Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

Campionatul mondial de politică din Qatar

Emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, președintele FIFA, Gianni Infantino, Prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman Al Saud, și regale Iordaniei, Abdullah II bin Al-Hussein, în timpul Ceremoniei de deschidere a Campionatului Mondial, pe stadionul Al Bayt din Al Khor, Qatar, 20 noiembrie 2022.
©EPA-EFE/Noushad Thekkayil  |   Emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, președintele FIFA, Gianni Infantino, Prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman Al Saud, și regale Iordaniei, Abdullah II bin Al-Hussein, în timpul Ceremoniei de deschidere a Campionatului Mondial, pe stadionul Al Bayt din Al Khor, Qatar, 20 noiembrie 2022.

Campionatul Mondial din Qatar a fost marcat de controverse încă de când micul emirat din Golf a fost desemnat gazdă a turneului deși erau dubii legate de modul în care țara respectă drepturile omului. Multe dintre problemele legate de Campionat nu au, aparent, vreo legătură cu sportul, însă marile competiții internaționale nu sunt doar chestiuni sportive: întotdeauna e vorba și de politică.

Sportul, un vector de imagine pentru regimurile autoritare

În mediile diplomatice, se spune că prima acțiune pe plan internațional a oricărui stat nou înfiinţat este depunerea a două cereri de afiliere: una la ONU, și una la FIFA. Dincolo de cea politică, recunoaşterea sportivă este echivalentă cu obținerea statutului de națiune, iar echipa națională de fotbal devine un simbol și, totodată, un ambasador, al unui popor.

Politica mondială se face astăzi și la nivel sportiv, iar negocierea parteneriatelor economico-militare este inevitabil legată și de sport. De-a lungul istoriei, marile evenimente sportive (Jocurile Olimpice și Campionatele Mondiale de fotbal) au fost folosite de regimuri mai mult sau mai puțin autocratice în scopul câștigării bunăvoinței comunității internaționale și al dezvoltării relațiilor globale. Benito Mussolini în 1934, Hitler în 1936, şi mai nou, Vladimir Putin în 2014 şi 2018, şi-au „cumpărat” simpatia internaţională prin ceremonii fastuoase dedicate JO sau CM, iar popularitatea lor în plan intern a atins cote maxime în perioadele ce au urmat evenimentelor găzduite. Nu trebuie uitat nici faptul că regimurile comuniste puneau accentul pe sport, pe care aproape că îl militarizaseră pentru că sportul le oferea prestigiu internațional și arăta, totodată, superioritatea „omului nou”, comunist, față de cel din statele capitaliste.

Organizarea unui Campionat Mondial de fotbal, deși extrem de costisitoare și mai degrabă cauzatoare de pierderi în plan economic, sporește sau confirmă statutul țării gazdă de jucător important în strategiile la nivel mondial și reprezintă o recunoaștere a forței economice de care aceasta dispune. Astfel, puternica ascensiune politică și economică a statelor BRICS din ultimii 15 ani, a însemnat și organizarea marilor evenimente sportive globale în aceste țări (China – JO de vară 2008 și JO de iarnă 2022, Africa de Sud – CM 2010, Brazilia – CM 2014 și JO de vară 2016, Rusia – JO de iarnă 2014 și CM 2018). Așadar, deși supusă contestărilor și controverselor, organizarea CM 2022 în Qatar nu ar trebui să surprindă.

Qatarul, o țară mică cu ambiţii mari

Qatarul are o importanță economică şi politică ridicată. Datorită rezervelor sale masive de gaze naturale şi petrol, este una dintre cele mai bogate ţări din lume, iar acest lucru îi permite ca pe plan internaţional să ducă o politică de soft power, la adăpostul alianţei militare cu SUA. Atuurile sale sunt reprezentate de potența rețelei media Al Jazeera, investițiile în sport și o politică generoasă de ajutor extern.

Inițial doar o platformă TV de știri și actualități din lumea arabă, Al Jazeera este în prezent una din cele mai mari agenții de media din lume, ce emite în mai multe limbi. Televiziunea a intrat în atenția publicului occidental în 2001, odată cu declanşarea războiului contra terorismului de către administraţia Bush jr. Ea prezenta materialele video furnizate de Osama bin Laden și de talibani, susţinând că imaginile cu cei mai căutaţi terorişti ai lumii se bucură de un interes public imens. Drept urmare, numeroase critici au fost lansate la adresa televiziunii, pentru că oferea cadrul exprimării libere pentru teroriști. În acelaşi timp, odată cu izbucnirea luptelor pe teritoriul Afganistanului, Al Jazeera a fost singura televiziune care a transmis, în direct, de la fața locului.

De-a lungul timpului, trustul media qatarian a fost acuzat, inclusiv de foşti angajaţi, de propagandă pentru guvernul Qatarului, una de orientare islamistă, sprijinind sunnismul și critică față de șiism. Un alt reproş adus Al Jazeera este apropierea de Frații Musulmani şi participarea efectivă la revoluția din Egipt, în 2011. Televiziunea a jucat un rol esențial în răsturnarea regimului Mubarak, difuzând imagini cu violențele comise împotriva manifestanților, imagini oferite de Frații Musulmani, aflați în prima linie a luptelor de stradă. Astăzi, Frații au fost declarați organizaţie teroristă de noul regim de la Cairo, iar influenţa Qatarului în nordul Africii cunoaşte o pantă uşor descendentă.

Investiţiile qatariene din afara graniţelor sunt plasate în companii gigant ca Deutsche Bank, Rosneft, Volkswagen, Valentino sau Miramax Films, precum și în imobiliare din Singapore, SUA şi Marea Britanie. O anchetă BBC dezvăluia în 2017 că micul emirat din Golf deținea mai multe terenuri și clădiri în Londra decât regina Angliei. Evident, din portofoliu nu putea lipsi fotbalul. Prin Qatar Sports Investments, emirul Tamim bin Hamad Al Thani este proprietarul clubului francez Paris Saint-Germain şi a sponsorizat ani întregi echipe ca FC Barcelona sau AS Roma. Investiţiile în sport au continuat  cu canalele Sports TV și BeIN Sports ale Al Jazeera, care au transformat compania qatariană într-una dintre cele mai mari puteri din punct de vedere al transmisiunilor de evenimente și programe sportive.

Drepturile omului, surprinse în ofsaid în Qatar

Stabilitatea politică internă este întreţinută de o strategie eficientă de redistribuire a veniturilor către populaţia autohtonă și de un sistem progresiv de învățământ superior, prin sucursalele deschise de câteva din cele mai prestigioase universităţi occidentale. Cu toate acestea, eficacitatea acestor instrumente ar putea fi subminată de lipsa unei culturi democratice, de asocieri și cauze îndoielnice, și de o potenţială trecere către hard power în soluționarea conflictelor.

Odată cu acordarea dreptului de organizare a CM 2022, FIFA și-a exprimat și speranța că emiratul qatarian va înregistra progrese semnificative nu numai în plan diplomatic și sportiv, dar și în cel al respectării drepturilor omului. Ideea mergea chiar mai departe, cu presupunerea că și alte state vor face reforme similare pentru a putea organiza, la rândul lor, evenimente de această amploare. Din păcate, pe măsură ce competiția avansează în desfășurare, problemele legate de libertatea de exprimare, de exemplu, sunt departe de a fi rezolvate.

Qatar a emis mai multe restricții de filmare pentru radiodifuzorii străini, iar spectatorilor care purtau simboluri ale incluziunii LGBTQ le-a fost interzis accesul pe stadioane. O altă problemă care pare încă de nerezolvat este cea a despăgubirii lucrătorilor uciși sau răniți în timpul construcției stadioanelor. Deși cifrele oficiale spun că peste 6.500 de muncitori, imigranți în Qatar, au murit în perioada 2010 – 2020, numărul acestora este estimat a fi mult mai mare. În același timp, nu putem totuși să nu remarcăm numărul mare de imigranți prezenți pe stadion la meciurile Cupei Mondiale, un privilegiu de care puțini oameni se pot bucura. Unii ar putea zice că e și acesta, poate, un mod prin care autoritățile qatariene se revanșează în fața celor care au contribuit din plin, cu mari sacrificii, la construcția stadioanelor și întregii infrastructuri alocate competiției. Alții, însă, au comentat că acești fani au fost de fapt „cumpărați”, pentru că gazdele doreau să se asigure că stadioanele nu vor rămâne goale.

Rivalitățile din Golful Persic și Campionatul Mondial de fotbal

Chiar la începutul acestei luni, știrea că un atac iranian asupra Arabiei Saudite este iminent a provocat panică și îngrijorare în Orientul Mijlociu. Competiția dintre cele două state, cu rădăcini adânci, religioase dar și economice, a provocat de-a lungul timpului numeroase victime în conflicte armate din lumea musulmană. Monarhiile sunnite din Golf au avut tendința de a se alătura poziției Arabiei Saudite, la rândul său o monarhie sunnită. Pe de altă parte, cele mai mici dintre aceste state au căutat să nu supere prea mult Iranul. Qatarul este, probabil, monarhia sunnită cea mai apropiată de Teheran.

Această apropiere a reprezentat un motiv de iritare pentru Riad, la fel cum susținerea Fraților Musulmani a iritat țara arabă cu cea mai mare populație și cea mai puternică armată – Egiptul. Un al treilea motiv de nemulțumire pentru statele arabe a fost refuzul Qatarului de a cenzura relatările Al Jazeera despre ele.

Toate aceste nemulțumiri au răbufnit în 2017, când Arabia Saudită, Egiptul, Emiratele Arabe Unite și Bahreinul au rupt relațiile diplomatice cu Doha și au impus o blocadă aeriană, navală și terestră; în epocă s-a vorbit chiar și despre posibilitatea unei operațiuni militare.  

Criza s-a rezolvat doar în 2021, iar la ceremonia oficială de deschidere a CM, emirul Qatarului, Tamim bin Hamad Al Thani, și președintele FIFA, Gianni Infantino, l-au avut alături în tribuna oficială pe prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman – el însuși interesat să își promoveze imaginea, încă afectată de scandalurile în care a fost implicat, mai ales cel legat de uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi – cu care s-au întreținut mai mult decât amical.

Această încălzire a relațiilor cu vecinii sunniți din Golf nu înseamnă însă că Doha nu mai e atentă cu Iranul: la meciul dintre Iran și Țara Galilor, oficialii au dat afară din stadion o fană iraniană care a venit cu un tricou pe care era scris numele Mahsei Amini, tânăra a cărei moarte, după ce fusese reținută și bătută de poliția moravurilor, a dus la declanșarea actualului val de proteste față de regimul de la Teheran.

Fotbalul și propaganda

FIFA are o regulă scrisă prin care se încearcă pe cât posibil evitarea meciurilor între țări aflate în conflict: Israel și Palestina, Serbia și Kosovo, Armenia și Azerbaidjan sau, mai recent, Ucraina și Rusia, etc. Din păcate, când vine vorba de turnee finale, regula nu mai poate fi pusă în practică, așa că la acest mondial vom avea parte de un duel SUA – Iran, precedat deja de confruntarea Anglia – Iran, partidă remarcată nu atât prin proporțiile scorului, cât mai ales prin protestul lotului iranian, care a refuzat să intoneze imnul național.

Dacă în 1998, la precedentul duel, victoria iranienilor împotriva SUA a dus la ample manifestații de bucurie pe străzile din Teheran, iar izbânda a fost rapid confiscată ideologic de regimul islamist și transformată într-o victorie asupra „Marelui Satan”, acum asistăm la o cu totul altă conjunctură socio-politică. În urmă cu 24 de ani, declarațiile delegației iraniene în Franța făceau referire la „războiul sfânt” pe care țara lor îl purta cu America. Astăzi, declarațiile fotbaliștilor aduc în atenție gravele probleme cu care se confruntă poporul iranian, supus unor măsuri represive fără precedent, în urma protestelor antiguvernamentale care au intrat deja în a treia lună de desfășurare.

În tabăra americană, declarațiile referitoare la meci sunt mai rezervate, dar nu putem să facem abstracție de afirmația recentă a președintelui Joe Biden, că „vom elibera Iranul în curând”. Jocul se va desfășura într-un mediu tensionat și e de așteptat ca fanii ambelor echipe să ia atitudine în plan politic. Va fi interesant de văzut cum vor fi gestionate aceste manifestări publice la fața locului prin prisma relației dintre Qatar și Iran. Cu o audiență estimată la câteva sute de milioane de telespectatori, meciul SUA – Iran va genera cu siguranță efecte și în afara terenului de fotbal, într-o lume în care granițele între sport, politică și bani sunt din ce în ce mai subțiri.

Ca de obicei, România e puțin pe minus

România e prezentă fotbalistic în Qatar cu trei arbitri. De prestația lor poate depinde soarta unei revoluții, cine știe?! Dar asta nu scuză faptul că, pentru a câta oară?!, echipa României lipsește de la cel mai mare eveniment sportiv de pe planetă.

Această absență este de fapt rezultatul unei politici de diplomație sportivă incoerente și bazată pe rezultate de moment, nu pe strategii de durată. Abia în vara anului trecut, Ministerul român al Afacerilor Externe, în parteneriat cu Comitetul Olimpic Român și Institutul Sportiv Român, a organizat un curs de diplomație sportivă cu scopul de a adăuga sportului autohton o nouă dimensiune, aceea de instrument de negociere politică și economică. În esență, în 2021, România descoperea și încerca timid să pună în aplicare ceea ce alte state fac de zeci de ani.

Evident că putem invoca diverse motive pentru lipsa unei strategii coerente de diplomație prin sport, de la lipsa banilor, până la conspirațiile elitelor occidentale. Dar nici unul dintre ele nu ar fi trebuit să ne împiedice să încercăm. Încă mai e timp să intrăm în teren, meciul încă se joacă.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Americanii se vor retrage din Afghanistan la aproape 20 de ani de când au intervenit în acea țară. Președintele Joe Biden a decis ca retragerea să se încheie până pe 11 septembrie, cu patru luni mai târziu decât data care fusese stabilită de administrația Trump. Talibanii percep plecarea americanilor drept o victorie. Rămâne de văzut dacă li se va părea suficientă sau dacă vor încerca să obțină totul și vor continua războiul contra guvernului de la Kabul.

Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova. Poate fi România atrasă în conflict?

Atacurile din Transnistria și riscul unei intervenții ruse în Republica Moldova. Poate fi România atrasă în conflict?

Un general rus menționa recent Transnistria ca unul din obiectivele celei de-a doua faze a războiului din Ucraina. Se va opri Rusia în Transnistria sau va vrea să ajungă și la Chișinău, aflat la o aruncătură de băț? Și ce ar trebui să facă România în acest caz? Anul 1940 este invocat tot mai des…

Petro Poroșenko, acuzat de trădare: semn al reformării justiției din Ucraina, sau răfuială politică?

Petro Poroșenko, acuzat de trădare: semn al reformării justiției din Ucraina, sau răfuială politică?

Petro Poroșenko și-ar fi folosit funcția pentru a ajuta regiunile separatiste din Donbass să exporte cărbune în Ucraina, contribuind, în acest fel, la finanțarea rebelilor. Fostul președinte spune că demersurile care îl vizează sunt politice și au fost voci care au criticat momentul ales pentru cel mai recent dosar, date fiind tensiunile în creștere la granițele cu Rusia.

Veridica

26 Nov 2022

Actualizat la: 27 Nov 2022 19:52:41
Veridica

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 10 min
Turcia, mereu corigentă la lecția cutremurelor
Turcia, mereu corigentă la lecția cutremurelor

Mii de clădiri s-au prăbușit în Turcia în timpul cutremurului din 6 februarie. Nu este prima tragedie de acest fel din istoria țării. În vreme ce alte țări aflate în zone cu o activitate seismică ridicată au învățat să reducă din impactul cutremurelor prin reglementarea strictă a normelor în construcții, Turcia pare să fie luată mereu prin surprindere.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
08 Feb 2023
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice

Cum Kremlinul a împiedicat practic presa independentă să activeze în Rusia, multe agenții de presă și jurnaliști s-au refugiat în alte țări. Statele Baltice au oferit un astfel de refugiu, inclusiv celebrului post de televiziune TV Rain (în rusă Dojd), care și-a mutat sediul în Letonia. După câteva luni de transmisiuni, TV Rain a rămas fără licența de emisie după ce a încălcat reglementările letone și pentru că a arătat simpatie pentru trupele rusești din Ucraina. Totuși, deși unii o consideră aspră, decizia autorităților de la Riga nu a declanșat un exod al presei independente ruse din Statele Baltice.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
31 Jan 2023
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia. De-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
30 Jan 2023
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk

Recep Tayyip Erdoğan încearcă să își consolideze regimul forțând o a treia candidatură la funcția președinte. Alegerile generale din această primăvară vor avea loc pe fondul unei crize economice profunde, așa că, pentru a-și spori șansele de câștig, islamiștii apelează la pomeni electorale și sabotarea opoziției. Alegerile au loc într-un an special: se împlinește un secol de când Mustafa Kemal Atatürk a proclamat republica, o republică aflată azi în criză și tot mai îndepărtată de viziunea fondatorului său.

Dragoș Mateescu
Dragoș Mateescu
27 Jan 2023