Rusia a salvat Republica Moldova în contextul crizei gazului cu care s-a confruntat, oferindu-i cel mai bun preț de pe piață. Anterior, Moscova a salvat Moldova de la înfrângere în 1992, în timpul conflictului armat de pe Nistru. Narațiunile false sunt promovate de o publicație apropiată regimurilor separatiste din estul Ucrainei, care se subordonează Kremlinului. În realitate, Chișinăul a fost nevoit să semneze un contract pentru gaze în condiții mai proaste, iar în 1992 Rusia a intervenit de partea separatiștilor.
ȘTIRE: „De ce i-a trebuit Moldovei să caute gaze în alte părți dacă era clar din start că un contract cu Rusia este singura variantă acceptabilă? Că pur și simplu este imposibil să găsească gaz mai ieftin și că nu o vor ajuta niciun fel de vector proeuropean și nici fidelitatea în valorile civilizaționale comune. De ce a fost nevoie de aceste frământări, ale căror consecințe trebuie să le suporte și astăzi? [...]
Și problemele politice pe care Moldova i le impută Rusiei sunt absolut prostești și nefundamentate. În ceea ce privește Transnistria, conflictul a început încă în perioada URSS, când administrația sovietică și, cu atât mai mult, cea rusă, aveau probleme cu mult mai mari. Moldovenii și-au creat cu propriile mâini problema transnistreană, încercând să impună controlul asupra unei regiuni vorbitoare de rusă în totalitate și să-i impună limba, nici nu moldovenească, dar română și identitatea românească.
În consecință, conflictul s-a transformat într-un adevărat război, pe care, cel mai probabil, Republica Moldova l-ar fi pierdut, dar a fost stopat de intervenția Rusiei. Rusia este garantul faptului că războiul nu va reizbucni.”
NARAȚIUNI: 1. Rusia a salvat Moldova, oferindu-i cel mai bun preț la gaze. 2. Conflictul transnistrean a fost provocat de Chișinău, prin încercarea de a româniza populația din stânga Nistrului. 3. Intervenția salvatoare a Rusiei a stopat războiul de pe Nistru și a salvat Moldova de la înfrângere.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Republica Moldova a semnat un nou contract de livrare a gazelor cu Gazprom, la 29 octombrie, după o lună de negocieri, timp în care a importat gaze la un preț record de aproape 800 de dolari pentru mia de metri cubi, iar cantitățile livrate de gigantul rus au fost insuficiente, astfel încât a fost nevoită să procure cantități nesemnificative de gaze de pe piață.
Noul contract nu a fost publicat. Potrivit Chișinăului, în luna octombrie va plăti 450 de dolari, urmând ca prețul să scadă, în timp ce potrivit unor surse de la Moscova, prețul va fi de 500-600 de dolari pentru mia de metri cubi.
Rezultatele negocierilor sunt comentate diferit, atât la Chișinău, cât și la Moscova; ce se știe cu certitudine este că prețul va fi de câteva ori mai mare decât la începutul anului, iar tarifele vor crește și pentru consumatorii finali.
Problema transnsitreană este piatra de încercare în relațiile dintre Chișinău și Moscova și a fost invocată inclusiv în timpul negocierilor pentru livrarea gazelor. În acest context a fost mai mult vorba de datoria regiunii la gaze, care se apropie de opt miliarde de dolari, în condițiile în care aceasta nu-și achită consumul de aproximativ două decenii. Moscova îi impută această datorie Chișinăului.
Și reglementarea politică a conflictului este un subiect de discuții, în condițiile în care negocierile se împotmolesc în subiecte de altă natură precum libera circulație și subiecte economice. Reglementarea politică este împiedicată și de prezența militară rusă în regiune, în pofida faptului că Moscova și-a asumat încă de la summitul OSCE de la Istanbul din 1999 retragerea trupelor și muniției militare din stânga Nistrului.
OBIECTIV: Să prezinte Rusia ca un stat care a avut o intervenție salvatoare în contextul crizei gazului din luna octombrie, amintind în context și rolul determinant în „oprirea războiului de pe Nistru”. Să prezinte, în context, guvernarea pro-europeană de la Chișinău ca fiind nerecunoscătoare și să arate, indirect, că vectorul european îmbrățișat de guvernare și susținut de majoritatea cetățenilor, este în detrimentul Republicii Moldova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Rusia este deseori prezentată în presa afiliată Kremlinului drept salvatoarea Republicii Moldova, care a avut un rol determinant în stoparea conflictului armat de pe Nistru și a vărsărilor de sânge ulterioare. Este o atitudine similară celei din istoriografia sovietică, prezentând Rusia/URSS drept eliberatoarea actualului teritoriu al Republicii Moldova în 1812 și 1940.
În timpul crizei gazelor din luna octombrie, Republica Moldova a fost nevoită să procure gaze din surse de alternativă, mai scumpe decât cele importante din Rusia din cauză că Gazpromul nu a furnizat cantitățile necesare pentru a asigura consumul.
Chiar dacă Republica Moldova procură gaze, conform noului contract, la un preț mai mic decât cel de piață, formula de calcul este mai defavorabilă decât cea din contractele precedente, potrivit experților.
Așa-numita „românizare forțată” promovată de Chișinău nu a fost decât un pretext pentru mișcarea secesionistă din 1990, care a dus la autoproclamarea independenței Transnistriei și perpetuarea unui conflict separatist de mai bine de 30 de ani. În Republica Moldova limba rusă are în continuare un statut privilegiat, în special în regiunile locuite de minorități naționale, cum ar fi Găgăuzia și raionul Taraclia, locuite preponderent de bulgari și găgăuzi, dar și la Nord, unde locuiește o minoritatea ucraineană puternică.
În 1992 trupele ruse au intervenit, potrivit martorilor, atunci când forțele din dreapta Nistrului au lansat o ofensivă cu succes la Tighina (Bender), al doilea oraș ca mărime controlat de separatiști. În urma intervenției Armatei a XIV-a ruse, orașul a rămas sub control separatist, chiar dacă este amplasat în dreapta Nistrului.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Republica Moldova a semnat un nou contract de livrare a gazului cu Rusia, neavând alternative
Verifică sursele: