Securitatea statelor baltice a fost oarecum un subiect de actualitate încă de la destrămarea Uniunii Sovietice. Situația s-a înrăutățit la anumite intervale de timp, cel mai grav în 2014, când a fost anexată Crimeea și a început războiul în Donbass. Mai târziu în același an, NATO a înființat baze militare independente în statele baltice și în Polonia. Situația s-a tensionat din nou odată cu ultimatumul dat de președintele rus Vladimir Putin la finalul anului trecut, somând NATO să își retragă forțele pe pozițiile ocupate de Alianță înainte de 1997, iar apoi pe 24 februarie 2022, odată cu invadarea Ucrainei.
De la coabitarea cu armata sovietică/rusă la apartenența la NATO
Când statele baltice și-au redobândit independența la începutul anilor 1990 iar guvernul sovietic a recunoscut aceste țări ca democrații de sine-stătătoare în septembrie 1991, una din provocările ulterioare a fost cum să scape de armata sovietcă sau rusă, care deținea baze în toate republicile baltice. În era sovietică, regiunea era una extrem de militarizată, iar porțiuni mari din teritoriul de pe coasta de vest a statelor baltice erau inaccesibile populației. Sovieticii se temeau că oamenii ar putea părăsi Uniunea Sovietică pe mare, așa cum au făcut-o în al Doilea Război Mondial. Mai mult decât atât, statele baltice reprezentau o graniță pentru întreaga URSS, situându-se pe hartă aproape de Occident.
Trupele rusești au părăsit Lituania pe 31 august 1993, iar apoi Letonia și Estonia exact un an mai târziu. Totuși, abia pe 31 august 1998 Rusia a încetat să mai folosească stația militară radar de lângă orașul leton Skrunda.
Peste câțiva ani, în 2002, toate cele trei state baltice și-au depus candidatura pentru a se alătura NATO, fiind admise la 29 martie 2004. Dublat de aderarea la Uniunea Europeană care a urmat pe 1 mai în același an, noul statut al statelor baltice le-a adus în Occident.
Consecințele războiului din Ucraina
Contextul de securitate din Europa de Est a început să se deterioreze rapid în a doua jumătate a anului 2021. Criza imigranților provocată de Belarus, catalogată de statele baltice, Polonia și Uniunea Europeană drept un atac de tip hibrid, a fost urmată de mobilizarea trupelor rusești la granița cu Ucraina. Totodată, în decembrie 2021, Rusia a cerut NATO garanții juridice, solicitând Alianței să își retragă trupele la granițele de dinainte de 1997. NATO a respins aceste revendicări.
Aproximativ două luni mai târziu, Rusia a început războiul în Ucraina, care încă mai continuă. Invazia Rusiei în Ucraina a avut un impact puternic asupra societăților baltice. De exemplu, mulți etnici ruși din Estonia și-au schimbat atitudinile vizavi de Rusia și față de președintele Vladimir Putin pe 24 februarie. Potrivit Evgheniei Volohonskaia, redactor de știri în limba rusă la portalul de știri online al postului public de televiziune din Estonia (ERR), 25% din vorbitorii de rusă încă mai susțineau Rusia și pe președintele Putin pe 24 februarie, însă 50% au rămas șocați. După invazie, doar 27% din etnicii ruși mai aveau încredere în instituțiile de presă din Rusia, în comparație cu 40% care credeau contrariul. Cu toate acestea, rușii nu sunt văzuți ca o amenințare pentru Estonia, este de părere Heiko Pääbo, lector la Universitatea Tartu din Estonia și director de programe pentru studii central și est-europene, ruse și eurasiatice. De la bun început, s-a putut observa foarte clar că este un război personal al lui Putin, a declarat Pääbo pentru Veridica.
În Lituania, multe persoane au hotărât să se pregătească pentru scenariul cel mai sumbru și, de exemplu, s-au alăturat Uniunii Pușcașilor Lituaniei (LRU). Lituanienii știu că nu au încotro și trebuie să se pregătească pentru o posibilă agresiune.
În Letonia, conform sondajelor de opinie realizate la sfârșitul lunii aprilie, majoritatea oamenilor spun că susțin Ucraina (66,9%), în timp ce numărul rușilor care susțin Rusia a scăzut simțitor (5,6%).
Cu toate acestea, există diferențe mari între cei care vorbesc letona acasă și cei care vorbesc rusa. Printre vorbitorii de letonă, există un nivel ridicat al sprijinului față de Ucraina (89%), în timp ce aproximativ jumătate din vorbitorii de rusă (47%) spun că nu susțin niciuna din cele două tabere. Cu toate acestea, a existat și un protest, primul de acest gen, al letonilor ruși care au condamnat politicile Rusiei și ale președintelui Putin.
Amenințarea la adresa statelor baltice a crescut vertiginos
NATO rămâne un element fundamental în arhitectura de securitate a țărilor baltice, dar chiar și-așa, contextul s-a schimbat în întreaga regiune. Toți experții contactați de Veridica sunt de acord că, la ora actuală, Rusia reprezintă o amenințare pentru statele baltice. Așa cum spune H. Pääbo, „Ucraina este un câmp de luptă pentru securitatea noastră”, iar „Rusia privește acum către țările care în trecut au făcut parte din Uniunea Sovietică sau Imperiul Țarist”.
„Din păcate, da, aveam în vedere planurile posibile ale Rusiei de a testa NATO prin anumite provocări în regiunea baltică, dar până la urmă a fost aleasă Ucraina”, spune Aurimas Navys, directorul grupului de securitate „Ignitis”. Intervievat de Veridica, Navys spune că „ne simțim mai în siguranță datorită NATO și determinării țărilor occidentale de a susține Ucraina și realizăm că amenințarea despre care am vorbit mereu a fost una reală [din partea Rusiei și a satelitului Belarus]”. Expertul lituanian a mai evidențiat și importanța apartenenței la NATO. „În mod evident, prezența NATO în Lituania crește mulțumită unor aliați binevoitori precum Danemarca, SUA și alții. Acest lucru ne întărește capacitatea de a răspunde imediat provocărilor armate, nu doar de a descuraja Rusia (și Belarus).”
Directorul Fundației de Securitate Baltică, Olevs Nikers, spune că de-a lungul anilor, Rusia și contextul de securitate din zona baltică s-au schimbat dramatic. „Evenimentele șocante din 2008 din Georgia și agresiunea Rusiei în Ucraina din 2014 deja au deschis ochii strategilor militari din statele baltice, care au înțeles că Rusia chiar este capabilă să trimită tancurile. Statele baltice au înțeles că este nevoie de eforturi mult mai mari pentru a spori capacitatea de apărare și pentru a construi reziliență la nivelul societății, astfel încât să poată fi pregătite răspunsuri la toate amenințările militare sau de alte natură în orice situație de criză pe viitor”, a mai subliniat O. Nikers. „Per ansamblu, statele baltice sunt destul de expuse și vulnerabile raportat la potențialul militar al Rusiei”, recunoaște O. Nikers, iar „cele trei țări baltice încă au capacități de luptă extrem de reduse față de Rusia, atât ca trupe cât și din punct de vedere al tehnicii militare de care dispun”. În același timp, chiar dacă după 24 februarie contextul de securitate din Europa s-a deteriorat în general, NATO și toți aliații ei din Europa au dat dovadă de solidaritate și de o coeziune mult mai mare, care le oferă statelor baltice perspective de securitate mult mai bune pe viitor.
Mai multe trupe NATO în statele baltice, precum și în Suedia și Finlanda
Potrivit datelor oficiale NATO, începând cu februarie 2022, în zona țărilor baltice există în jur de 3.900 de soldați și specialiști din 18 țări. Cu toate acestea, experții spun că forțele NATO ar trebui consolidate în statele baltice. „NATO ar trebui să se gândească nu cum să nu provoace Rusia, ci cum să răspundă urgent cu suficientă forță pentru a suprima orice fel de intervenție posibilă. Aș putea chiar spune că NATO ar trebui să se gândească să disloce o astfel de forță capabilă să lovească inamicul atât de puternic încât să nu-și mai poată reveni”, spune A. Navys. El mai spune că Belarusul nu mai există ca țară de facto, aflându-se sub influența Rusiei, iar „armata Belarusului este subdezvoltată din punct de vedere tehnic și incapabilă la nivel psihologic să execute ordine de intervenție / invazie primite de la stăpânii ei de la Minsk, sau mai bine zis Moscova.”
- Nikers este de acord că prezența NATO ar trebui consolidată în statele baltice, într-o măsură și din cauza Belarusului. „Desigur, în cazul unei sincronizări depline între ofensiva Rusiei și a Belarusului, și ținând cont și de Kaliningrad ca factor determinant, Rusia ar fi capabilă să compromită defensiva Lituaniei și a NATO [prin blocarea accesului], ceea ce ar afecta capacitatea Alianței de a oferi sprijin efectiv Lituaniei și țărilor baltice din Polonia prin coridorul Suwałki”, a declarat O. Nikers pentru Veridica. Expertul mai spune că în statele baltice trebuie să existe nu doar forțe NATO bazate pe acțiuni de apărare și reacție rapidă, ci și planuri de acțiune proactive.
Aderarea Suediei și Finlandei la NATO va avea o contribuție semnificativă la securitatea statelor baltice. H. Pääbo spune că, de exemplu, unul din punctele forte în structura de securitate a regiunii baltice este insula suedeză Gotland.
Statele baltice sunt importante pentru NATO și Occident
Toți experții intervievați de Veridica sunt siguri că Ucraina, sprijinită de țările occidentale, va câștiga războiul cu Rusia. Cu toate acestea, este foarte posibil ca acest război să se prelungească. Asta înseamnă și că Rusia nu va putea să înceapă un alt război altundeva, de exemplu în regiunea baltică. „Va rămâne fără resurse, însă trebuie să ajutăm Ucraina să câștige războiul cât mai repede cu putință”, este de acord și A. Navys. O. Nikers estimează că războiul a ajuns în prezent la o cotitură – dacă armata rusă va fi zdrobită iar regimul Putin va cădea, există speranțe pentru pace pe termen lung în regiune. Orice alt scenariu, inclusiv un conflict înghețat, va destabiliza regiunea. „Iar acest lucru, desigur, înseamnă că nu este decât o chestiune de timp până când Rusia lui Putin sau a oricărui dictator care îi va succede va invada apoi Moldova, Georgia sau statele baltice”.
Statele baltice se situează mai aproape de Rusia și au aderat la NATO relativ recent. Toate cele trei țări sunt văzute ca făcând parte din civilizația occidentală. Mai mult decât atât, statele baltice fac parte și din sistemul occidental de valori, iar pierderea acestor țări ar submina aceste valori occidentale. O. Nikers susține că principalul obiectiv pentru NATO este să asigure pacea în Europa sub egida unei structuri colective de apărare. Statele baltice contribuie și ele la acest efort. De exemplu, estonienii au sprijinit trupele britanice în Afghanistan și pe cele franceze din Mali. H. Pääbo este de părere că acest lucru demonstrează că statele baltice sunt „parteneri de încredere”. A. Navys susține și el că totul se rezumă la protejarea democrației și valorilor europene. „Dacă Occidentul și NATO nu vor sau nu pot să apere flancul estic, atunci cum vor putea să se apere și pe ei? Cum mai putem vorbi, într-un astfel de caz, de apărarea propriilor democrații și a valorilor lor fundamentale?”
