Pe fondul presiunilor administrației Trump asupra Kievului în ceea ce privește încheierea unui armistițiu cu Moscova, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a convocat o ședință de urgență cu membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Printre declarațiile deja obișnuite despre dorința sa de „rezolvare pașnică a conflictului”, atribuirea vinei pentru război Europei, precum și complimentele adresate lui Donald Trump, în discursul lui Putin s-au regăsit și câteva momente notabile. Astfel, el și-a confirmat încă o dată dorința de a distruge Ucraina ca subiect al politicii internaționale și disponibilitatea de a trimite la măcel cât de mulți cetățeni ruși va fi necesar pentru acest scop:
„Dacă la Kiev nu se dorește discutarea propunerilor președintelui Trump și se refuză acest lucru, atunci atât ei, cât și instigatorii europeni ai războiului trebuie să înțeleagă că evenimentele care au avut loc la Kupiansk se vor repeta inevitabil și în alte zone cheie ale frontului. Poate că nu atât de repede pe cât ne-am dori, dar inevitabil se va repeta. Și, în general, acest lucru ne convine, deoarece duce la atingerea obiectivelor Operațiunii militare speciale prin mijloace armate, în cursul luptei armate”.
În primul rând, este interesant faptul că Putin declară capturarea Kupianskului de către trupele ruse ca un eveniment deja consumat, deși în acest moment nicio sursă, în afară de propaganda rusă, nu confirmă acest lucru. Aici se ridică întrebări cu privire la faptul dacă el este într-adevăr bine informat cu privire la situația reală a trupelor ruse și la starea lucrurilor pe front. În acest context, declarația lui Putin că „Ucraina și aliații săi europeni încă își fac iluzii și visează să învingă Rusia strategic pe câmpul de luptă” pare și mai definitorie. Tocmai astfel de declarații sunt menite să creeze iluzia succesului rus în toate dimensiunile.
În al doilea rând, este amuzant modul în care dictatorul de la Moscova se laudă cu această realizare imaginară – de parcă ar fi cucerit nu o localitate mai mică decât un cartier din Moscova, ci chiar bătălia de la Stalingrad. De aceea, amenințările că „acest lucru se va repeta inevitabil” ar trebui să provoace mai degrabă zâmbete în rândul publicului.
În al treilea rând, astfel de declarații demonstrează încă o dată refuzul Kremlinului de a face concesii în procesul de negociere: ele vizează exclusiv deconstrucția statalității ucrainene și obținerea controlului deplin asupra întregului teritoriu al Ucrainei într-o formă sau alta (fie că este vorba de aderarea la Rusia sau de un protectorat sub masca unui stat independent). În consecință, orice acorduri cu Moscova vor fi temporare: agresorul folosește armistițiul pentru a-și consolida puterea militară în scopul continuării acțiunilor sale invazive. Și nu neapărat doar în Ucraina.
