Mai sunt exact șase luni până la alegerile de la jumătatea mandatului în Congresul american și, deși Donald Trump nu fi pe buletinele de vot, el continuă să fie cel mai important factor pentru determinarea viitorului Partidului Republican. De la alegerile care l-au readus pe Donald Trump la Casa Albă s-au schimbat multe, însă. Sondajele de opinie arată o rata a popularității în scădere a președintelui care ar trebui să fie locomotiva la aceste alegeri din noiembrie. Problema este că nici în rândul mișcării MAGA, Donald Trump nu se mai bucură de susținere sută la sută, iar mulți dintre influencerii care au militat pentru el în campania pentru Casa Albă încep să fie vocali cu privire la acțiunile sale. După 28 februarie, când a fost declanșată operațiunea Furia Epică în Iran, acest fenomen s-a văzut mai ales în rândul exponenților MAGA care au militat împotriva intervențiilor externe văzute ca o irosire de resurse (umane sau materiale) ce ar putea folosite în Statele Unite; printre aceștia se numără, de exemplu, cunoscutul Tucker Carlson, care a declarat chiar că îi pare rău că l-a susținut atât de mult timp peTrump.
Cifrele reci, statistice, arată însă că, în ciuda acestor luări de poziție în spațiul public, în rândul susținătorilor MAGA, Donald Trump stă destul de bine, cu o susținere de 94%, în luna mai, față de 97% în februarie. Problema e că nu toți simpatizanții dreptei americane, adică a Partidului Republican, sunt sută la sută dedicați proiectului Trump. Și de aici începe nesiguranța câștigării acestor alegeri de care, mai mult ca niciodată, nu depinde doar viitorul Americii, ci și al lumii.
Democrații și republicanii se luptă să redeseneze circumscripțiile electorale pentru a-și mări șansele de câștig în alegeri
Sistemul electoral american este diferit de tot ceea ce cunoaștem în Europa, iar una din caracteristicile sale cheie este că nu este nici unitar și nici centralizat. Acest lucru înseamnă că statele și chiar regiunile au un grad ridicat de autonomie inclusiv în ceea ce privește modul în care își trimit reprezentanții în Congres. La Senat este relativ simplu, având în vedere că fiecare stat are câte doi, aleși la nivelul întregului stat. Situația este mai complexă în cazul Camerei Reprezentanților, întrucât acolo statele au dreptul să stabilească circumscripții care să aleagă, fiecare, câte un reprezentant. Componența demografică (criterii ca nivelul de venituri, componența etnică, vârsta medie, nivel de educație etc.) a unei circumscripții este cea care decide dacă majoritatea voturilor în circumscripția respectivă merg la republicani sau la democrați. Majoritatea pe care, de exemplu, democrații o au într-o anumită regiune poate fi anulată dacă la circumscripție sunt adăugate localități/zone preponderent republicane – și viceversa. Cum legea permite această „redistricting”, reconfigurare a circumscripțiilor, ambele partide o fac pentru a-și maximiza șansele electorale. Nu este vorba însă de un proces chiar simplu, întrucât de fiecare dată partidul care este dezavantajat încearcă să împiedice această refacere a hărților electorale inclusiv în instanță – este, de altfel, ceea ce se întâmplă în prezent în state ca Virginia, Texas, Florida sau Alabama.
În mod normal, redesenarea hărților electorale are loc după recensământ, adică o dată la 10 ani. În ultimele șase luni însă, procesul de „redistricting” a luat avânt, în pofida faptului că suntem abia la jumătatea intervalului dintre recensăminte, următorul fiind programat în 2030. De ce atâta grabă? În joc sunt alegerile mid-term de anul acesta, unde se vor disputa toate cele 435 de mandate din Camera Reprezentanților și 35 de locuri la Senat. Republicanii controlează în prezent ambele camere – au 218 de reprezentanți și 53 de senatori – dar e vorba de majorități fragile. Dacă democrații reușesc să le răstoarne, vor avea la îndemână instrumente puternice pentru a bloca sau inversa inițiativele administrației Trump care nu le convin.
Sunt independenții calul troian cu ajutorul căruia democrații vor cuceri circumscripții republicane?
Bătălia electorală a început, așadar, cu această redesenare a circumscripțiilor care aleg membrii Camerei Reprezentanților. Republicanii au deja un avantaj, obținut în instanță: două hotărâri judecătorești recente au afectat șansele ca democrații să preia controlul Camerei Reprezentanților în noiembrie. Șansele ca partidul să câștige controlul camerei inferioare au scăzut la 75%, de la 85,3% pe 28 aprilie, scrie CNBC.
Democrații nu mizează însă doar pe circumscripții unde victoria le-ar fi sigură. Ei pun accentul în egală măsură pe mesajele către alegători, dar și pe efortul de a atrage o susținere mai largă și de a găsi aliați în afara partidului. Acest efort se vede într-unele din așa-numitele „state roșii”, dominate de republicani, cum sunt Nebraska și Alaska. Responsabili democrați din statele respective trec uneori cu vederea candidații propriului partid, în timp ce încurajează subtil sau chiar promovează deschis candidații independenți pe care speră că îi pot depăși pe cei etichetați drept democrați. Comitetul Național Democrat și unii dintre aliații săi din Washington susțin în tăcere noua strategie.
Există însă și riscuri care vin la pachet cu această strategie, iar unul dintre cele mai importante, într-o țară în care campania electorală implică investirea unor sume uriașe de bani, este nemulțumirea donatorilor. Ei, alături de strategii partidului și chiar și unii lideri, spun că nu ar trebui să-și ignore proprii candidați pentru câștiguri pe termen scurt. Aceștia vor ca oficialii democrați, atât la Washington, cât și pe teren în statele republicane, să depună mai mult efort pentru a face brandul democrat mai atractiv, chiar dacă va mai dura câțiva ani până când va fi competitiv.
În plus, ei atrag atenția că nu există nici o garanție că odată aleși, candidații independenți vor susține toate prioritățile politice ale democraților sau chiar conducerea democraților în Congres.
Promisiuni populiste, „it’s the economy, stupid!” și asul din mâneca lui Donald Trump
Candidații democrați trebuie să recâștige bazinul electoral de stânga, clasa muncitoare, pe care caută să o seducă într-o manieră populistă. În oferta lor electorală regăsim până și varianta americană de la „prima casă”, adică, o subvenție de 20 de mii de dolari pentru cei care cumpără o locuință pentru prima dată. Mai oferă și medicamente compensate, costuri plafonate pentru creșterea copiilor. Dar nici acest pachet nu e general valabil pentru democrați. El a fost gândit de un grup progresist și preluat doar de o parte a politicienilor democrați. Planul progresiștilor concurează cu propunerile moderaților care prioritizează eforturile ce vizează reducerea barierelor de reglementare și creșterea concurenței în domeniul sănătății, agriculturii, locuințelor și energiei.
La modul general, democrații sunt de acord că victoria lor din noiembrie se bazează pe evidențierea a ceea ce ar face viața mai accesibilă pentru americani – ceea ce, cumva, e o revenire la celebra mantră din campania lui Bill Clinton din 1992 „it’s the economy, stupid!”. De asemenea, democrații sunt de acord în ceea ce privește combaterea corupției și a prețurilor exagerate și asupra costurilor pe care ar trebui să se concentreze: locuințe, utilități, alimente, îngrijire copii, asistență medicală. Dar nu sunt de acord cu privire la cea mai bună abordare pentru a ajunge acolo.
Până acum, Donald Trump nu s-a implicat sistematic în bătălia electorală de la jumătatea mandatului din 2026. A participat la puține mitinguri și a refuzat să susțină alegerile primare cheie pentru Senat din Georgia și Texas, iar atenția sa a fost atrasă de Iran și de proiecte secundare, cum ar fi renovarea bazinului reflectorizant de pe National Mall și construirea unei săli de bal pentru Casa Albă. Asta poate și pentru că președintele se bazează pe puterea majorității republicane de a vota legea „SAVE America”, un proiect de lege electorală care ar impune alegătorilor să furnizeze dovezi ale cetățeniei, cum ar fi un pașaport sau un certificat de naștere, pentru a se înregistra pentru a vota la alegerile federale. O bună parte din electoratul democrat provine din rândul migranților, nemulțumiți de politici ale administrației Trump care le-au vizat comunitățile.
Cu șase luni înainte de acest scrutin în urma căruia ar trebui ca legislativul american să poată inversa politicile lui Donald Trump, democrații încă nu reușesc să acționeze ca un organism unitar. Sondajele de opinie la nivel național, care însă trebuie citite cu un grăunte de sare, arată un mic avantaj suficient cât să-l enerveze pe președintele Donald Trump care se teme că o schimbare de putere în Congres va duce la punerea sa sub acuzare.
