Tancul GPL lovit de drone în apropierea țărmului românesc al Mării Negre a fost atacat de Ucraina pentru a atrage România în război de partea ei, potrivit unei narațiuni promovate de suveraniști și pro-ruși. Narațiunea a apărut înainte ca autoritățile să ancheteze incidentul, e promovată de indivizi aflați la o distanță respectabilă de locul atacului și ignoră toate indiciile care sugerează că în spatele atacului e Rusia.
ȘTIRE: O NOUĂ OPERAȚIUNE "STEAG FALS" !!!
Imediat după cea de-a doua operațiune "steag fals", cea din Portul Constanța, atrăgeam atenția că în scurt timp, în cel mult o lună, va urma o a treia încercare de atragere a României în război printr-o nouă operațiune "steag fals". Iată că a venit !
Un vapor aflat în apropierea țărmului României a fost lovit acum o oră de o dronă ucraineană.Imediat s-au activat lacheii rotschildienilor din mass media românească și deja au anunțat la Digi Soroș TV că drona chiar dacă era ucraineană, nu se pune pentru că în mod sigur controlul ei fusese preluat de hackerii ruși care numai ei pot fi vinovați Nicușor își face și el treaba pentru care a fost instalat în fruntea statului român și deja a ieșit cu o declarație publică prin care condamnă agresiunea rusească și acum nu mai așteptăm decât să declare război Rusiei (Laurentiu Primo)
Maestrul pirotehnist Zelensky a lovit cu drone langa Sulina, o nava ce transporta gaz lichefiat, care acum arde. Da-o in măsa de Delta, de litoral de tot, bine ca drogatul face praf Romania.. (Iulian Urban)
NARAŢIUNE: Atacarea tancului GPL, o operațiune ucraineană sub steag fals pentru a atrage România în război.
OBIECTIVE: Amplificarea sentimentelor antiucrainene, promovarea discursului „suveranist”, scăderea încrederii în autorități, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
De ce ipoteza unui atac sub steag fals nu ține: nava nu a fost lovită în apele teritoriale României, iar o posibilă explozie nu ar afecta țărmul românesc
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Din start trebuie să menționăm că ipoteza unui atac deliberat al forțelor ucrainene asupra vasului Gas Lisbon nu poate fi exclusă cu certitudine, în condițiile în care, la acest moment, nu există absolut nicio informație oficială legată de cauza incendiului de la bordul navei, iar declarații ale unor membri ai echipajului vorbesc ba despre o dronă marină, ba despre trei, unele menționând chiar și o dronă aeriană. Problema este că și dacă ar fi o operațiune ucraineană, aceasta nu a avut loc în apele României, nu a vizat o țintă românească, așa că nu poate fi considerat, din punct de vedere al dreptului internațional, un atac, astfel încât România să fie atrasă în război iar NATO să trebuiască să intervină în baza articolului 5.
Pentru a înțelege mai bine de ce această narațiune este complet falsă, trebuie să explicăm că o operațiune sub „steag fals” presupune o acțiune în care autorul real își ascunde identitatea și încearcă să facă să pară că atacul, sabotajul sau altă acțiune a fost comisă de altcineva. Numele provine din practica navală din secolele trecute, când unele nave arborau temporar pavilionul unei alte țări pentru a induce în eroare adversarul. O operațiune sub „steag fals” are, în general, următoarele obiective: justificarea unei acțiuni militare, modelarea și schimbarea opiniei publice legate de un conflict în desfășurare, obținerea sprijinului internațional, discreditarea adversarului, provocarea unei reacții imediate din partea unui terț, sau crearea unei situații de incertitudine și confuzie în rândul populației pentru subminarea încrederii în autorități și chiar în mass-media.
Incidentul în care a fost implicat vasul liberian Gas Lisbon, chiar dacă are la origine un atac ucrainean, nu întrunește niciuna din condițiile de mai sus. Astfel, atacul a avut loc în Zona economică exclusivă - ZEE a României, nu în apele sale teritoriale. Potrivit Convenției Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării – UNCLOS, statul de coastă al unei ZEE are drepturi suverane asupra resurselor naturale (petrol, gaze, pescuit, energie eoliană etc.), dar nu are suveranitate deplină asupra apei și spațiului maritim. Statul respectiv poate folosi forțele navale sau aeriene pentru protejarea platformelor petroliere și de gaze, combaterea pirateriei, contrabandei și pescuitului ilegal, operațiuni de căutare și salvare, protejarea infrastructurii submarine (conducte, cabluri), în anumite condiții, și aplicarea legilor privind resursele asupra cărora are drepturi suverane. În schimb, nu poate trata ZEE ca și cum ar fi propriul teritoriu. Așadar, în cazul în care o navă sub pavilion străin este lovită în ZEE a României, deși are un rol decisiv în gestionarea incidentului, țara noastră nu poate invoca un atac asupra propriului teritoriu, deci nici a NATO. De altfel, un incident similar s-a petrecut în septembrie 2024, când o rachetă rusească a lovit o navă comercială care transporta cereale din Ucraina prin Marea Neagră, aflată tot la aproximativ 30 de mile marine de localitatea Sf. Gheorghe, adică în zona economică exclusivă a României. Potrivit dreptului maritim internaţional, atacul nu a fost catalogat drept o încălcare a teritoriului românesc și în niciun caz un atac asupra NATO, singurele reacții oficiale fiind cele de natură diplomatică.
Nici măcar o eventuală catastrofă ecologică ulterioară scufundării vasului nu ar afecta automat România, în condițiile în care curenții marini, puternic influențați de gurile de revărsare ale Dunării din regiune nu garantează că substanțele toxice scurse din navă s-ar îndrepta direct către litoralul românesc. Iar o eventuală explozie a încărcăturii de GPL aflată la bordul navei ar avea un impact nesemnificativ asupra țărmului românesc, de la o distanță de zeci de kilometri în larg. Mai mult, în prezent, petrolierele și navele de transport GPL sunt proiectate tocmai pentru a reduce riscul unei explozii în cazul unui incendiu. Ele folosesc mai multe sisteme de siguranță care funcționează împreună. Astfel, există supape de siguranță, care evacuează controlat vaporii de gaz pentru a preveni ruperea rezervorului, în cazul creșterii presiunii din tancuri cauzată de încălzire, iar rezervoarele sunt răcite cu ajutorul unor instalații fixe care pulverizează continuu apă pe ele și pe punte pentru a împiedica supraîncălzirea metalului. La majoritatea acestui tip de nave, unele spații sunt umplute cu gaz inert (cu foarte puțin oxigen), astfel încât amestecul nu poate lua foc. La navele GPL există sisteme specifice de control al atmosferei și ventilației, adaptate tipului de marfă, și senzori care detectează rapid scurgerile de gaz și focul, declanșând alarme și sisteme automate de intervenție. În final, sistemul ESD – Emergency Shut Down (oprire de urgență) închide automat valvele și oprește pompele pentru a limita scurgerile de gaz. Un incident similar, dar mult mai grav, a avut loc în noiembrie 2025, în portul Ismail de pe malul ucrainean al Dunării, în dreptul localității românești Ceatalchioi, când o navă cu 4.400 de tone de GPL la bord, a luat foc în urma atacurilor cu drone ale Rusiei împotriva Ucrainei. Deși autoritățile s-au temut la acel moment de o explozie, dispunând evacuarea întregii populații din regiune, incendiul a fost stins de pompierii ucraineni, fără a exista o deflagrație.
În ce privește schimbarea opiniei publice legate de invazia rusă în Ucraina, momentul ales ar fi destul de tardiv, în condițiile în care părerile și atitudinea față de forțele beligerante sunt deja bine conturate și practic imposibil de modificat după peste patru ani de conflict. De asemenea, sprijinul internațional pentru Ucraina există din plin, un alt incident terorist atribuit Rusiei neavând puterea de a spori și mai mult dorința aliaților Ucrainei de a ajuta Kievul să reziste invaziei, dincolo de disponibilitatea actuală. Similar, de discreditarea Rusiei se ocupă cu real succes conducerea și forțele sale armate, care atacă zilnic obiective civile, provocând zeci de morți și pagube materiale imense în Ucraina. La fel, încrederea publicului românesc în autorități și mass-media este la cote minime, sub care este aproape imposibil să mai scadă, rezultat atât al rateurilor politice ale Bucureștiului, cât și a propagandei pro-ruse extrem de eficiente.
Ucraina nu își permite costurile economice, politice și militare ale unui atac sub „steag fals” pe o rută maritimă vitală pentru securitatea sa
Odată eliminată ipoteza unei operațiuni sub „steag fals”, rămâne varianta unui atac deliberat ucrainean îndreptat chiar împotriva României. Însă dacă analizăm destinația navei Gas Lisbon, observăm că aceasta transporta aproape 4.000 de tone de propan către portul ucrainean Reni. Cu alte cuvinte, încărcătura era destinată chiar Ucrainei. În condițiile în care infrastructura energetică ucraineană este afectată de război, iar aprovizionarea cu combustibili este esențială atât pentru economie, cât și pentru efortul militar, ar fi greu de explicat de ce Kievul și-ar distruge deliberat propriul lanț logistic. Mai mult, Ucraina depune de luni întregi eforturi considerabile pentru a convinge armatorii și companiile de asigurări că transportul maritim către porturile sale este suficient de sigur. După retragerea Rusiei din „Inițiativa privind exportul cerealelor prin Marea Neagră”, Kievul a creat un coridor alternativ pe care circulă sute de nave comerciale. Dacă Ucraina ar începe să lovească intenționat chiar aceste nave, ar transmite pieței exact mesajul pe care încearcă să îl evite, că nimeni nu mai poate naviga în siguranță spre porturile ucrainene. Consecințele economice ar fi dezastruoase chiar pentru Ucraina.
Însă peste toate, rămâne problema costului politic. România este unul dintre cei mai importanți susținători ai Ucrainei în regiune. Prin porturile și infrastructura românească au trecut cantități uriașe de cereale, combustibili și echipamente. Un atac deliberat asupra unei nave aflate la doar câteva zeci de kilometri de litoralul românesc ar pune în pericol relația cu un aliat esențial. Beneficiile unei asemenea acțiuni ar fi greu de identificat, în timp ce riscurile diplomatice ar fi enorme. Ucraina nu își poate permite ostilizarea aliaților, mai ales acum când balanța conflictului a devenit incertă. Un atac deliberat asupra teritoriului unui aliat ar reprezenta un risc uriaș. Dacă ar fi descoperit, ar compromite grav relațiile diplomatice și ar putea reduce sprijinul occidental într-un moment critic pentru Kiev. Din acest motiv, ipoteza nu are sens nici din punct de vedere militar, nici politic. De altfel, într-o reacție rapidă după incident, ministrul ucrainean interimar de Externe, Andrii Sibiga, a catalogat atacul asupra navei Gas Lisbon drept „încă un exemplu de teroare rusă”. Potrivit șefului diplomației ucrainene, atacul a pus în pericol siguranța navigației în regiune și a demonstrat, încă o dată, că Kremlinul nu ține cont de dreptul internațional sau de viețile civililor. În același timp, Sibiga și-a exprimat recunoștința față de România pentru operațiunea promptă de salvare și pentru solidaritate, subliniind că Ucraina continuă să dezvolte parteneriate cu România pentru a consolida securitatea regională.
„Ucraina atacă România” – o narațiune promovată de pro-ruși cu regularitate
CONTEXT: După aproape fiecare eveniment major legat de războiul din Ucraina, petrecut în proximitatea Românie, spaţiul public este inundat de narațiuni care încearcă să mute responsabilitatea de la Rusia către Ucraina sau către Occident. De multe ori, aceste teorii se răspândesc înainte ca anchetele tehnice să fie finalizate și exploatează neîncrederea publicului, emoția și confuzia de moment. Faptul că o ipoteză circulă intens online nu o transformă, însă, automat într-una credibilă. „Problema ucraineană” și „Occidentul malefic” rămân printre principalele teme ale dezbaterilor din spațiul media românesc, invadat de propaganda suveranistă de inspirație moscovită.
În ce privește incidentul din 21 iulie 2026, el copiază la indigo argumentele absurde invocate și în cazul dronei marine de la Constanța, transformat ulterior într-o conspirație ucraineano-olandeză ce urmărea distrugerea portului Constanța, și în cel care a implicat o dronă aeriană la Galați. De altfel, nici măcar această teorie nu este nouă. În aprilie 2023, pe atunci senatoare, actuala eurodeputată și des musafiră a Rusiei, Diana Șoșoacă, pretindea că Ucraina a atacat România cu o mină marină ce plutea în derivă în apele teritoriale românești.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
