele veneau de la fete care urmau licee sau facultăți vocaționale.
„Un profesor de la UNARTE a venit în spatele meu, s-a lipit de mine, și-a ridicat mâinile pe lângă mine atingându-mă pe umeri, timp în care avea o erecție și se freca de mine”, e una dintre mărturii.
În 2022, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografie (UNATC) din București se afla în mijlocul aceleiași situații, când abuzurile profesorilor Șerban Puiu și Felix Alexa au început să iasă în spațiul public. UNATC a procedat în aceeași notă ca UB: discuții, promisiuni și demersuri lipsite de substanță.
Cei doi sunt încă la catedră. Mai mult, montează în continuare în teatrele din București. Teatrul Odeon a anunțat în ianuarie 2024 premiera unei piese regizate de Felix Alexa.
Agenda conservatoare pare să fie cap de listă în prioritățile României
În timp ce hărțuirea sexuală e o prezență recurentă în sistemul de învățământ, școlile țin cu dinții de orele de religie, dar refuză cu vehemență educația sexuală. În același timp, sistemul de justiție românesc învinuiește copile de 11 ani că au fost violate pentru că purtau fuste prea scurte.
La începutul lui 2020, a ieșit în presă cazul unei fetițe care a fost violată de un bărbat de 52 de ani pe când aceasta era în clasa a patra. Bărbatul a susținut că a fost vina copilei, că l-a provocat pentru că era mereu „îmbrăcată sumar”. Alți cinci adolescenți au agresat-o sexual apoi, la insistențele bărbatului.
Procurorii și judecătorii au decis atunci că fata de 11 ani și-a dat consimțământul să întrețină relații sexuale cu un bărbat de 52 de ani. Cazul a fost documentat de Libertatea și arată cum, după mai bine de zece ani, doar trei din șapte judecători i-au dat dreptate victimei.
Și nu e un caz singular. În 2019, dela0 scria despre cum instanțele românești încadrează 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu minori ca fapte consimțite și nu ca viol.
Abia în 2023 a fost promulgată o lege prin care orice act sexual cu un minor care nu a împlinit 16 ani e considerat viol și se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.
Între timp, în România a început să se vorbească din nou despre organizarea unui referendum pro-familie, iar de data aceasta printre inițiatori se numără AUR, partid cotat cu a treia șansă în ciclul de alegeri care vor avea loc anul acesta. Ca și la precedentul referendum, ținta o reprezintă comunitatea LGBTQ+ care, în ochii inițiatorilor, nu trebuie să aibă dreptul la căsătorie (nu îl are nici acum, dar cum momentan nu apare vreo interdicție în acest sens în Constituție, poate spera că, într-o bună zi, căsătoriile între persoane de același sex se vor legaliza). Ceea ce evită să spună AUR sau cei care s-au mobilizat în cadrul Coaliției pentru Familie e că România nu are cele mai multe mame minore din UE din cauza comunității LGBTQ+, ci din cauza lipsei de educație sexuală și de acces la contracepție, dar și din cauza conservatorismului prin care sunt tratate subiectele importante. Lucrurile care s-ar putea face sunt, multe, dar ajung să fie tărăgănate până se uită de ele.
Experți: hărțuirea sexuală, legată de conservatorismul societății românești
Psihologul Aurora Liiceanu spune că hărțuirea sexuală este în mod clar legată de poziția de putere pe care o au bărbații în diferite circumstanțe. Dar și de trecut: „Tradiția relațiilor de putere între femei și bărbați arată clar că bărbații au exploatat și profitat de dominația lor”, explică specialista. „Ei au inițiat și reglat, inclusiv legislativ, relațiile. Femeile, în general, s-au supus, această atitudine fiind considerată normală.”
Doar că lucrurile astea s-au schimbat semnificativ în ultimul secol. Femeile nu mai sunt private de educație. Nu mai sunt casnice și nu mai depind financiar de bărbați. Nu mai sunt reduse la rangul de breloc al masculinității. Au luptat (și luptă în continuare) pentru independență și drepturi. Iar egalitatea de gen se consolidează tot mai mult în diferite domenii.
Unele lucruri se schimbă însă mai greu decât altele.
Sociologul Barbu Mateescu spune că în România există discrepanțe mari între segmentele sociale. Într-un loc, oamenii și-au racordat complet principiile la cele Occidentale. „La douăzeci de minute sau două sute de kilometri distanță, normele sunt aceleași ca acum 200 de ani și se schimbă lent”, subliniază acesta. „Din acest punct de vedere, nu suntem o țară, cât o societate cu viteze diferite.”
Tot el spune că hărțuirea implică și o componentă psihologică, iar abuzurile de acest tip nu sunt neapărat cauzate doar de tendința spre conservatorism. Un bărbat poate fi progresist și abuziv la fel cum poate fi conservator și să aibă un comportament adecvat. E mai degrabă vorba de un spectru mai larg, care include mediul în care a crescut un bărbat, modul în care își procesează eșecurile și traumele, defectele și complexele de inferioritate ale acestuia.
Lucrurile nu se pot schimba însă peste noapte. E nevoie de o muncă comună de conștientizare și combatere ca ceva să se schimbe. „Hărțuirea este o mare umbrelă, cu multe versiuni care nu sunt decât felii ale unui mare tort”, explică psihologul Aurora Liiceanu. „Conștientizarea hărțuirii, indiferent de felul ei, va schimba relațiile interpersonale.”
^UPDATE 21 - 03 - 2024: Comisia de Etică a decis că Horea Bădău a încălcat Codul de etică și deontologie al Universității.
---copie-image.webp)
