Valurile de proteste din Bulgaria tind să urmeze un tipar bine-cunoscut: entuziasmul atinge un punct culminant, dar politicienii discreditați rareori cedează și așteaptă până când protestatarii își pierd speranța că se pot face reforme autentice. Chiar și când din indignarea străzii se naște vreun partid de opoziție, prezența scăzută la vot, un fenomen obișnuit în Bulgaria, îl va împinge mai devreme sau mai târziu către vechile modalități de compromis, făcându-l de nerecunoscut pentru mulțimile care l-au susținut inițial.
Dar, după trei proteste majore care au zguduit țara între 26 noiembrie și 10 decembrie, actuala coaliție de guvernare, aflată la putere din ianuarie, a demisionat pe 11 decembrie într-o răsturnare de situație neașteptată.
Lupta cu un sistem consolidat de-a lungul a mai bine de 15 ani
Evenimentele recente vor rămâne consemnate în istorie drept unul dintre cele mai mari valuri de proteste care au avut loc în Bulgaria. Demonstrațiile au fost marcate nu doar de numărul uriaș de oameni care au ieșit în stradă, ci și de prezența tinerilor la proteste, creând impresia tot mai pregnantă că acesta este momentul ca Generația Z să-și lase amprenta în societate. Au existat chiar paralele cu mișcarea tinerilor din Serbia. În cazul Bulgariei, protestatarii și-au atins obiectivul într-un mod surprinzător de rapid și eficient.
Tensiunile au escaladat cu privire la bugetul pe 2026 propus de guvern, care prevedea creșterea impozitelor în sectorul privat pentru a finanța majorările salariale din sectorul public. Potrivit criticilor, decizia ar fi ajutat guvernul să obțină un control sporit asupra administrației publice, armatei și poliției. Peste 558.000 de bulgari lucrează în aparatul administrației de stat, planul bugetar generând și îngrijorări cu privire la modul în care banii ar urma să fie folosiți.
Coaliția era reprezentată de o grupare de partide politice anterior opuse, aflate în raport de dezechilibru: GERB, partidul populist de centru-dreapta care din 2008 rămâne principala forță pe scena politică din Bulgaria și principalul vehicul folosit de fostul prim-ministru, Boiko Borissov; Partidul Socialist Bulgar, care păstrează o afiliere pro-Kremlin de lungă durată; și partidul naționalist Există un astfel de popor (ambele aflându-se anterior în opoziție).
Majoritatea parlamentară a fost asigurată prin susținerea oligarhului Delian Peevski prin intermediul celei mai noi platforme politice lansate de acesta, Noul început, partid desprins din „Mișcarea pentru drepturi și libertăți", un partid odinioară influent în viața politică post-1989 a Bulgariei și care se adresa și, în mod discutabil, se folosea de minoritatea turcă din țară. Peevski este etnic bulgar, dar asta nu l-a împiedicat să se alăture partidului ca membru în 2009. În 2024, a făcut pasul de a prelua treptat conducerea partidului.
În ciuda faptului că a fost sancționat în baza Legii Magnițki și demascat de investigația Pandora Papers, pe lângă alte sancțiuni și anchete, profilul lui Peevski a crescut puternic în ultimii ani. Deși nu este de facto șeful guvernului, mulțimile de protestatari percep în general dinamica actuală de la nivel înalt ca pe un parteneriat tacit între Borissov și Peevski, amândoi fiind vizați de valurile anterioare de proteste anti-guvernamentale din 2013-2014 și 2020-2021.
Începând cu 26 noiembrie, sute de mii de oameni au ieșit în stradă în toată Bulgaria, atât în orașele mari, cât și în orașele mai mici, iar în capitala Sofia numărul protestatarilor a depășit 100.000, cu mult valorile înregistrate la protestele din 2013-2014 și 2020-2021. La rândul lor, bulgarii din diaspora au organizat demonstrații în mai multe capitale din Europa, inclusiv la Londra și Berlin.
În ciuda promisiunilor de revizuire a proiectului de buget care i-a determinat inițial pe oameni să iasă în stradă la sfârșitul lunii noiembrie, valul de proteste (condus de cele două partide de opoziție pro-UE Continuăm schimbarea și Bulgaria democrată) nu s-a diminuat, ba chiar a devenit o platformă pentru exprimarea unei nemulțumiri profunde a societății față de structurile de putere din Bulgaria și dorința de lustrație generalizată a scenei politice.
Demisia guvernului reprezintă o surpriză, întrucât demonstrațiile anterioare nu au reușit să atingă un astfel de obiectiv într-un timp atât de scurt, vârfurile atinse anterior de proteste fiind temperate pe termen scurt doar printr-un joc continuu de așteptare între protestatari și cei aflați la putere.
Ce urmează?
Demisia survine în contextul în care Bulgaria urmează să se alăture Zonei Euro la 1 ianuarie. La începutul anului 2026, vor urma așadar alegeri anticipate, al șaptelea scrutin general din 2021 încoace, cabinetul Jeleazkov calmând doar temporar spirala electorală.
La următoarele alegeri anticipate (care ar urma să fie anunțate de președintele Rumen Radev în zilele următoare), Continuăm schimbarea și Bulgaria democrată au nevoie să-și asigure o majoritate în Parlament pentru a impune reformele pe care le propun.
Obținerea unei majorități absolute este puțin probabilă, dat fiind că nicio forță politică nu a mai reușit acest lucru din 1997, atunci când Forțele Democrate Unite (partid dizolvat între timp) a obținut 52,6% la alegeri.
Dacă actualul tandem de opoziție obține mai puțin de 50% din voturi, dar rămâne hotărât să izoleze GERB, va fi obligat să formeze o coaliție, una care aproape cu siguranță va include partide dincolo de spectrul său ideologic obișnuit pro-european, de centru-dreapta și centru-stânga: în prezent, opoziția este formată și din partidul pro-rus Renașterea, dar și din partidele naționaliste Moralitate, unitate, onoare (MECh) și Măreția.
Pentru o inversare completă a raportului de putere, prin care actualii parteneri ai GERB, Partidul Socialist Bulgar și Există un astfel de popor să fie excluși de la guvernare (deși ambele s-au aflat în opoziție cu GERB și în 2021-2022, în timpul primului mandat al Continuăm schimbarea), ar fi nevoie de un parteneriat de conjunctură cu unele dintre partidele eurosceptice. Acest lucru înseamnă că opoziția pro-europeană ar putea risca să deschidă calea pentru cea pro-rusă.
Deși mass-media străină a subliniat adesea că „guvernul condus de Rosen Jeleazkov” a demisionat, premierul a fost rareori apostrofat de către protestatari.
El a stat în mare parte în umbra liderului GERB, Boiko Borissov, care rămâne cea mai vocală și recognoscibilă figură a partidului. Tonul mai calm și mai diplomatic al lui Jeleazkov a contrastat, de asemenea, puternic cu atitudinea adesea obraznică și disprețuitoare afișată de Borissov și Peevski față de adversarii lor sau față de presă. Rămâne de văzut, pe parcursul lunilor următoare, dacă Jeleazkov va continua să crească sub lumina reflectoarelor ca o față mai proaspătă a partidului (în mod paradoxal după căderea cabinetului său) sau dacă va dispărea în obscuritate.
Deși multă timp lumea se aștepta ca președintele pro-Kremlin, Rumen Radev, să-și lanseze propriul proiect politic, o astfel de decizie este puțin probabilă până la finalul mandatului său, la sfârșitul anului 2026, ceea ce înseamnă că peisajul politic din Bulgaria va fi modelat și de alegerile prezidențiale.
La protestele de amploare din 2020-2021, Radev și Borissov erau într-un conflict deschis, iar președintele a susținut lansarea partidului Continuăm schimbarea, cu participarea unor miniștri interimari, care au devenit figuri cheie în formațiune. Până în 2025, președintele a rămas în general neutru față de Borissov, și ocazional critic față de Continuăm schimbarea, în special pe tema ajutorului acordat Ucrainei.
Cu cine își va alinia până la urmă ambițiile Radev, cunoscut pentru faptul că își calibrează adesea discursul în raport cu evenimentele de pe scena politică, rămâne incert.
