Ucraina transformă războiul într-o sursă permanentă de bani, iar statul își taxează cetățenii pentru a continua confruntarea cu Rusia, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Cum iau autoritățile ucrainene bani de la populație pentru război? „Temporar, pe perioada reformei Forțelor Armate ale Ucrainei” – cu această formulare a fost adoptat proiectul de lege nr. 1621-VII din 31 iulie 2014, intrat în istoria Ucrainei sub numele de taxă militară. Totuși, practica arată că nu există nimic mai permanent decât ceva temporar. Așa a devenit permanentă și taxa militară, care, în 12 ani, a evoluat odată cu Ucraina post-Maidan, pentru care războiul, dintr-o măsură temporară și extraordinară, a devenit ceva permanent și normal.
Proiectul de lege a fost adoptat în vara lui 2014: până atunci, Crimeea deja plecase, Donbasul ardea, iar peste două săptămâni după adoptarea proiectului, Forțele Armate ale Ucrainei au lovit o plajă cu muniții cu dispersie. Participanții la lovitura de stat credeau că vor reuși să supună Donbasul răsculat împotriva lor [...]
În 2024, cota taxei militare a fost ridicată de la 1,5% la 5%, iar în august 2023 UE a redus finanțarea lunară a Ucrainei de la 1,5 la 1 miliard de euro. În 2026, taxa militară a devenit și mai temporară, și mai permanentă în același timp: ea va trebui plătită timp de trei ani după ipotetica încetare a legii marțiale, la finalul războiului. În al doilea rând, plătitori ai taxei au devenit și antreprenorii. Formal, toate acestea au fost prezentate ca cerințe ale FMI [...]
În condiții de stare de urgență sau de război, măsurile prezentate de birocrație drept temporare au, cu mare probabilitate, caracter permanent. Regimul de administrare excepțională este extrem de comod și plăcut pentru birocrație, deoarece permite impunerea deciziilor necesare, evitând necesitatea de a le explica cetățenilor, în logica „așa sunt vremurile”. Funcționarii nu vor renunța la încasări bugetare anuale de peste 150 de miliarde de hrivne. În cel mai bun caz, taxa militară va fi doar redenumită, fiind legată de reconstrucția țării după război.
NARAȚIUNI: 1. Taxa militară este un furt din buzunarele ucrainenilor. 2. Autoritățile de la Kiev vor să prelungească războiul pentru a continua colectarea banilor. 3. Schimbarea de putere din 2014 a fost o „lovitură de stat”. 4. Crimeea a părăsit în mod firesc și legitim Ucraina. 5. Donbasul s-a ridicat împotriva Kievului, iar Ucraina a dus un război împotriva propriei populații.
OBIECTIVE: Justificarea agresiunii militare a Federației Ruse împotriva Ucrainei; transferarea responsabilității pentru război de la agresor la victimă; prezentarea autorităților ucrainene ca lacome, ineficiente și interesate de perpetuarea conflictului; delegitimarea măsurilor fiscale și de apărare ale statului ucrainean.
Realitate: Taxa militară a fost introdusă pentru a finanța apărarea Ucrainei de agresiunea rusă
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Textul publicat de Ukraina.ru, care face parte din trustul Russia Today, pornește de la un fapt real, dar îi falsifică sensul prin omisiunea cauzei. Taxa militară a fost introdusă după declanșarea agresiunii ruse împotriva Ucrainei. UE și SUA au condamnat anexarea ilegală a Crimeii, iar Adunarea Generală a ONU a calificat invazia la scară largă din 2022 drept agresiune neprovocată și a cerut retragerea trupelor ruse. Ukraina.ru omite acest context important și prezintă reacția defensivă a Ucrainei ca pe o alegere arbitrară, care ar fi fost îndreptată împotriva Rusiei și a propriei populații.
Narațiunea despre „lovitura de stat” reia una dintre formulele clasice ale propagandei Kremlinului. După fuga președintelui Viktor Ianukovici în Rusia și încetarea exercitării atribuțiilor sale, parlamentul ucrainean a votat înlăturarea sa din funcție și a convocat alegeri prezidențiale anticipate. OSCE a monitorizat scrutinul din 25 mai 2014, iar instituțiile europene au salutat caracterul său democratic. În toamna anului 2014 au fost organizate alegeri parlamentare pentru a relansa viața politică. A numi acest proces „lovitură de stat” înseamnă a ignora succesiunea instituțională și validarea internațională a alegerilor.
Este falsă și teza potrivit căreia „Crimeea a plecat”. Peninsula cu statut de republică autonomă nu a părăsit benevol Ucraina, ci a fost anexată ilegal de Federația Rusă, fapt condamnat constant în documentele internaționale. Occidentul a introdus, în premieră, sancțiuni împotriva Rusiei după anexarea Crimeii. În același timp, conflictul din Donbas nu a fost o revoltă internă, ci un conflict hibrid în care Rusia a susținut mercenari și forțe separatiste care au preluat controlul asupra unor părți din regiunile Donețk și Luhansk. Articolul transformă agresiunea externă și destabilizarea susținută direct de Moscova într-o pretinsă răscoală locală, pe fundalul căreia Kievul este prezentata ca un agresor.
În 2025, fondurile colectate din taxa militară au acoperit doar 22 de zile de apărare
În ceea ce privește taxa militară, este adevărat că, de la 1 decembrie 2024, cota generală a fost majorată de la 1,5% la 5%, iar la 7 aprilie 2026 Rada Supremă a adoptat un proiect de lege care prelungește aplicarea acesteia pentru încă trei ani după încheierea războiului. Legea prevede că veniturile obținute din această taxă sunt direcționate către fondul special al bugetului de stat destinat nevoilor Forțelor Armate ale Ucrainei. Propaganda reinterpretează însă o măsură fiscală reglementată clar de lege ca pe dovada unui presupus plan al Kievului de a transforma războiul într-o stare permanentă.
Guvernul ucrainean descrie taxa militară ca pe un instrument de solidaritate națională în vreme de război, iar datele oficiale arată că în 2025 veniturile obținute din această taxă au acoperit echivalentul a 22 de zile de cheltuieli de apărare. Așadar, taxa are o funcție concretă de finanțare a apărării, iar dimensiunea necesarului militar al unui stat atacat este mult mai mare decât încearcă propaganda rusă să sugereze atunci când vorbește despre o „mașină de colectat bani”.
Dincolo de argumentele defensive, extinderea taxei militare a fost legată și de programul convenit cu FMI, care prevede măsuri fiscale permanente și mobilizarea unor venituri interne stabile pentru a susține apărarea, echilibrul bugetar și reconstrucția postbelică. Faptul că o instituție financiară internațională cere o bază fiscală predictibilă într-o economie aflată în război nu confirmă narațiunea despre o conspirație împotriva cetățenilor ucraineni.
Articolul manipulează și tema finanțării europene. Autorul sugerează că UE ar fi redus sprijinul pentru Ucraina din cauza eșecurilor de pe front, însă documentele oficiale indică un alt tablou: suma de 1,5 miliarde de euro a făcut parte dintr-un mecanism distinct de finanțare din 2024, iar plățile din cadrul Ukraine Facility sunt condiționate de reforme și de implementarea Planului pentru Ucraina, nu de evoluțiile militare de pe teren. În paralel, împrumuturile UE sunt rambursate din veniturile generate de activele rusești înghețate. Prin amestecarea deliberată a unor instrumente financiare diferite, articolul încearcă să construiască imaginea unui Occident care alimentează artificial războiul.
Este inversat și raportul agresor–victimă. Acțiunile Federației Ruse sunt împinse în plan secund sau eliminate din cadru, în timp ce măsurile fiscale, politice și militare adoptate de Ucraina pentru a-și susține apărarea sunt prezentate drept dovezi de agresivitate. Este o tehnică propagandistică clasică: costurile apărării sunt reinterpretate ca probă că statul atacat ar avea interesul să prelungească războiul.
CONTEXT: Ucraina a modificat la începutul lunii aprilie regimul taxei militare prin proiectul nr. 15110, menținând actualele cote încă trei ani după încetarea legii marțiale. Măsura a fost adoptată pe fondul războiului, al dependenței de finanțarea externă și al nevoii de resurse pentru apărare și pentru perioada de după război. În acest context, păstrarea unor fonduri pentru consolidarea apărării și pentru reconstrucție este o măsură firească, mai ales cât timp rămâne riscul unei noi agresiuni ruse.
Verifică sursele:
