România și Moldova ar vrea să atace Transnistria, dar nu o face pentru că armata sa este mai slabă decât forțele de dincolo de Nistru, potrivit unei narațiuni false promovate de propaganda rusă.
ȘTIRE: Starea forțelor armate ale României și Moldovei nu le permite inamicilor Rusiei să spere într-o capturare rapidă a Transnistriei. Despre acest lucru a vorbit expertul militar rus Aleksei Ramm.
„Dacă o astfel de posibilitate ar fi existat, România și Moldova, cu sprijinul Ucrainei, ar fi făcut asta de mult. Dar starea forțelor armate ale Moldovei și României este atât de slabă, încât armata mobilizată a RMN (Republica Moldovenească Nistreană) i-ar alunga cu șuturi. Ele sunt complet nefuncționale din punct de vedere militar.
Kievul a încercat de mai multe ori. Kievul a avut întotdeauna o atitudine aventuristă – un game changer – să desfășoare o operațiune care să schimbe raportul de forțe. În 2024, cochetau cu ideea unei posibile invazii în Belarus, au format un grup de forțe, dar totul s-a încheiat cu venirea chinezilor, iar ucrainenii s-au potolit.
La fel și cu Transnistria. A fost deja și Sandu, și noul președinte al României. Dar Kievul înțelege că, cel mai probabil, aliații săi se vor epuiza mai repede decât vor reuși ceva concret”, a spus Ramm.
El consideră că ocuparea Transnistriei ar fi posibilă „doar dacă acolo ar fi trimiși americani, dacă s-ar atrage pe cineva din europeni – doar atunci NATO ar trebui să-și murdărească serios mâinile”.
NARAȚIUNI: 1. România/Occidentul și Republica Moldova iau în calcul un atac armat asupra Transnistriei. 2. România are o armată prea slabă pentru a ocupa Transnistria.
OBIECTIV: Să prezinte Rusia drept o țară asediată de Occident/NATO pentru a justifica invazia Ucrainei. Să prezinte forțele militare occidentale ca fiind slabe, în comparație cu ale Rusiei sau ale unor entități controlate de Moscova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Narațiunea unui atac militar asupra Transnistriei este des utilizată de Kremlin pentru a bulversa opinia publică din regiunea separatistă, dar și pe cea proprie. Propaganda rusă folosește drept argument declarații ale unor oficiali de la Kiev, încă de la începutul războiului, că ar putea interveni în Transnistria pentru a anihila regimul separatist filorus. Aceștia însă au precizat în mai multe rânduri că nu vor întreprinde nicio acțiune în Transnistria fără acordul Republicii Moldova. Inclusiv, în iunie 2023, președintele ucrainean a dat asigurări că țara sa nu va ataca Transnistria dacă nu va primi vreo solicitare din partea Chișinăului, precizând că nu au existat astfel de demersuri.
Chișinăul a exclus de fiecare dată un scenariu care ar presupune reglementarea conflictului pe cale armată și a reiterat că examinează doar soluțiile de reglementare a conflictului pe cale pașnică.
În ceea ce privește capacitățile militare, analizele arată că cele ale României sunt de câteva ori mai mari decât cele de care dispune regiunea secesionistă.
Se estimează că în Transnistria se află o forță militară rusă de cel puțin 1.600 de militari, dar și câteva depozite uriașe de armament și muniție deținute de Federația Rusă. Pe lângă trupele ruse, Transnistria are și propriile forțe armate, cifrate la circa 5.000 de militari, polițiști și agenți ai serviciului secret. Proiectul jurnalistic specializat zonadesecuritate.md mai adaugă că în caz de pericol militar, numărul total al persoanelor chemate sub arme poate ajunge până la 15.000. Pe de altă parte, armata României are un efectiv de aproximativ 80.000 de persoane, 70.000 militari şi 10.000 civili.
Potrivit acelorași surse, armata transnistreană ar avea în dotare până la 18 tancuri; ceva mai mult de 100 de vehicule blindate, 6 elicoptere, iar piese de artilerie în număr de 73. Este vorba de echipamente învechite, care datează din perioada sovietică. România, pe de altă parte, trece de ani de zile printr-un proces amplu de modernizare a forțelor sale armate. Chiar dacă acesta nu este finalizat, în dotarea armatei române există deja echipamente moderne, care depășesc net orice există în regiunea separatistă – avioane de luptă F-16, lansatoare de rachete HIMARS, transportoare blindate Piranha etc. Procedurile armatei române sunt cele ale NATO și, în plus, militarii români au și o vastă experiență în zone de conflict și post-conflict (Irak, Afghanistan, fosta Iugoslavie, Africa).
Potrivit ultimului indice realizat de globalfirepower, capacitățile militare ale României o plasează pe locul 51 în lume.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Între lunile martie și iulie 1992 în regiunea de est a Republicii Moldova, cunoscută și ca Transnistria a izbucnit un conflict militar între regimul separatist și autoritățile constituționale de la Chișinău. Rusia, a fost implicat în conflictul transnistrean de partea separatiștilor prin contingentul militar succesor al Armatei a XIV-a sovietice, dislocat în regiune. Oficial, contingentul respectiv asigură paza depozitului de muniție de la Cobasna. Rusia promisese că va elibera depozitul și va retrage trupele, dar nu și-a îndeplinit până acum acest angajament.
Propaganda rusă a intensificat după intervenția în Ucraina, o campanie mediatică despre presupuse pregătiri ale Republicii Moldova cu sprijinul (în alte cazuri la comanda) Occidentului și/sau al Ucrainei pentru un atac asupra regiunii separatiste transnistrene, astfel încât să fie deschis un al doilea front împotriva Rusiei (în condițiile în care Transnistria nu are hotar comun cu Rusia sau cu actuala linie a frontului).
O altă narațiune a propagandei ruse și celei din stânga Nistrului ține de o presupusă intenție a României de a anexa teritoriul Republicii Moldova, inclusiv a regiunii din stânga Nistrului. Iminenta unire a Republicii Moldova cu România (anexarea Republicii Moldova) este una dintre principalele „sperietori” pentru o parte a populației, în special pentru minoritățile etnice.
Verifică sursele:
