NARAȚIUNI: 1. Occidentul se implică în afacerile interne ale Republicii Moldova. 2. Maia Sandu și forțele politice care o susțin vor să blocheze economic regiunea transnistreană. 3. Rusia joacă rolul unui pacificator în regiune.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, regiunea transnistreană a fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești și-a proclamat independența, unul din principalele motive invocate fiind „pericolul românizării” nou-înființatei Republici Moldova. În 1992 în zonă a izbucnit un conflict armat, soldat cu moartea a sute de persoane din ambele tabere, iar experții susțin că armata rusă dislocată în regiunea transnistreană a luptat de partea Tiraspolului.
Deși Rusia și-a asumat în repetate rânduri angajamentul de a-și retrage trupele și muniția militară din regiune, un depozit cu peste 20.000 de tone de armament și un contingent militar rus rămân în continuare în stânga Nistrului. Militari ruși au și statut de pacificatori în cadrul unei misiuni formate după conflictul armat. Negocierile în așa-numitul format „5+2”, creat în 2005, trenează, iar părțile nu au ajuns să discute subiectul reglementării politice a conflcitului.
Chișinăul optează pentru acordarea unui statut special regiunii, iar Tiraspolul insistă să-i fie recunoscută independența. În toți acești ani, Federația Rusă a susținut financiar și politic regiunea separatistă.
Duma rusă a adopat declarația respectivă în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, iar unele mesaje coincid cu ale unuia dintre principalii concurenți la alegeri, Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor, principalul oponent al forțelor pro-europene, care are un acord de colaborare cu „Edinaya Rossia”, partidul de guvernământ de la Moscova.
Transnistria a căpătat, în ultimii ani, și o miză electorală tot mai importantă, în condițiile în care autoritățile locale le-au permis cetățenilor să voteze în secțiile special organizate pentru ei de guvernul de la Chișinău. Procesul de votare a fost însă unul controversat, dat fiind că alegătorii au fost transportați în mod organizat și au votat, într-un procent covârșitor, mai întâi în favoarea oligarhului Vlad Plahotniuc iar ulterior, după fuga acestuia din țară, pentru președintele socialist de la vremea respectivă, Igor Dodon. Un scandal cu privire la numărul de secții de vot din Transnistria a avut loc chiar și în actuala campanie.
Transnistria apare și într-o serie de fake news și dezinformări, inclusiv unele care vorbesc despre iminența unui război în regiune. Vezi câteva dintre cele demontate de Veridica anul acesta aici, aici și aici.
OBIECTIV: Să îi prezinte pe Maia Sandu și pe partenerii săi politici (în special cei din PAS, formațiune fondată de actuala președintă), dar și autoritățile de la Kiev, drept instigatori ai unei posibile escaladăria situației din Transnistria. Să creeze un climat de teamă în rândul electoratului cu privire la consecințele unei victorii a forțelor de dreapta în alegeri. Să decredibilizeze Occidentul și România, care sunt principalii parteneri externi ai Maiei Sandu și se presupune că vor fi și parteneri ai unei eventuale guvernări PAS. Să rescrie istoria, inventându-i Rusiei un rol supradimensionat în reglementarea conflictului transnistrean și menținerea păcii în regiune
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: După ce Maia Sandu a fost aleasă președinte, Chișinăul nu și-a schimbat poziția oficială față de reglementarea pașnică a conflictului transnistrean.
Chiar în ziua în care Duma Rusă acuza Chișinăul de instituirea unei blocade asupra regiunii, Guvernul de la Chișinău prelungea termenul procedurii simplificate de trecere a frontierei moldo-ucrainene pentru agenții economici din regiunea transnistreană, atât înregistrați, cât și neînregistrați. De asemenea, a prelungit și efectele unei hotărâri privind transportarea produselor petroliere în regiunea transnistreană, favorabilă Tiraspolului.
Rusia accentuează rolul său de pacificator, dar în anul 2002, un fost președinte al Dumei, Ghennadi Selezniov, recunoștea că a provocat conflictul din 1992 pentru a împiedica unirea Republicii Moldova cu România. În 2012, un pacificator rus a împușcat mortal un tânăr care traversa zona de securitate
SÂMBURE DE ADEVĂR: Chișinăul și Kievul au instituit mai multe puncte de control comun la frontieră, pe segmentul transnistrean, acțiuni criticate de Tiraspol
CUI SERVESC NARAȚIUNILE: Moscovei, Tiraspolului, Blocului electoral al comuniștilor și socialiștilor (BECS).
REACȚII OFICIALE: „Astăzi Duma de Stat a aprobat o declarație în care acuză autoritățile din Republica Moldova că încercăm să blocăm regiunea transnistreană. Iată că avem două exemple concrete că lucrurile stau exact invers. Autoritățile Republicii Moldova fac tot posibilul ca să nu împiedice dialogul și buna organizare a procesului de reglementare politică durabilă a conflictului transnistrean”, a declarat premierul interimar Aureliu Ciocoi după adoptarea celor două hotărâri de Guvern prin care a fost prelungit termenul unor hotărâri favorabile Tiraspolului.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
