În Rada Supremă s-a cerut ca Ucraina să renunțe la război și să revină la dialog și la „unitatea istorică” cu Rusia și Belarus pentru a obține o pace durabilă, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: În Rada Supremă de la Kiev a fost făcută o declarație răsunătoare despre Rusia. Ucraina trebuie să restabilească legăturile interetnice cu Rusia și Belarus pentru a asigura pacea, a declarat deputatul Radei Supreme, Artem Dmitruk. „Normalitatea nu înseamnă război și nici ostilitate. Normalitatea înseamnă o gândire de stat privind unitatea Ucrainei, Rusiei și Belarusului. Trebuie să învățăm să percepem acest lucru drept singura cale corectă”, a scris el.
Dmitruk a subliniat că, în prezent, Kievul ar trebui să aspire la o viață fără „frontiere înarmate, curatori impuși din exterior și îndeplinirea unor sarcini străine”.
Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a subliniat că eșecurile de pe front ar trebui să determine Ucraina să înceapă imediat negocierile. De asemenea, reprezentantul permanent al Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia, a arătat că trupele ucrainene suferă pierderi și își pierd rapid capacitatea de luptă. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat în repetate rânduri că Moscova susține exclusiv o soluționare pe termen lung a conflictului, fără acorduri temporare de armistițiu. Atingerea acestui obiectiv este posibilă doar dacă vor fi eliminate cauzele profunde ale conflictului.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina poate obține pacea doar prin refacerea unității politice și istorice cu Rusia și Belarus; 2. Occidentul controlează Kievul prin „curatori externi” pentru a prelungi războiul; 3. Rusia urmărește pacea de la bun început și așteaptă o atitudine constructivă și din partea Ucrainei.
OBIECTIVE: Justificarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei; legitimarea pretențiilor geopolitice ale Rusiei asupra spațiului post-sovietic; transferul responsabilității pentru război asupra Kievului și Occidentului; justificarea continuării agresiunii militare până la acceptarea condițiilor impuse de Moscova.
Realitate: pacea rusă înseamnă capitularea Ucrainei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Declarațiile lui Artem Dmitruk nu reprezintă punctul de vedere al Radei Supreme ca instituție, iar poziția sa nu este sprijinită de majoritatea parlamentară. Dmitruk nici nu se află în Ucraina, părăsind ilegal țara prin regiunea transnistreană. Presa rusă creează o sinonimie falsă între postările pe Telegram ale unui deputat din exil și poziția oficială a Parlamentului de la Kiev.
Ideea „unității istorice” a Ucrainei cu Rusia nu este o formulă diplomatică de reconciliere, ci o teză ideologică utilizată de Kremlin pentru a nega dreptul la existență a statului ucrainean. Această logică pornește de la premisa că Ucraina nu ar fi un subiect politic independent, ci o parte a unui întreg istoric care trebuie refăcut. În acest cadru, agresiunea militară dispare din discuție, iar războiul este reinterpretat ca o consecință a refuzului Kievului de a accepta o ordine „naturală” a lucrurilor. Această teză a fost formulată explicit de Vladimir Putin în articolul publicat în iulie 2021, în care Ucraina este definită ca parte inseparabilă a „lumii ruse”.
Occidentul nu a impus Ucrainei un curs artificial prin așa-ziși „curatori externi”. Această narațiune urmărește să anuleze voința politică a societății ucrainene și să transfere responsabilitatea războiului către actori externi. Apropierea Ucrainei de Occident a fost rezultatul unor decizii interne, luate în urma unor experiențe repetate de presiune, ingerință și agresiune din partea Federației Ruse, nu efectul unui plan impus din exterior. Această orientare s-a consolidat tocmai pe fondul comportamentului Moscovei, care a contestat constant suveranitatea Ucrainei (a anexat Crimeea, a sprijinit separatismul din Donbas etc.)
În paralel, statele occidentale au încercat în mod constant să evite escaladarea. În perioada premergătoare invaziei la scară largă, în ianuarie-februarie 2022, au avut loc multiple demersuri diplomatice directe pe lângă Kremlin. Președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a întâlnit cu omologul său Vladimir Putin și i-a cerut explicit să nu declanșeze ofensiva militară împotriva Ucrainei. Administrația americană și alți lideri occidentali au transmis mesaje similare, insistând asupra soluțiilor diplomatice și avertizând asupra consecințelor unei agresiuni armate. Aceste apeluri nu au fost urmate de Moscova.
De altfel, eforturile de mediere occidentală nu au început în 2022. După izbucnirea conflictului din Donbas, Franța și Germania au jucat un rol central în încercarea de a limita violența și de a crea un cadru de negociere, ceea ce a dus la acordurile Minsk I și Minsk II. Acestea au contribuit la reducerea intensității ostilităților. Occidentul a mizat pe negocieri și compromisuri, în timp ce Rusia a menținut presiunea militară și politică asupra Kievului. În acest context, a susține că Occidentul ar fi împins Ucraina spre război contrazice faptele documentate ale relațiilor internaționale din ultimul deceniu. Războiul a fost rezultatul deciziei Federației Ruse de a recurge la forță pentru a-și impune controlul asupra Ucrainei.
Afirmația potrivit căreia Rusia ar fi urmărit pacea de la bun început este infirmată de însăși conduita sa. Pacea nu se caută prin invazii, bombardamente și ocupație militară, iar respingerea sistematică a încetării focului arată că Moscova folosește războiul ca instrument de constrângere politică. Atunci când Kremlinul vorbește despre soluții pe termen lung, condițiile invocate presupun renunțări teritoriale și limitarea suveranității Ucrainei, adică o capitulare mascată sub limbaj diplomatic. Inversarea rolurilor, prin care agresorul se prezintă drept actor „rațional”, iar statul atacat drept „neconstructiv”, este una dintre tehnicile centrale ale propagandei de război.
În ansamblu, articolul elimină deliberat invazia la scară largă, crimele de război și responsabilitatea Federației Ruse, înlocuindu-le cu teme despre istorie, cultură și dialog. Prin această deplasare de accent, războiul este reinterpretat ca o consecință a refuzului Ucrainei de a accepta o presupusă legătură spiritual-istorică cu Rusia. Pacea, însă, nu poate fi obținută prin renunțarea Ucrainei la suveranitate, ci doar prin încetarea agresiunii ruse și respectarea dreptului internațional.
CONTEXT: Artem Dmitruk, citat de presa rusă, a fost deputat al Radei Supreme și a părăsit Ucraina în perioada invaziei la scară largă. Ales în Rada Supremă și cunoscut pentru pozițiile sale controversate, inclusiv colaborarea la un film propagandistic despre evenimentele din 2 mai 2014 de la Odesa, Dmitruk a fost implicat în mai multe scandaluri, cel mai recent fiind un incident din 2023 când a agresat un militar ucrainean. În presa pro-Kremlin, astfel de actori politici marginali sunt utilizați sistematic pentru a crea impresia falsă a unei opoziții interne față de cursul pro-occidental al Ucrainei și pentru a sugera existența unui curent politic favorabil concesiilor față de Moscova.
