Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

Va pune războiul din Ucraina capăt regimului Putin? Cine ar putea să îi ia locul liderului de la Kremlin

Un manechin care îl înfățișează pe președintele rus Vladimir Putin zace în sicriu în timp ce oamenii se adună în timpul protestului „Cehia împotriva fricii” din Piața Wenceslas din Praga, Republica Cehă, 30 octombrie 2022.
©EPA-EFE/MARTIN DIVISEK  |   Un manechin care îl înfățișează pe președintele rus Vladimir Putin zace în sicriu în timp ce oamenii se adună în timpul protestului „Cehia împotriva fricii” din Piața Wenceslas din Praga, Republica Cehă, 30 octombrie 2022.

Războiul din Ucraina nu merge bine pentru Rusia și pentru regimul lui Vladimir Putin, care și-a aruncat țara în această aventură. Popularitatea liderului de la Kremlin a scăzut în perioada septembrie – octombrie, pe fondul haoticei mobilizări parțiale și a înfrângerilor suferite de forțele sale. Un alt efect al războiului, accelerat puternic de mobilizare, a fost fuga unei părți importante din populația activă și educată, care nu doar plătea taxe, dar furniza și expertiză în numeroase domenii. Ultimele date statistice publicate de Rosstat confirmă că economia rusă este oficial în recesiune. Principalii indicatori macroeconomici arată cum au influențat sancțiunile occidentale diferite sectoare ale economiei, cel mai afectat fiind comerțul. Criza economică înseamnă că vor fi mai puțini bani pentru politicile sociale, deci regimul nu își va mai putea „cumpăra” susținerea păturilor defavorizate.

Deocamdată, populația nu pare foarte grăbită să iasă în stradă în număr masiv, semn că rusul de rând încă mai poate răbda câteva decizii restrictive împotriva propriilor libertăți și drepturi. Elitele ruse, fie ele economice, politice sau din structurile de forță, par a da semne de neliniște. Un lucru este clar: deși Putin i-a obligat pe toți oamenii săi să spună în februarie 2022 că Ucraina trebuie să fie distrusă, decizia finală i-a aparținut și va răspunde pentru ea, singur sau alături de alții. Iar asta îi face pe mulți analiști occidentali și ruși să se întrebe dacă „domnia” lui Putin se apropie de sfârșit și cine ar putea să îi fie succesor.

Ofițeri de informații și tehnocrați

Un nume amintit de experți ca potențial succesor al lui Putin este puternicul Secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev. Marea problemă a lui Patrușev este că nu e un individ charismatic, ceea ce înseamnă că îi va fi greu să obțină sprijinul populației. În plus, el însuși pare să fie mai interesat să își propulseze fiul, Dmitri, către cea mai importantă funcție din stat. Dmitri Patrușev are 45 de ani, ceva experiență politică și cea mai importantă calitate a sa este că e fiul fostului șef al FSB, deci practic moștenirea sistemului care l-a creat și l-a susținut pe Vladimir Putin nu se va eroda. În condiții prielnice pentru verticala puterii, adică de conservare a stării de fapt actuale, oamenii lui Putin vor rămâne să controleze afacerile interne și externe ale țării.

Următorul pe lista celor care doresc să rămână în culisele jocului de putere de la Kremlin este Yuri Kovalchuk, despre care se spune că ar fi sfătuitorul financiar al lui Putin. Nici acesta nu aspiră la tron. Se mulțumește să gestioneze trezoreria.

Și numele lui Alexandr Bortnikov, director al Serviciul Federal de Securitate, este menționat, dar cu mai puțină emoție, de către experții ruși. Este în anturajul lui Putin, dar nu cel mai apropiat.

Tehnocrații Mihail Mișustin, premierul țării, sau Serghei Sobianin, primarul Moscovei, secondați de Elvira Nabiullina, guvernatoarea Băncii Centrale a Rusiei, au avut un comportament detașat față de războiul din Ucraina și și-au concentrat, în schimb, eforturile pe menținerea economiei pe linia de plutire. Au reușit să dea senzația unei iluzii false a stabilității într-o perioadă cu o economie asfixiată de retragerea investitorilor străini. Sancțiunile, însă, funcționează și afectează pe termen mediu și lung această strategie, lăsându-i fără resurse nu doar pe responsabilii cu stabilitatea socială, dar și pe cei care au susținut deschis invadarea totală a Ucrainei. În cazul în care structurile de forță vor eșua, aceștia sunt printre cei care ar putea „umaniza” imaginea leadership-ului rusesc în perioada post-Putin în lipsa unei opoziții reale.

O revoltă inițiată de opoziție, la fel de puțin probabilă ca o lovitură de stat militară

Nu există „boieri” care să i se opună „țarului”; dacă au existat, cei care nu au suferit vreun „accident” sunt în colonii penale sau în exil, de unde nu pot gestiona mase de oameni și nici măcar nu pot impulsiona și canaliza nemulțumirile cetățenilor, chiar și într-un context în care aceștia sunt deranjați de mobilizarea parțială. În aceste condiții, cetățeanul preferă să tacă și să caute o soluție individuală, care să-i asigure evadarea. A rămas singur fața în față cu televizorul care l-a mințit în toată această perioadă.

Reprezentanții opoziției nu au resurse suficiente pentru a își coordona acțiunile, pentru a se înțelege în privința obiectivelor comune, pentru a iniția discuții cu potențiali parteneri externi. În plus, ei vorbesc o altă limbă, una pe care cetățeanul obișnuit cu alte tipuri de valori nu o înțelege. Neînțelegerea vine din simplul fapt că acest cetățean, care votează din când în când, nu este încă pregătit să-și asume mai multă libertate, decizie individuală și gândire critică. El încă are nevoie să fie îndrumat de cineva care deține controlul asupra resurselor statului.

Nici lovitura de stat nu pare a fi o opțiune prea la îndemână pentru că nu este prea clar cine ar putea să o organizeze. Modul în care decurge războiul din Ucraina a subminat și continuă să submineze armata. În plus, conducerea militară este folosită pentru a distrage atenția de la persoana președintelui. Erorile din Ucraina sunt prezentate ca fiind exclusiv decizii luate în afara Kremlinului. Lipsa resurselor din armată, lipsa armelor avansate, corupția din sistem, furturile – toate acestea nu sunt erori ale lui Vladimir Putin. El și anturajul său nu și le asumă, chiar dacă Vladimir Soloviov își mai pune, sporadic, întrebări retorice despre capabilitățile celei de-a doua armate a lumii. S-a lucrat prea mult la această imagine de lider infailibil, care luptă împotriva hegemoniei americane și fără de care rușii s-ar „prăpădi”. Elita l-a creat cu un scop și îl va ține acolo cât încă mai este în căutare de un înlocuitor suficient de potrivit pentru a păstra controlul asupra resurselor statului.

Oamenii forte cu armate personale: Evgheni Prigojin și Ramzan Kadîrov

Evgheni Prigojin, cel care controlează grupul Wagner, pare să fi intuit cel mai bine erodarea puterii lui Putin și încearcă să se poziționeze cât mai sus, ca să fie lângă Putin, dacă acesta rezistă, sau lângă persoană care îi va lua locul. Prigojin este un întreprinzător mercenar, nu neapărat un om politic. El nu vine cu propuneri de politici publice ci se impune prin forță. Face afaceri cu puterea folosindu-se de armata sa de mercenari ca să sfideze sistemul, ca să arate eficiență în teren și ca să inducă teamă în rândul elitei apropiate procesului decizional. Până nu demult, în spațiul public din Rusia era promovat doar un singur personaj de acest fel: Kadîrov. Acum sunt doi și încă nu se știe dacă în Rusia este suficient spațiu pentru amândoi. Pentru atrocități în Ucraina, temporar sunt utili ambii. Dar, în același timp, prezența lor tot mai activă demontează și mai mult mitul despre măreția armatei ruse și sparge iluzia generalilor ruși că ar putea supraviețui propagandei oficiale, care acum are o altă misiune: de a-l scoate pe Putin nevinovat din afacerea „cedarea Hersonului” – o decizie strategică, pregătită cu migală, pentru a evita un dezastru și mai mare.

Prigojin și Kadîrov sunt două personaje periculoase, care în prezent conduc cea mai de temut parte a armatei ruse care luptă în Ucraina. Cei doi pot forma o alianță dictată de context, nu una strategică. Au obiective diferite, iar dacă acestea s-ar suprapune, ciocnirea dintre ei ar putea fi extrem de periculoasă. Prigojin știe că Ramzan Kadîrov acționează doar cu intenția de a păstra controlul asupra Ceceniei, deci nu îi va fi concurent. Mobilizarea parțială a arătat că există multă nemulțumire în  Caucazul de Nord, căci locuitorii nu sunt de acord să fie tratați drept carne de tun și trimiși în Ucraina. La Groznîi lucrurile devin mai puțin stabile pentru Kadîrov.

Evgheni Prigojin nu vrea să devină președinte, ci să controleze președintele și puterea acestuia, făcându-l dependent de resursele sale, adică de mercenari. Prigojin are mulți dușmani în rândul anturajului lui Vladimir Putin, care înțeleg cât de periculos a devenit. El este complice al regimului în atrocități, dar în același timp este cooptat în decizii tactice militare. Comportamentul său public le creează dificultăți liderilor militari, pentru că îi face să pară neînsemnați. El devine „autoritatea” și „justițiarul războiului”, care-și permite să încurajeze pedeapsa capitălă în mod public, fără a se preocupa de impactul emoțional asupra cetățeanului rus.

Sistemul îl susține pe Putin pentru că vrea să supraviețuiască

Conflictul declanșat de Vladimir Putin în Ucraina va adânci prăpastia între elita din anturajul său și restul rușilor, care resimt din ce în ce mai mult impactul conflictului – indirect, prin prisma crizei economice, sau direct, atunci când ei înșiși sau apropiați ai lor sunt mobilizați și trimiși pe front.  E de văzut dacă Putin va reuși să supraviețuiască crizei tot mai adânci pe care a provocat-o, dacă el va pleca dar sistemul pe care l-a creat va rămâne, sau dacă va avea loc o schimbare mai profundă.

Deocamdată, modul în care s-a desfășurat mobilizarea parțială, reacția la retragerea din Herson și chiar și lentoarea cu care scade popularitatea lui Putin sugerează că se va accentua competiția între elitele din jurul președintelui, pentru dominație și pentru supremație, dar în niciun caz pentru distrugerea sistemului. Oamenii lui Putin au o singură misiune: să salveze sistemul, iar asta deocamdată se poate întâmpla doar salvându-l pe liderul compromis.

Tags: Rusia , Vladimir Putin , Război în Ucraina
Ajută Veridica.ro
Alte articole
Turcia: triumful islamiștilor

Turcia: triumful islamiștilor

Victoria regimului autoritar și conservator al lui Erdoğan este victoria turcilor religioși care s-au considerat oprimați de regimurile republicane laice din ultimul secol.

De ce Rusia nu va mai fi la fel după războiul cu Ucraina

De ce Rusia nu va mai fi la fel după războiul cu Ucraina

Propaganda lui Putin a reușit să aducă Rusia în pragul unor schimbări civilizaționale, după desăvârșirea cărora vom putea afirma că epoca imperială a Rusiei s-a încheiat cu adevărat.

Erdoğan vs. Kiliçdaroğlu, sau faliile politice ale Turciei

Erdoğan vs. Kiliçdaroğlu, sau faliile politice ale Turciei

Turcii vor decide pe 28 mai dacă vor consolidarea regimului lui Recep Tayyip Erdoğan, aflat deja de 20 de ani la putere, sau preferă un alt președinte, pe Kemal Kiliçdaroğlu, prezentat ca un „Gandhi” al Turciei care promovează revenirea la vechile valori ale republicii.

Angela Grămadă

22 Nov 2022

Actualizat la: 22 Nov 2022 23:08:47
Angela Grămadă

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 8 min
Parcursul european al Georgiei, amenințat de lipsa de reformă în justiție
Parcursul european al Georgiei, amenințat de lipsa de reformă în justiție

Deși Georgia speră să devină țară candidată la UE,  guvernul său blochează reforma în justiție, cerută atât de Bruxelles cât și de SUA. Una dintre cele 12 recomandări ale Comisiei Europene este o reformă judiciară eficientă.

Diana Şanava
Diana Şanava
31 May 2023
Turcia: triumful islamiștilor
Turcia: triumful islamiștilor

Victoria regimului autoritar și conservator al lui Erdoğan este victoria turcilor religioși care s-au considerat oprimați de regimurile republicane laice din ultimul secol.

Dragoș Mateescu
Dragoș Mateescu
29 May 2023
Erdoğan vs. Kiliçdaroğlu, sau faliile politice ale Turciei
Erdoğan vs. Kiliçdaroğlu, sau faliile politice ale Turciei

Turcii vor decide pe 28 mai dacă vor consolidarea regimului lui Recep Tayyip Erdoğan, aflat deja de 20 de ani la putere, sau preferă un alt președinte, pe Kemal Kiliçdaroğlu, prezentat ca un „Gandhi” al Turciei care promovează revenirea la vechile valori ale republicii.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
24 May 2023
Planurile Rusiei de a aduce țările baltice în orbita sa
Planurile Rusiei de a aduce țările baltice în orbita sa

Rusia își făcuse planuri pentru influențarea politicilor și societății fiecărei țări baltice. Războiul din Ucraina pare să fi dat peste cap aceste planuri, ceea ce nu înseamnă însă că, pe termen lung, obiectivele Rusiei s-au schimbat.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
16 May 2023