Pe 28 mai, șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Serghei Narîșkin, a luat cuvântul în cadrul Forumului Internațional de Securitate, care a avut loc în regiunea Moscovei. Întregul său discurs a avut un caracter exclusiv antioccidental și, în afară de aceasta, nu a conținut niciun alt mesaj semnificativ. Cu toate acestea, el ilustrează clar starea de spirit actuală a Moscovei, precum și planurile sale imediate în domeniul securității și apărării. Dintre toate afirmațiile lui Narîșkin, trebuie evidențiate câteva narațiuni care sunt cele mai relevante în acest sens.
Astfel, dorința statelor europene de a-și spori capacitatea de apărare până în 2030, în contextul escaladării din partea Kremlinului și a retoricii sale deschis agresive, este interpretată de propagandiștii ruși exact invers și prezentată ca „dorința Europei de a ataca Rusia”. Adică, europenii se pregătesc deschis de război:
„Uniunea Europeană se înarmează intens, transformându-se rapid dintr-un proiect politico-economic transnațional într-o alianță militară. Nu este un secret pentru nimeni că această alianță este îndreptată împotriva țării noastre. Purtătoarea de cuvânt a elitei totalitar-liberale a Europei, rusofoba Kaja Kallas, spune direct – citez: „Misiunea UE este de a spori sprijinul acordat Ucrainei și, în paralel, de a se pregăti pentru un conflict direct cu Rusia”. În Cartea Albă privind apărarea europeană, prezentată anul trecut de Comisia Europeană, Ucraina este definită ca „linia frontului securității europene”.
În același timp, Narîșkin continuă retorica privind consecințele negative ale opoziției față de agresiunea rusă pentru statele europene. Adică, dacă se cedează Ucraina Moscovei, nu vor mai fi probleme: „Putin va restabili ordinea”, iar apoi va face cu bucurie comerț cu resurse energetice cu Europa, ca și înainte. Exact acest lucru este promovat de agenții Kremlinului în Europa:
„Armele provenite din teatrul de operațiuni din Ucraina circulă liber prin Europa, ajungând inclusiv în posesia grupărilor teroriste internaționale. Refugiații ucraineni creează o povară suplimentară pentru sistemul european de asigurări sociale. Dar elitele europene nu văd în asta o mare problemă pentru ele. Principalul lucru este ca Ucraina să continue să servească drept armă împotriva Rusiei. Iar cu această sarcină se descurcă din ce în ce mai prost”.
Este interesant că mantra repetată de propaganda rusă – „rezistența este inutilă, Rusia își va atinge oricum obiectivele” – arată din ce în ce mai prost pe fundalul loviturilor de succes ale Ucrainei asupra infrastructurii critice ruse. În această lumină, este deosebit de revelator modul în care Narîșkin a evidențiat în discursul său fobiile actuale ale conducerii ruse:
„Pe acest fundal, o serie de corporații IT prognozează că, în viitor, tehnologiile de inteligență artificială se vor dovedi capabile să influențeze echilibrul strategic al forțelor și ordinea stabilită a descurajării nucleare. Se ajunge până la declarații răsunătoare conform cărora – citez – «epoca descurajării nucleare s-a încheiat». La aceasta se poate răspunde cu un singur lucru: epoca descurajării nucleare, slavă Domnului, nici măcar nu a început încă! Și nu aș sfătui «șoimii» din tabăra occidentală să verifice veridicitatea acestei afirmații…”
În primul rând, aceasta este o aluzie directă la posibilitatea utilizării armelor nucleare de către Kremlin în cazul în care Ucraina continuă să lanseze atacuri asupra obiectivelor de infrastructură critică din interiorul Rusiei. Deși cu ce altceva ar mai putea amenința? În al doilea rând, se observă nemulțumirea evidentă a Moscovei față de situația actuală, când, de fapt, decalajul tehnologic dintre Rusia și chiar Ucraina (ca să nu mai vorbim de statele NATO) începe să se reflecte serios pe câmpul de luptă, iar posibilitatea de a se apăra împotriva celor mai noi dezvoltări ucrainene nu se întrevede. Prin urmare, Kremlinul își declară dorința evidentă de a recâștiga accesul la cele mai importante tehnologii prin șantaj nuclear și o escaladare suplimentară.
