Pachetul legislativ de simplificare a legislației privind Inteligența Artificială e pe punctul de a fi adoptat de Uniunea Europeană. Așa-numitul Omnibus (pachet care modifică mai multe legi) e în negociere finală între cele trei instituții cu atribuții legislative ale UE (Consiliu, Comisie și Parlament), după care va intra în vigoare. Scopul lui declarat e de a simplifica legislația deja existentă și de a oferi o serie de derogări și amânări de la aceasta. Rezultatul e, deocamdată, o polemică mocnită, dar foarte tranșantă, între industrie și legislator. Descurajând utilizările „malefice” ale IA, el riscă însă să descurajeze și inițiativa europeană în materie de IA.
Omnibus-ul digital cu privire la IA amendează în principal Regulamentul privind inteligența artificială al UE (AI Act). Acesta „este primul cadru juridic referitor la inteligența artificială din lume; el abordează riscurile asociate IA și poziționează Europa pentru un rol de lider la nivel global”, spune prima frază de pe pagina oficială a Uniunii Europene referitoare la regulament. O primă frază tipică pentru politicile UE, care se doresc în același timp defensive (riscuri) și ofensive (lider global). Dacă consultăm mai departe pagina respectivă, aflăm că inteligența artificială e clasificată pe patru niveluri de risc, iar măsurile de protecție sunt formulate în consecință. Nimic, însă, despre „poziționarea ca lider global”.
Dezinformarea, așa-numitul „AI slop” (conținut fără valoare, consumator de timp) sau abuzurile de felul pornografiei false („deepfake porn”) cu copii arată că reglementarea „defensivă” este cât se poate de necesară. Ea reflectă o tradiție a Uniunii Europene, care include, de pildă, dacă ne referim numai la domeniul digital, regulamentul privind așa-numitele cookies, faimosul GDPR (protecția datelor personale) și Regulamentul Piețelor Digitale (Digital Markets Act/DMA). Elaborând astfel de acte normative, Bruxelles-ul și-a atras în mod repetat critici dar, pe de altă parte, a dobândit un statut de inovator legislativ care, după o vreme, devine sursă de inspirație a reglementărilor din alte teritorii geopolitice, lucru care s-a întâmplat repetat și e cunoscut sub numele de „Bruxelles effect”.
Uniunea Europeană legiferează fără a înțelege
Erorile și carențele IA sunt bine-cunoscute aproape oricui are de-a face cu aceasta în ipostaza de consumator. De la o rețetă culinară greșită la diagnostice înspăimântătoare, dar exagerate, astfel de lucruri ne încurcă viața tuturor în 2026, deși beneficiile folosirii ChatGPT, Gemini sau Claude sunt indubitabile și masive.
Problema e însă cum pot fi prevenite astfel de lucruri, din unghiul legiuitorului. Pentru a legifera, trebuie să înțelegi inteligența artificială, iar aceasta a dobândit reputația unei „cutii negre” (dispozitiv în care nu e clar ce se întâmplă), pentru faptul că conceptele care stau la baza ei sunt de tipul spațiilor multidimensionale, abstracțiuni matematice greu de înțeles și fără conexiune directă cu viața de zi cu zi și nevoile umane.
A crea, legislativ, diferite tipuri de protecție împotriva efectelor nefaste ale IA e, în consecință, foarte dificil. S-ar putea presupune că un grad de protecție ridicat, „pentru orice eventualitate”, ar putea rezolva mare parte din problemă. El creează însă o alta: face necompetitive companiile care se supun unei atari legislații. Cu alte cuvinte, le creează handicapuri într-o cursă galopantă.
Inteligența artificială în Europa
Pagina cu privire la Digital AI Act la care am făcut trimitere menționează și o știre referitoare la fonduri de susținere a inovației în materie de IA, în valoare de 63,2 milioane de euro (singura informație care duce la ideea de „lider digital” de la începutul acestui articol). Nu sunt singurele fonduri europene investite în așa ceva, dar în lumea AI aceste sume sunt extrem de mici – prin comparație, China a cheltuit până acum în jur de 80-90 de miliarde de dolari pentru a dezvolta aceeași tehnologie. Iar ea este doar actorul numărul doi din piața inteligenței artificiale, după SUA. Faptul că inițiativele europene ca Mistral.ai sunt disfuncționale, din punctul de vedere al utilizatorului, prin comparație cu deja menționatele Gemini și compania, poate fi certificat de oricine își dorește să testeze mai multe inteligențe artificiale de acest tip.
În general, în materie de inițiative digitale, Uniunea Europeană este mult rămasă în urmă. Un articol recent din Financial Times, Viața fără tehnologiile americane, arată că o existență urbană, contemporană, e aproape de neconceput fără acestea, de la orientarea în oraș la plățile cu carduri VISA, nemaivorbind de comunicarea de orice fel. UE mai posedă un singur avanpost în complicata și hiperglobalizata industrie a chipurilor, compania olandeză ASML, producătoarea extrem de sofisticatelor mașini de gravare a microcipurilor care ne umplu buzunarele în fiecare zi. Iar CEO-ul ei, Cristophe Fouquet, a semnat foarte recent un articol de opinie extrem de critic la adresa strategiilor digitale ale Uniunii Europene.
Cum se va polariza lumea în viitor
Preocupările UE față de date private, pornografie neconsensuală și alte utilizări nedorite ale IA sunt justificate, dar ele nu au cum să nu încetinească dezvoltarea în Europa a unei tehnologii care avansează exploziv în alte teritorii. Ne putem imagina un viitor nu foarte îndepărtat, de ordinul câtorva ani, în care inteligența artificială mai puțin reglementată a Chinei sau a SUA va perturba totul, de la ramuri ale economiei la piața locurilor de muncă.
Problema e că Uniunea Europeană nu poate rămâne în afara acestor perturbări globale, cu toată preocuparea ei legislativă. Simplu spus, europenii vor beneficia și vor suferi de efectele inteligenței artificiale create cu mai puțină preocupare pentru consumator în alte teritorii, mai ales dată fiind uriașa bulă investițională a segmentului din ultimii ani, care a dus, de pildă, Nvidia, producătoarea de chipuri pentru IA, la o valoare de piață de peste cinci miliarde de dolari.
În același timp, Europa va sărăci, va rămâne în urmă și își va pierde independența, fiindcă situația nu se rezumă doar la simplul consumator, ci la economii și climate sociale întregi. E un război pe care actorul global bine intenționat, Uniunea Europeană, nu poate decât să-l piardă. Iar el nu se mai desfășoară între națiuni sau blocuri politice, ci între entități digitale și șiruri de cifre din computere, reprezentând sume de bani de dimensiuni care frizează ficțiunea.
