De ani de zile, Fidesz s-a obișnuit să facă campanie electorală dintr-o poziție de certitudine. Panourile publicitare afișau calm mesajul „Viktor Orbán, Prim-Ministrul Ungariei”, prezentând viitoarea sa victorie electorală drept un fapt deja consumat.
De data aceasta, lucrurile stau diferit. Pe măsură ce se apropie alegerile generale din 12 aprilie, sondajele situează Fidesz, deja de peste un an, în urma noului partid TISZA. Poate că Orbán, în vârstă de 62 de ani, este una din figurile notabile ale dreptei în lume, însă faptul că acum este deplin concentrat pe campania electorală de acasă trădează o stare de neliniște chiar în centrul sistemului pe care l-a construit.
Inamicul din interior
Liderul TISZA, Péter Magyar, 44 de ani, este un fost membru din cercul de putere al Fidesz și fostul soț al fostului Ministru al Justiției, Judit Varga. Este exponentul unui amalgam cunoscut de conservatorism național, ferit însă de scandalurile de corupție în care este implicat Orbán, nu este un apropiat al Kremlinului și nu se află într-o confruntare permanentă cu Bruxelles-ul.
Spre deosebire de contracandidații anteriori, Magyar nu poate fi ușor etichetat drept agent străin sau un intrus susținut din afara țării, așa că Fidesz nu prea a reușit să găsească linii de atac care să prindă la public.
Totodată, Magyar a evitat să intre în jocuri care țin de politica identitară și războaiele culturale, pe care Fidesz s-a bazat mult timp. Astfel, a reușit să împiedice partidul de guvernământ să apeleze la genul de narațiuni simplificate care i-au garantat victoriile anterioare.
Magyar afișează o siguranță care amintește de ascensiunea lui Orbán, la începutul carierei sale politice. „E ca și cum te-ai uita în oglindă și te-ai vedea pe tine acum douăzeci de ani”, a declarat pentru Telex un politician Fidesz, sub protecția anonimatului.
Fidesz, depășit tactic încă din start
Previzibilitatea Fidesz și agilitatea lui Magyar au devenit evidente atunci când Fidesz și-a lansat sloganul de campanie Biztos választás („Alegerea sigură”). TISZA a achiziționat rapid domeniul online corespunzător și s-a oferit să-l vândă înapoi pentru 5 miliarde de forinți, sugerând ca banii să fie folosiți pentru cumpărarea de lemne de foc pentru iarnă, destinate celor nevoiași. Un partid special conceput pentru a neutraliza adversarii externi a fost astfel prins pe picior greșit de un transfug care îi cunoștea felul în care acționează.
La sfârșitul verii, András Gyürk, omul care se ocupase de campaniile naționale victorioase ale Fidesz din 2010 încoace, a părăsit această funcție „de comun acord”. Gyürk nu îndeplinea un rol pur formal: el conducea staff-ul central de campanie și coordona aparatul care transforma deciziile conducerii în acțiuni concrete.
Potrivit lui Orbán, campania electorală stagnase, iar ajustările tehnice nu mai erau suficiente pentru a opri avântul TISZA. Această viziune a antagonizat segmente ale propriului aparat, inclusiv pe Antal Rogán, șeful de comunicare de lungă durată al partidului, dar și pe Árpád Habony, un strateg informal al Fidesz.
Premierul a reacționat printr-o remaniere a conducerii partidului, promovându-l pe directorul său politic Balázs Orbán (fără legătură de rudenie) și aducându-l pe János Lázár în nucleul echipei. Mesajul era clar, cu mult înainte ca schimbările să fie confirmate oficial: control mai strict de la centru și căutarea de noi direcții de atac.
Obiceiuri vechi, randamente tot mai mici
Timp de ani de zile, elementul central al campaniilor electorale ale Fidesz au fost opozițiile tranșante: ordine versus haos, națiune versus dușmani, stabilitate versus trădare. Magyar a complicat această strategie, refuzând să joace după aceste reguli.
Un bun cunoscător al culiselor Fidesz, Magyar nu poate fi ușor integrat în galeria obișnuită de inamici. Tentativele de a-l lega de interese străine, inclusiv insinuările privind presupusele sale legături cu serviciile de informații ucrainene, nu au produs efecte politice. Nici temele de război cultural nu au reușit să se impună.
În schimb, Fidesz s-a sprijinit din ce în ce mai mult pe instrumente procedurale. „Consultările” naționale au fost regândite ca instrument de testare a forței organizaționale. O astfel de campanie, Voks2025, construită în jurul aderării Ucrainei la UE, a servit nu doar la mobilizarea alegătorilor, ci și la evaluarea performanței deputaților în propriile circumscripții. Au fost stabilite praguri minime de semnături, iar liderii locali cu rezultate slabe au fost trecuți discret pe lista oficialilor care urmau să fie înlocuiți. În discursul susținut la lansarea campaniei electorale, Orbán anunța că 65 de deputați urmează să candideze din nou la alegerile din aprilie, alături de 41 de nou-veniți.
Prezența online a rămas sub așteptări, iar campania a stârnit mai degrabă ironii decât entuziasm. Chiar pe pagina de Facebook a premierului, o postare care promova o consultare privind presupusele planuri fiscale ale TISZA a atras mai degrabă batjocură decât aprobare.
Greșeli care impun o recalibrare
Problema lui Orbán nu este lipsa de resurse. Fidesz continuă să domine media, alocările de fonduri și aparatul de stat. De asemenea, partidul nu se confruntă cu o opoziție unitară.
Problema au reprezentat-o, mai degrabă, opțiunile de politică ale partidului. În iunie anul trecut, guvernul a abandonat discret un proiect de „lege a transparenței” care viza ONG-urile și instituțiile media finanțate din străinătate, în urma protestelor interne și a îngrijorărilor legate de modul în care a guvernul a informat publicul cu privire la acest proiect de lege. Chiar și în interiorul Fidesz existau temeri că măsura ar fi alienat organizații civice rurale strâns legate de administrațiile locale controlate de partid.
Au urmat și alte decizii neinspirate. O tentativă de interzicere a marșului Budapest Pride s-a întors împotriva guvernului, atrăgând o participare record după ce organizatorii au sfidat interdicțiile. Un înalt oficial guvernamental a descris ulterior episodul drept un „autogol”.
Pentru un partid obișnuit să prezinte victoriile drept inevitabile, campania are acum un caracter reactiv. Mesajele sunt defensive, iar Orbán a fost nevoit să revină la gestiunea de azi pe mâine a unei mașinării care nu mai produce rezultate fără intervenție directă.
Aura inevitabilității se estompează
Rădăcinile dominației Fidesz pot fi trasate în anul 2006, când înfrângerea lui Orbán l-a convins că, organizate strict episodic, campaniile electorale reprezintă o vulnerabilitate pe care nu o va mai tolera. De atunci, adversarii au fost identificați în avans și menținuți în prim-plan mult după ziua votului. Fostul Prim-Ministru socialist, Ferenc Gyurcsány, a devenit un simbol permanent, asupra căruia puteau fi proiectate la nesfârșit corupția, haosul și declinul țării. Modificările aduse legislației electorale au comprimat forțele fragmentate ale opoziției într-o singură caricatură ostilă.
Începând cu 2008, când Fidesz a lansat un parteneriat cu consultantul politic Arthur Finkelstein și alți experți apropiați Partidului Republican din SUA, partidul a câștigat tot mai mult teren pe baza unei singure narațiuni dominante. Alegerile parlamentare din 2010 s-au concentrat pe cei opt ani anteriori de guvernare socialistă, iar în 2014 accentul a fost pus în mod obsesiv pe reducerea prețurilor la utilități. După moartea lui Finkelstein, în 2017, mașinăria de campanie a continuat să funcționeze, obținând victoria din 2018 pe o platformă anti-migrație. În acel moment, observatorii electorali independenți vorbeau public despre alegeri „libere, dar nu corecte”, deși în privat dezbăteau dacă termenul de „alegeri libere” încă mai putea fi pe deplin aplicat scrutinelor din Ungaria.
După campania din 2022 axată pe război, Orbán a obținut cea mai mare majoritate din era postcomunistă a Ungariei, construind încă o dată o narațiune atotcuprinzătoare care a exploatat temerile existențiale ale maselor, amplificată fără reținere de un imperiu mediatic aflat sub control guvernamental și în continuă expansiune.
Spre deosebire de ciclurile electorale anterioare, Fidesz intră acum în campanie fără un avans clar și fără o narațiune dominantă. Succesul în social media ține tot mai puțin de volum și tot mai mult de capacitatea de a răspunde rapid, iar noile reguli de transparență ale UE au limitat publicitatea politică targetată. Deputații din mediul rural au început să se teamă pentru propriile mandate. Surse din interiorul partidului admit în privat că Péter Magyar ar fi trebuit luat în serios mult mai devreme.
Acum că și-a fixat cele trei teme majore ale campaniei sale electorale (războiul din Europa, migrația și „ideologia de gen”), Fidesz rămâne favorit. Dar miza nu mai este doar victoria, ci amploarea ei. În trecut, câștigul era prezentat ca o simplă validare a unei ordini deja consacrate. Astăzi, campania pare mai degrabă un exercițiu de gestiune decât o demonstrație de forță. Mobilizarea a înlocuit siguranța de sine. Controlul a luat locul impulsului. Pe fondul unei campanii electorale continue, Orbán încă mai are sorți de câștig, însă mitul inevitabilității s-a fisurat.
