Refuzul definitiv de a oferi garanții că NATO va înceta extinderea spre est, va duce actuala criză internațională într-o fază nouă, scrie Rosbalt.
În cazul în care „Occidentul colectiv” nu va răspunde în continuare la cerința exprimată public de Vladimir Putin de a oferi Rusiei garanții de securitate, inclusiv de neextindere a NATO la est, răspunsul Kremlinului va fi unul „militar sau militar-tehnic”, anunță viceministrul Serghei Ryabkov, „șoimul” de frunte al MAE rus, căruia traditional i se încredințează cele mai dure declarații. Acesta este, probabil, rezultatul cel mai îngrijorător al întâlnirii recente dintre Vladimir Putin și Joe Biden. Statele Unite și Uniunea Europeană au răspuns prin apeluri imediate la aplicarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei, fără să mai aștepte [să vadă] dacă va fi sau nu activată gruparea militară concentrată, așa cum susțin serviciile de informații americane, la granița cu Ucraina.
Moscova, aparent, dă de înțeles că deși președinții ambelor state au discutat, cum zic diplomații „constructiv”, până la urmă revendicarea esențială a părții ruse nu doar că nu a fost îndeplinită, dar nici măcar auzită. La rândul lor, Statele Unite, alături de partenerii lor europeni, semnalează că sunt gata de negocieri îndelungate, care să-i ofere Kremlinului șansa, cel puțin teoretică, să obțină un rezultat acceptabil. Nu întâmplător președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, după o conversație telefonică cu Joe Biden, s-a referit la un posibil referendum cu privire la Donbas, neplanificat anterior.
Totuși, Rusia se pare că nu vrea să se mulțumească doar cu asemenea promisiuni. Kremlinul continuă să mărească miza, insistând, în particular, în privința unui nou summit Putin – Biden, în ianuarie 2022. Anume atunci, conform surselor serviciilor de informații americane, care în ultimele săptamâni insistent „alimentează” presa cu date, armata rusă ar intenționa să treacă hotarul ucrainean și să inițieze acțiuni militare de amploare.
Doar că acum partea rusă începu să amenințe Occidentul cu „urmări militare serioase”. Unii comentatori s-au alarmat, susținând că Ryabkov a declarat deschis că Rusia se pregătește de război cu Ucraina, sau chiar cu NATO. Alții speră că aceasta este o retorică diplomatică, care nu comportă niciun risc serios, iar mai târziu Vladimir Putin va face declarații pe această temă și va dezavua afrimațiile lui Ryabkov.
Președintele rus, însă, după discuția cu Biden, nici nu se gândește s-o facă. Dimpotrivă, el și-a amintit de proprietățile URSS care, conform versiunii sale, trebuia să fie restituite Rusiei de către celelate state postsovietice. Ucrainenii nu au făcut acest lucru. E suficientă doar această declarație pentru a înțelege că Vladimir Putin, deocamdată, nu are de gând să dezavueze ceva și că el „ridică miza” în jocul cu SUA.
În aceste condiții, „un răspuns în forță” din partea Rusiei este foarte probabil. În ce ar putea consta acesta?
Primul scenariu – suplimentarea unităților militare de pe teritoriul Belarusului. Acolo deja există așa-numitele „centre de antrenament” comune, inclusiv aviație rusă și sisteme de apărare antiaeriană.
Concentrarea trupelor militare sau chiar a forțelor de poliție ucrainene la frontiera cu Belarusul, din cauza acutizării crizei migraționiste organizate de autoritățile belaruse, poate servi, teoretic, drept motiv pentru mărirea prezenței militare ruse în Belarus. Un alt posibil motiv – noile măsuri restrictive împotriva Minskului. Alexandr Lukașenko, nerecunoscut de UE după alegerile prezidențiale, a avertizat din nou că noile sancțiuni vor fi interpretate ca o amenințare la adresa statului și că, drept răspuns, va închide conductele de gaze și petrol care trec prin Belarus spre UE. Iar când există un pericol pentru securitate, „ajutorul frățesc” e binevenit.
Al doilea scenariu – anunțul că Rusia a elaborat și deține un nou tip (sau mai multe) de armament. Săptămâna viitoare Vladimir Putin va susține o conferință de presă, la care ar putea face un astfel de anunț.
Scenariul trei – disclocarea de trupe suplimentare și armament de tip nou în regiunea Kaliningrad, unde au fost deja plasate complexe de rachete Iskander. Desigur, explicația va fi creșterea amenințărilor din partea NATO în Europa. Pot fi, de asemenea, concentrate trupe chiar și la frontiera cu statele Baltice – în primul rând Letonia și Estonia.
Acesta este scenariul cel mai predictibil de desfășurare a evenimentelor. Cel mai probabil, se are în vedere un astfel de răspuns „în forță”. A fost numit „militar-tehnic” pentru că pot fi puse în alertă unele tipuri de armament a cărui utilizare este limitată în prezent de acorduri internaționale bilaterale sau multilaterale.
Și ultimul, al patrulea scenariu – un război hibrid de mică intensitate. Fară un atac direct asupra SUA dar, de exemplu, cu „atacuri digitale” la adresa unor aliați europeni. Acest scenariu ar fi, probabil, cel mai dur din cele posibile.
La ce trebuie să se aștepte Kremlinul? Primul și cel mai evident răspuns ar fi conservarea pentru o perioadă nedeterminată a gazoductului Nord Stream-2, finalizat în ciuda presiunilor din partea SUA. Noua șefă a diplomației germane, copreședinta Partidului Verde, Annalena Baerbock, a declarat deschis că, în actuala situație tensionată, Nord Stream-2 nu are șanse să fie dat în exploatare. Cu atât mai mult acestea nu vor apărea dacă va începe un nou conflict militar pe teritoriul Ucrainei. Una din condițiile susținerii acestui proiect de partea germană a fost păstrarea tranzitului de gaze prin sistemul de conducte ucrainean. Cum pot fi pompate gaze când în jur se trag focuri de armă?
[…]
Excluderea din sistemul internațional de plăți SWIFT, interdicția totală de creditare a companiilor rusești, sancțiuni împotriva creanțelor rusești și a deținătorilor acestora, precum și împotriva unei părți a rezervelor rusești de aur – sunt măsuri incluse în lista amenințărilor la adresa Rusiei, iar aceste scurgeri în presă se fac intenționat de către dimplomații europeni și americani.
Rămâne o singură întrebare: există ieșire din această situație, care arată ca două trenuri ce se deplasează unul spre altul cu cea mai mare viteză fără ca vreunul să vrea să frâneze? Nici discuțiile directe la cel mai înalt nivel, așa cum a demonstrat întâlnirea dintre Putin și Biden, nu au fost de folos, din cauza unei lipse acute de încredere.
Astfel, devine clar că singurul compromis poate fi Ucraina. Pentru NATO - în calitate de țară pe care a reușit s-o apere de o potențială presiune rusească. Pentru Rusia – în calitate de victorie diplomatică, de exemplu, prin revenirea la implementarea Acordurilor de la Minsk. Se pare că Rusia și NATO n-au altă variantă de reglementare a crizei decât cea în dauna intereselor Kievului. Doar dacă una dintre părți va ceda fără nicio condiție, ignorând faptul că aceasta poate arăta dintr-o parte ca o înfrângere.
Citește articolul integral în Rosbalt
